Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 435/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr.435/CA/2009 -
Ședința publică
din 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta reclamantă,din O,-,.3 județul B, împotriva Sentinței nr. 534/CA/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B, cu sediul în O, Parcul nr.5 județul B, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI ( Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet în reprezentarea recurentei și consilier juridic în baza delegației speciale nr.10862 din 30.09.2009 în reprezentarea intimatului, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA, nefiind excepții sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, conform motivelor inserate în cererea de recurs, casarea hotărârii instanței de fond în baza prevederilor art. 304 ind.1 și 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
În susținerea recursului arată în esență că instanța de fond recunoaște dreptul petentei, dar că nu se poate acorda procentul de 25 %, întrucât nu rezultă expres acest lucru din prevederile art. 31 din Legea nr.188/1999, dar în cuprinsul sentințelor depuse la dosar ca practică judiciară se regăsește acest aspect; arată că practica este neunitară prin soluțiile date în cauze similare.
Apreciază că apărările pârâtei că lipsa în unei legi organice nu se pot acorda aceste drepturi nu pot fi primite, întrucât practica este edificatoare în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că art. 31 din Legea nr.188/1999 prevede din ce se compune salariul, iar la alin.3 se statuează expres salarizarea funcționarilor publici. Legea nr.188/1999 a fost completată prin alte acte normative, care nu prevăd suplimentul postului și cel al treptei de salarizare, de unde rezultă că intimatul nu poate fi obligat la plata acestui spor în condițiile în care nu există criterii de acordare.
Referitor la practica arată că cele două drepturi salariale nu pot fi acordate în absența unor prevederi legale, bunul nu e definit astfel că nu se poate naște, deoarece s-ar nesocoti Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale.
Concluzionează că legislația nu permite acordarea dreptului solicitat.
În replică reprezentantul recurentei arată că există hotărâri în acest sens.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr. 534 din 25.06.2009 Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond din coroborarea întregului material probator aflat la dosar a reținut următoarele:
Reclamanta a îndeplinit calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean B, în perioada 01.01.2004 - 01.06.2009, așa cum rezultă din copia cărții de muncă aflată la dosar. În virtutea acestei funcții, reclamanta solicită obligarea pârâtului de a-i acorda drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.31 al.1 lit.c și d din 188/1999, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Prevalându-se de acest text de lege, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească aceste drepturi, în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Din examinarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că sporurile în discuție, deși sunt expres prevăzute în lege, nu sunt cuantificate, astfel încât solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata acestor drepturi în cuantum de 25 % nu au un temei legal.
Instanța a reținut că pentru a fi posibilă cuantificarea, respectiv calcularea, suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea, respectiv executarea, articolului nr.31 din 188/1999, atribuție care, conform principiului separației puterilor în stat, revine fie puterii legislative prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie puterii executive prin promovarea unei hotărâri date în executarea prevederilor cuprinse în 188/1999.
Prin acordarea de către instanța de judecată a unui cuantum care nu este prevăzut de lege, s-ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, care stipulează că instanțele judecătorești nu au competența de a înlocui sau de a adăuga la anumite acte normative, precum și că s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, conform cărora puterea judecătorească are menirea de a aplica dispozițiile legale, și nu de a elabora și adopta aceste dispoziții, atribuție care revine exclusiv puterii legislative.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile Legii nr.188/1999, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs recurenta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu a făcut o motivare efectivă sau pertinentă raportat la petitul acțiunii și temeiul legal invocat, limitându-se la a reține că există și i se cuvine petentei dreptul cerut, menționat în art. 31 al.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, că cuantumul cerut anume calculul a 25 % din acest salariu de bază și suplimentul postului în procent de 25 % din acest salariu nu ar fi prevăzut expres de art. 31 din Legea nr. 188/1999, ca urmare a conchis scurt instanța de fond, nu le acordă deși le recunoaște că ar fi prevăzute de lege și se cuvin a fi acordate petentei.
Apreciază soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și superficială, în sensul că nu se referă la practica judiciară amplă depusă la dosar. Consideră că instanța de fond trebuia sau putea doar să țină sau să nu țină cont de această jurisprudență, coroborat cu aspectul de principiu aplicabil în sistemul de drept, anume aplicarea legii în mod unitar, pentru a nu se crea situații în care pentru unii sunt soluții de admitere și pentru alții de respingere a acelorași acțiuni ce presupun drepturi invocate în baza aceluiași text legal, pronunțate de aceeași instanță, încălcându-se astfel principiul siguranței raporturilor juridice civile și a echității procesuale și de egalitate de tratament juridic, ca element fundamental al statului de drept, fiind deja statuat de instanța comunitară că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii cetățeanului în sistemul judiciar; motivele instanței de fond cum că cuantumul procentului de 25 % nu este strict prevăzut de lege nefiind altceva decât simple găselnițe pentru a respinge acțiunea, cu o motivare succintă și fără substanță a soluției, ceea ce nu se poate primi, făcând-o doar netemeinică și nelegală.
Instanța nu a acordat un drept prevăzut de lege invocat și recunoscut în sentință precum și în practica judiciară amplă depusă, unde instanțele acordă exact acest cuantum de 25 %, în mod unitar, după se observă din dispozitivele sentințelor, aspecte la care instanța nu a făcut referire în motivare.
Cu privire la apărările pârâtei, apreciază că acestea nu comportă o motivare în plus, pe de o parte deoarece instanța de fond nu le-a luat în considerare efectiv la soluția adoptată ca motiv de respingere a acțiunii, pe de altă parte motivul principal invocat, anume că în lipsa unei legi unice de salarizare în sistemul bugetar nu s-ar aplica prevederile art.31 din Legea nr.188/1999, ceea ce nu este un argument pertinent, dreptul fiind deja conferit printr-o lege organică.
În drept recursul nu a fost motivat.
Intimatul Consiliul Județean B prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Consiliului Județean
În această calitate, reclamanta a solicitat în prezenta cauză obligarea Consiliului Județean B la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Prevederile articolului 31 alineat 1 din Legea 188/1999 republicată, respectiv dispozițiile articolului 29 alineat 1 în reglementarea anterioară republicării acestei legi, prevăd că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 au fost modificate prin Legea 251/2006, modificări care au intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că pe perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2007, adică anterior modificărilor intervenite prin Legea 251/2006, dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 prevedeau la lit. c șisuplimentul postului și suplimentul gradului, ceea ce înseamnă că pentru această perioadă nu era prevăzut dreptul la suplimentul pentru treapta de salarizare, situație în care acordarea acestuia de către prima instanță pe această perioadă nu are temei de drept.Doar de la 01.01.2007 era prevăzut în Legea 188/1999 dreptul la suplimentul treptei de salarizare.
Prin dispozițiile articolului 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că stabilirea efectivă salariului, a sporurilor, a premiilor, a suplimentelor și a altor drepturi salariale, adică a cuantumului acestora trebuie prevăzută prin dispoziții speciale cuprinse în alte acte normative, Legea nr. 188/1999 pe care își întemeiază acțiunea reclamanții, reglementând doar regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publicii și stat sau administrația publică locală.
Pe perioada în litigiu01.2004 - 06.2009, în absența unei legi care să reglementeze sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici au fost reglementate prin dispozițiile speciale cuprinse în: OUG nr.92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008.
Din cuprinsul normelor prevăzute în aceste acte normative se deduce faptul că atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare sau suplimentul gradului sunt incluse în salariul de bază prevăzut pentru fiecare funcție publică, potrivit anexelor care fac parte integrantă din aceste acte normative.
Astfel, la articolul 1 alin. 2 lit. b din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2004 și 2005, se prevede că sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere "crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale."
Dispozițiile articolului 4 din aceeași ordonanță prevăd căsalariul de bazăse stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice șiîn raport cu categoriași, după caz,cu gradul profesionalal funcției publice, potrivit anexelor. Aceste grade profesionale sunt următoarele: debutant, asistent, principal și superior, astfel cum sunt structurate prin dispozițiile articolului 14 din Legea 188/1999 și cum sunt trecute în anexele la ordonanțele de urgență privind salarizarea funcționarilor publici, cu salariile de bază aferente.
Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesctrei trepte de salarizare, conform dispozițiilor articolului 5 alineat1 din OUG nr. 92/2004, cu un salariu diferit pentru fiecare treaptă de salarizare.
Prin urmare, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare sunt reprezentate de diferența de salarizare dintre cele trei trepte prevăzute pentru fiecare grad profesional în parte, diferență care se reflectă în salariile de bază prevăzute în anexe și care au un cuantum diferit în funcție de fiecare treaptă de salarizare și de fiecare grad. Drepturile salariale sunt reglementate identic și în celelalte acte normative ulterioare OUG 92/2004.
În ceea ce privește suplimentul postului, instanța constată că și acesta este inclus în salariul de bază, suplimentul postului reprezentând diferența dintre salariile de bază prevăzute pentrufiecare funcție publică, în raport de categorie și clasă, evidențiate în anexele la ordonanțele privind salarizarea funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor cuprinse în Legea 188/1999 (articolele 8,9, 10) funcțiile publice se împart în3 claseîn funcție de nivelul de studii necesar pentru ocuparea funcției publice, funcționarii publici sunt:debutanțisaudefinitivi, iar funcțiile publice sunt: de conducere, de execuție și pentru înalți funcționari publici. Funcțiile publice de execuție sunt structurate pegrade profesionale, respectiv: debutant, asistent, principal și superior. Prin urmare, fiecare funcție publică are 3 clase, fiecare clasă are 4 grade profesionale și fiecare grad profesional are trei trepte de salarizare. Anexele la actele normative privind salariul funcționarilor publici prevăd câte un salariu de bază pentru fiecare funcție publică, salariu diferit în funcție de clasă, grad profesional și treaptă.
Conform dispozițiilor articolului 55 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public poate promova în funcția publică prin promovarea într-o altă clasă și alt grad profesional și poate avansa în treptele de salarizare. Promovarea în clasă, în grad profesional și avansarea în treptele de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant, deoarece dispozițiile articolului 56 alin. 2 prevăd că promovarea se face printransformarea postuluiocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului.
De asemenea, dispozițiile art. 12 din OUG nr. 92/2004 prevăd că promovarea persoanelor încadrate în funcția de debutant se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, promovarea persoanelor care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, iar funcționarii publici care absolvesc o formă de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestorao creșterede până la 15 % a salariului de bază avut anterior.
Din aceste dispoziții legale, instanța constată că funcția publică pe care o ocupă funcționarul public, reprezintăpostulîn accepțiunea Legii nr. 188/1999, iar suplimentul postului este diferența dintre salariile de bază prevăzute pentrufiecare funcție publică în parte, în raport declasa și gradul profesional aferent, deoarece, prin promovarea în clasă și în gradul profesional imediat superior crește salariul de bază, aspect care rezultă din anexe, ceea ce echivalează cu acordarea unui supliment potrivit noului post ocupat de către funcționarul public prin transformarea vechiului post ocupat ca urmare a promovării.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile reglementării lapidare a sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod Procedură Civilă, va fi respins ca nefondat recursul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta reclamantă,din O,-,.3 județul B, împotriva Sentinței nr. 534/CA/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B,cu sediul în O, Parcul nr.5 județul
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond
Red.dec. S - 22.10.2009
Tehnored. - 22.10.2009
4 exemplare - 2 comunicări:
recurenta reclamantă, din O,-,.3 județul B, intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN B, cu sediul în O, Parcul nr.5 județul- predate la expediție -
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Boța Marilena
