Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 446
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 748 pronunțată Tribunalul Giurgiu la data de 09.09.2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA - prin Primar și CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți, - prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul - reclamant și intimații - pârâți PRIMĂRIA - prin Primar și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenților - reclamanți, precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul apărătorului recurenților - reclamanți, pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți, solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea celor două recursuri ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr- reclamanții:, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Comuna Adunații prin Primar și Consiliul Local Adunații solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neîncasate, reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază prevăzut de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, pe perioada ultimilor 3 ani, în funcție de data angajării.
În fapt, reclamanții arată că potrivit pct.9.2. din Ordinul Ministrului Administrației și internelor nr.496/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
De asemenea, la pct.31.1. din același act normativ se prevede în mod expres că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază doar de dreptul prev. la art.13 din Legea nr.138/1999 și anume,salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază", de această indemnizație beneficiind toate prefecturile din țară, precum și primăriile și consiliile județene.
Mai arată reclamanții că art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, se prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 155 din Codul Muncii, și personalul contractual beneficiază de aceleași drepturi.
Astfel, ținând cont de faptul că atât funcționarii publici cât și personalul contractual din aparatul de specialitate al primăriilor fac parte din categoria personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, consideră că este îndreptățită la obținerea indemnizației de dispozitiv, pe care însă nu a primit-o niciodată.
Având în prevederile art. 283 alin. 1 lit. C din Codul Muncii, care stipulează că drepturile salariale ale angajaților pot fi solicitate doar pe 3 ani în urmă, precum și motivele anterior expuse, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 748 LM/AS/09.09.2008, Tribunalul Giurgiua respins acțiunea ca nefondată.
În motivare, instanța de fond a arătat că în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999:,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.-.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator:,Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Ori, în speță reclamanții sunt angajați personal contractual în cadrul unui organ al administrației publice locale, respectiv Primăria Comunei Adunații și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința acestora.
Aceasta a fost și intenția emitentului Ordinului nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care, a comunicat atât prin intermediul ANFP, la solicitarea tribunalului în alte cauze similare, că dispozițiile punctului 9.2 din Ordinul nr. 275 nu se aplică personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
Că este așa reiese și din punctul VI al ordinului care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Se reține că nu există nici a legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, personalul aparatului de specialitate din cadrul primăriilor, făcând parte potrivit Legii nr.215/2001 din sistemul autorităților publice locale ce se bucură de autonomie.
În aceste condiții ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale și prin urmare ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul reclamantei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil, chiar funcționari publici, din administrația publică locală.
Un alt argument în acest sens în constituie însăși denumirea legii care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), ori, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituie publică în care toate acele reguli nu se aplică, autoritățile administrației publice locale având posibilitatea legală de a-și stabili drepturi asemănătoare prin hotărâri de consiliu local sau județean, în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții, și arătând că hotărârea instanței este nelegală, criticile aduse acesteia vizând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a dat o interpretare total eronată dispozițiilor legale invocate în cauză, reținând că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute de art. 1 din lege.
Prevederile legii sus menționate se coroborează cu cele ale Ordinului Ministerului d e Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne care a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, după constituirea noului minister.
Conform pct. 9.2,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Această completare era necesară, întrucât după constituirea noului minister, de această indemnizație ar fi beneficiat numai personalul militar și civil din fostul Minister al Internelor.
Modificarea este clară: beneficiază de acest drept și personalul civil din administrația publică, fără a diferenția între administrația publică centrală și cea locală.
La punctul 31.1 se arată că prin personal civil se înțelege,funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor", nefolosindu-se sintagma,din aparatul propriu al MAI".
Conform acestui ordin trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalul din prefecturi, ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor locale.
La același punct 31.1 se arată că personalul civil din beneficiază de drepturile prevăzute de lege, cu excepția celor din administrația publică, ce beneficiază doar de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare ce se aplică pentru toți salariați bugetari. Este vorba de art. 13 din Legea 138/1999, conform căruia,cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art.13, respectiv de indemnizația de dispozitiv, și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
O altă interpretare ar veni în contradicție cu prevederile Constituției României, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Cartei Europene a Autonomiei Locale.
A acorda indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor ar conduce la o gravă diferențiere în rândul salariaților din prefecturi și cei din consiliile județene și locale, deși ambele categorii sunt salariate în baza acelorași acte normative, beneficiind de aceleași drepturi salariale, grile, sporuri, premii.
Interpretând în acest mod exclusivist norma juridică, se încalcă principiul de drept conform căruia normele juridice trebuie interpretate în sensul aplicării lor, nu în sensul neaplicării.
Atâta vreme cât norma de drept nu interzice acordarea acestui spor și către alte categorii de bugetari, nici judecătorul nu trebuie să restricționeze sau să limiteze acest drept, în considerarea principiului că unde norma juridică nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (,ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus").
Ori, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în Ordinul I nr. 496/2003 se menționează în mod expres că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Art. 91 din Legea 215/2001 și modificată prin Legea 286/2006 specifică faptul că,primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită Primăria. care duce la îndeplinire dispozițiile primarului, soluționând probleme curente ale colectivității locale, înțelegând prin aceasta că salariații respectivi sunt în permanența la dispoziția primarului atunci când situația o cere.
În conformitate cu art. 3 din OU. nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, acesta îndeplinește ca atribuții principale în domeniul administrației publice și îndrumarea și sprijinirea autorităților publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unității a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege, precum și asigurarea aplicării unitare pe întreg teritoriul țării a atribuțiilor delegate prin acte normative, pentru domeniul sau de competență.
Prin ignorarea acestor dispoziții legale, se încalcă principiul liberului acces la justiție garantat de dispoz. art. 21 din Constituție, care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Aceasta și față de jurisprudența în materia discriminării a Curții Constituționale, în urma pronunțării deciziilor nr. 818, 819, 820 și 821/2008, care s-a pronunțat în sensul că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.
Egalitatea în fața justiției înseamnă însă, de asemenea, înlăturarea oricăror discriminări în situația juridică a părților în fața justiției și în exercitarea drepturilor și a îndatoririlor lor procesuale.,Orice schimbare, în această situație simetrică, de natură a pune pe una din părți în inferioritate de drept față de cealaltă, este incompatibilă nu numai cu principiul expus, dar chiar cu ideea de justiție". Articolul 1 alin. 2 al Ordonanței nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminate, consacră de asemenea,dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional".
Un alt act normativ care aduce argumente în sprijinul legalității măsurii acordării indemnizației de dispozitiv și personalului din aparatul propriu al consiliilor județene și locale, îl reprezintă OUG 92/1994 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
În art. 1 alin. 1 se prevede că sistemul de salarizare al funcționarilor publici urmărește crearea premiselor pentru implementarea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, aceasta în condițiile în care actualul sistem legislativ românesc tinde spre atingerea valorilor europene, spre crearea unei societăți în care fiecare subsistem și domeniu funcționează pe criterii egale, unitare, în acord cu normele europene.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâtul arătând că sentința civilă nr. 748 LM/AS din 09.09.2008 este nelegală și neîntemeiată deoarece instanța a făcut o greșită interpretare a legii, în cauză fiind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civ.
Astfel:
1. În mod greșit a apreciat instanța că de prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu beneficiază personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor ce își desfășoară activitatea în cadrul unui organ al administrației publice locale, respectiv Primăria Com. Adunații.
Ordinul nr. 275/2002 privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne a fost modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, după constituirea noului minister, prin reorganizarea Ministerului d e Interne și Ministerului Administrației Publice, conform prevederilor OUG NR. 63/2003.
În speță, relevanță juridică au punctele 9.2 și 31.1 din acest nou ordin emis, avându-se în vedere Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și acordarea drepturilor personalului civil din aceste instituții.
Conform pct. 9.2,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Această completare era necesară, după constituirea noului minister, pentru că altfel, de această indemnizație ar fi beneficiat numai personalul militar și civil din fostul Minister al Internelor.
Modificarea este clară: beneficiază de acest drept și personalul civil din administrația publică, fără a diferenția între administrația publică centrală sau locală.
La pct. 31.1 se arată că prin personal civil se înțelege,funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor,." nefolosindu-se sintagma din aparatul propriu al MAI.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă cu gradații, respectiv din salariul de bază".
Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art. 13, respectiv de indemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
O altă interpretare ar contraveni cu prevederile Constituției României, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Cartei Europene a Autonomiei Locale.
2. În mod greșit a apreciat instanța că nu există o legătură de subordonare între pârâtele din cauză și Ministerul Administrației și Internelor.
Consiliile județene și Consiliile locale, ca organe ale administrației publice sunt subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative (fost Ministerul Administrației și Internelor), deși își desfășoară activitatea pe principiul autonomiei locale.
Salariații instituției, la fel ca și personalul militar din cadrul aceluiași minister, trebuie să fie în permanență la dispoziția consiliului și a conducerii acestuia, pentru rezolvarea tuturor problemelor ivite în activitatea acestuia, pentru situații de urgență, indemnizația de dispozitiv având rol de compensare și stimulare a acestora.
3. În mod greșit a apreciat instanța că din denumirea legii se poate deduce că aceasta se adresează numai personalului militar.
Instanța nu a avut în vedere că Ordinul Ml nr. 275/2002 privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne a fost modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/2003, situație față de care nu mai are relevanță vechea denumire.
4. În mod greșit a apreciat instanța că intenția emitentului Ordinului nr. 275/2002 a fost că dispozițiile punctului nr. 9.2 din Ordinul 275 nu se aplică personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate ale autorității administrației publice locale.
A arătat instanța că,.. intenția emitentului Ordinului nr. 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care a comunicat atât prin intermediul ANFP, la solicitarea tribunalului în alte cauze similare, că dispozițiile punctului 9.2 din Ordinul nr. 275 nu se aplică personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate ale autorităților administrației publice locale".
Este adevărat că, conform Ordinul 275/2002, nemodificat, se aplică doar personalului din fostul Minister de Interne, dar prin modificarea acestui ordin prin Ordinul 496/2003, (introducându-se și pct. 9.2) ca urmare a reorganizării celor două ministere, este clar că pct. 9.2. se aplică întregului personal civil din cadrul noului minister.
Chiar instanța a reținut în considerente că,Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator:,Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". repet fără a se face nici o distincție.
În aceste condiții instanța se contrazice în cele reținute în considerente.
Pe de o parte reține dispozițiile pct. 9.2 din Ordinul 496/2003 iar pe de altă parte face o cu totul altă interpretare a acestui punct.
Tribunalul Giurgiu nu are o practică unitară în materie și nici chiar unii judecători nu au o poziție constantă în aceeași materie.
Astfel, prin sentința civilă nr. 245/CAF din data de 24.04.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- s-a admis acțiunea numiților, și, angajați la Primăria Adunații, prin care au solicitat plata indemnizației de dispozitiv.
Este de neînțeles cum unii angajați civili din cadrul aceleiași Primării Adunații să fie îndreptățiți la plata acestei indemnizații de dispozitiv iar alții nu.
În aceste condiții s-a creat o discriminare între angajații civili ai aceleiași instituții din România, tuturor fiindu-le aplicabile aceleași legi.
Mai mult, tot Tribunalul Giurgiua pronunțat sentința civilă nr. 250 LM/AS din data de 17.07.2007 în dosarul nr- în care a fost admisă cererea de a li se plăti indemnizația de dispozitiv numiților, ta și, angajați la Primăria com. din jud. G, sentința pronunțată de un complet din care a făcut parte și judector.
Este inexplicabil cum aceeași d-na judecător, acum într-o altă compunere a completului, are o poziție contrară, respingând acțiunea, având același obiect și întemeiată pe aceleași dispoziții legale, găsind-o ca neîntemeiată, în condițiile în care Ordinul nr. 496/2003 nu s-a modificat.
Este inadmisibil că aceeași instanță să dea două interpretări diferite aceleiași legi, în condițiile în care se tinde la o practică unitară, așa cum prevede legislația comunitară.
Curtea reține că art.1 din Legea nr.138/1999stabilește că,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1,care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.-.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator:,Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art.1 din Legea nr.138/1999.
Că este așa reiese și din punctul VI al ordinului care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Un alt argument în acest sens în constituie însăși denumirea legii care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare), ori, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu în ultimul rând, printr-un ordin al ministrului nu se poate modifica o lege. Ordinul invocat de reclamanți încalcă prevederile art.47 și 49 din Legea nr. 138/1999, potrivit căruia personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1,care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile șiindemnizațiileacordate acestora.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituie publică în care toate acele reguli nu se aplică, autoritățile administrației publice locale având posibilitatea legală de a-și stabili drepturi asemănătoare prin hotărâri de consiliu local sau județean, în condițiile legii.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate și a art. 3041și 312 prc. Civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții pârâți, împotriva sentinței civile nr. 748/LM/AS, pronunțată Tribunalul Giurgiu la data de 09.09.2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA - prin Primar și CONSILIUL LOCAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - -
GREFIER
Tribunalul Giurgiu
Secția civilă
Jud. fond și
Red. jud. /2 ex./06.03.2009
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Bîcu
