Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 448/ DOSAR nr-
Ședința publică din 1 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.241/CA din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 24 iunie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța - în temeiul dispozițiilor art.146 și art.260 alin.1 Cod procedură civilă - a amânat pronunțarea pentru 1 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.241/CA din 28 martie 2008 Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G, G și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, fiind obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003, în sumele cuvenite pentru anul 2005, corespunzător perioadei în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu pârâții, sume actualizate cu rata inflației.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și a fost obligat chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății drepturilor, mai sus arătate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au fost polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, astfel: reclamantul până la data de 31.05.2005, reclamantul - 31.08.2005, reclamantul G - 30.06.2005 și reclamantul - 30.04.2005, când au fost trecuți în rezervă potrivit adeverințelor depuse la dosar.
Art.6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că,Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne".
Acest text rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la 31.12. 2006. Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar situația sporului de fidelitate este similară.
În baza art. 1082 - 1084 Cod civil, sumele se actualizează în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că gestionând bugetul de stat, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare. Drept urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție întrucât nu sunt întrunite condițiile art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă. Cererea nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale, iar ministerul nu poate fi obligat la acordarea drepturilor pentru salariații altor instituții. Se mai arată că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică
Prima instanță în mod corect a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și a art.42 alin.1 din Legea nr.511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din aceste două ministere au atribuții specifice, dar, în același timp au obligația de a asigura fiecare recursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamanți.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al Județului B, ci să aloce sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Pe fondul cauzei se poate constata că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Conform art.6 din nr.OG38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005 fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestei suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul nr.OG38/2003.
Sporul de fidelitate reprezintă un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
Față de aceste considerente curtea va respinge recursul chematului în garanție, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.241/CA/28.03.2008 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier
Red.GB/1.07.2008
Dact.LD/4.07.2008/2 ex.
Jud.fond.C-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
