Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 455/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 455

Ședința Publică din 22 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în municipiul B, având ca obiect litigiu privind funcționarii public.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.12.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei constată:

1.Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 24.07.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:anularea în tot a ordinului B,nr.1214/05.05.2009,în temeiul prev.art.18, alin. 1,din Legea nr.554/2004,act prin care a fost numit în funcția de director executiv-adjunct; anularea în tot a Ordinului nr. 1335/23.05.2009,în temeiul prev.art.18,alin.1, din Legea nr.554/2004,act prin care am fost eliberat din funcția de "director executiv adjunct" și numit în funcția de "șef birou autorizări"reintegrarea sa pe funcția publică deținută anterior,conform Ordinului nr.8218/25.09.2007,aceea de "director executiv" la Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale-A; repararea pagubei cauzate prin cele două acte nelegale și abuzive, atacate,în sensul obligării intimatelor la plata diferențelor de salariu indexate și a celorlalte drepturi salariale cuvenite,din momentul eliberării din funcția publică și până în momentul reintegrării sale pe funcția publică de "director executiv",precum și la plata unor daune morale, în cuantum de 10.000 Euro,cu titlu de prejudiciu decurgând din atingerea onoarei, reputației, demnității și prestigiului său, în temeiul prev.art.18,alin. 3 din lege;.suspendarea executării actelor,în temeiul prev.art.14,alin.1,raportat la prev.art.15, alin.1 din Lege; cu cheltuieli de judecată, constând din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

În motivarea cererii reclamantul arată că ca urmare a apariției Ordinului nr. 385/27.03.2009, nepublicat în Monitorul oficial,s-a emis Ordinul,nr.1214/05.05.2009,precum și ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.37/2009,în data de 19.05.2009, la sediul B s-a desfășurat interviul pentru evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale în vederea ocupării postului de "director coordonator" la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale-A,s-a emis Ordinul nr. 1335/23.05.2009,prin care a fost numit "șef birou autorizări".

Se arată că ORDINUL B,nr.1214/05.05.2009,act prin care a fost numit in funcția de "director executiv adjunct", fără ca,în prealabil,să fi fost eliberat din funcția de "director executiv", în temeiul prev.art.99,alin. 1,pct. 1,din Legea nr. 188/1999,funcție în care fusese numit prin ORDINUL B nr.8218/25.09.2007. De asemenea arată că a parcurs faza administrativă prin Plângerea prealabilă înaintată B la data de 02.06.2009; la data de 03.06.2009 i s-a răspuns printr-o adresă că "petițiile.au fost transmise spre competentă soluționare la Autoritatea Națională a Vămilor - Cabinet Vicepreședinte."; iar la data de 08.06.2009, Autoritatea Națională a Vămilor i-a comunicat soluția dată celor două plângeri și anume: " în considerarea celor mai sus prezentate și având în vederea dispozițiile legale invocate, considerăm plângerea ca fiind neîntemeiată", în condițiile în care era vorba de două Plângeri, ce vizau două acte administrative.

Se arată că ordinul atacat trebuie anulat datorită nelegalității sale, deoarece nu există un ordin de eliberare din funcția publică de "director executiv", încălcându-se art.99,al.1,din Legea nr. 188/1999,republicată; au fost încălcate prev.art.49(8)(96), din.nr.259/1968,privind Statutul Funcționarilor Comunităților Europene,precum și a art. 101,alin. 1,din Legea nr. 188/1999,republicată,privind Statutul funcționarilor publici și ale art.65,alin.2,din Codul Muncii, întrucât nu a fost vorba despre o desființare reală și efectivă a funcției deținute anterior, așa cum prevede art.99,lit.b din Legea nr.188/1999. Au mai fost încălcate prevederile art.100, alin.l și 4 din Legea nr. 188/1999; art.10,din Legea nr.24/2000, art. 10, alin.l,.d din Hotărârea Guvernului nr.611/2008, art.28, art.62,alin.6, art.99 și art.106 din Legea nr.188/1999, deoarece nepublicarea în Monitorul Oficial a Ordinului Președintelui nr.385/27.03.2009, nu se poate cunoaște înțelesul sintagmei "condiții specifice", în condițiile în care fișa postului are același conținut și aceeași structură.

Reclamantul precizează că la data de 27.03.2009 i-a fost trimis nr.18143,în temeiul prev.art.99,alin.3,din Legea nr. 188/1999, prin care i s-a acordat o perioadă de grație, în care, forțat de împrejurări, a trebuit să opteze pentru una din funcțiile publice vacante, sau să-și caute de lucru în altă parte. În baza opțiunii sale s-a emis Ordinul nr.1214/05.05.2009, fiind numit în funcția de "director executiv adjunct.

În data de 24.04.2009,înainte de împlinirea celor 30 de zile oferite și garantate prin preavizul din 27.03.2009, i s-a transmis nr.23311, prin care i s-au oferit alte 30 de zile,în același scop. Forțat de împrejurări, reclamantul a optat din nou și,în baza Ordinului nr.1335 din 23.05.2009,pentru funcția de șef birou, în cadrul Biroului Autorizări,din Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, deși la data primului preaviz, postul de șef birou din cadrul Birului Vamal Aeroport-A nu era comunicat ca fiind vacant, fiind încălcate prev.art.28 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Reclamantul arată privitor la Ordinul B nr.1335/23.05.2009, prin care a fost eliberat din funcția de "director executiv-adjunct" și numit în funcția de "șef birou autorizat, că acesta trebuie anulat datorită nelegalității sale, deoarece legea a cărei "reluare" o constituie nr.OUG37/22.04.2009,a fost declarată neconstituțională, dar cu toate acestea ordonanța este percepută ca producătoare de efecte juridice.

Din nou reclamantul a parcurs faza administrativă prin Contestația cu nr.28193/20.05.2009,înaintată B,în aceeași zi și respinsă conform înscrisului fără denumire, număr de înregistrare și ștampilă din data de 21.05.2009 ora 16.30.

Reclamantul mai susține că la data de 02.06.2009 a promovat o Plângere prealabilă împotriva Ordinului prin care a fost schimbat din funcția publică pe care a deținut-o anterior, primind primit răspuns printr-o adresă a din data de 03.06.2009, prin care i s-a adus la cunoștință că ".petițiile au fost transmise spre competentă soluționare la Autoritatea Națională a Vămilor - Cabinet Vicepreședinte", iar la data de 13.07.2009, i s-a comunicat un răspuns, la cele două plângeri,prin care i s-a comunicat respingerea uneia dintre plângeri, fără posibilitatea de aoi dentifica.

Se mai arată că Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.849/2009 ce care a stat la baza procedurii de evaluare a fost folosit fără a fi publicat în Monitorul Oficial, încălcându-se art. 10 din Legea nr.24/2000, iar Ordinul nr.898/2009,de aprobare a comisiilor de evaluare și de soluționare a contestațiilor nu a fost comunicat sau afișat la sediu sau publicat pe site-ul unității,încălcându-se prev.art.1, pct.4,din Anexa la nr.849/2009. De asemenea nu a fost afișat panul de interviu înaintea procedurii de evaluare, nici modul de soluționare a contestațiilor, fiind încălcate prev.art.7, alin.2 și art.9,lit.b din Anexa la nr.849 din 2009, iar evaluarea cunoștințelor și a aptitudinilor manageriale nu s-a desfășurat pe baza Proiectului de management, fiind încălcate prevederile art.7,alin.1 din Anexa la nr.849/2009. se arată că punctajul acordat nu a fost defalcat, conform Planului de interviu, deoarece a lipsit, astfel că nu au fost cunoștințele și aptitudinile manageriale, fiind încălcate prev.art.7,alin.2,din Anexa la nr.849/2009.

Reclamantul arată că nemotivarea soluționării contestațiilor, în sensul prevederilor Ordinului nr.842/30.04.2009,care, chiar dacă a existat în materialitatea sa,a fost "abrogat prin absorbție", odată cu intrarea în vigoare a Ordinului nr.849/30.04.2009, ce urma să fie publicat și în Monitorul Oficial, împreună cu Metodologia aferentă.

În concluzie, arată reclamantul, organizând acest concurs pentru ocuparea posturilor vacante,în condițiile OUG nr.37/2009, au fost încălcate prevederile HG nr.110/2009, coroborată cu Regulamentul de organizare și funcționare a acestora,aprobat prin Ordinul ANAF nr.1609/2008, în vigoare și la această dată și cu structura organizatorică aprobată prin Ordinul ANAF nr.387/27.03.2009, act normativ în care este pre văzut postul de "director executiv" și nu acela de "director coordonator",încălcându-se,astfel, prev.art.2,lit.j, din Legea nr.195/2006.

2. Întâmpinarea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor B:

Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tad epus la dosar întâmpinare, la data de 26.10.2009, atașată la filele 90-93, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.

În motivarea întâmpinării pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T arată că prin adresa nr. 18143/27.03.2009, Agenția Naționala de Administrare Fiscala a înaintat reclamantului, prin care i s-a comunicat acestuia faptul ca nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de conducere de director executiv al A, prin aceiași adresă i s-a adus la cunoștința și faptul că, în perioada preavizului, va trebui să comunice opțiunea sa pentru una din funcțiile publice vacante aflate in lista anexata la preaviz.

Prin cererea înregistrata la Autoritatea Națională a Vămilor sub nr.23523/24.04.2009, reclamantul si-a exprimat opțiunea si a solicitat sa fie numit in funcția publica de conducere de Director executiv adjunct la A, iar prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.1214/05.05.2009, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Pârâta consideră față de opțiunea a reclamantului, ca numirea sa in funcția publica de conducere de director executiv adjunct ia A, s-a făcut cu respectarea prevederilor art.99 alin.1 lit.b) si al in.5 din Legea nr.188/1999, astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.

Se mai arată referitor la adresa nr.23311/24.04.2009 că Agenția Naționala de Administrare Fiscala a înaintat reclamantului, prin care i s-a comunicat acestuia faptul ca funcția publica de conducere in care a fost numit - director executiv adjunct la A, a fost desființată in baza prevederilor art.III din nr.OUG37/22.04.2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice și i s-a adus la cunoștința faptul că, până la data de 15.05.2009, va trebui să comunice opțiunea sa pentru una din funcțiile publice vacante aflate in lista anexata la preaviz.

Prin cererea înregistrata la, reclamantul si-a exprimat opțiunea si a solicitat sa fie numit in funcția publica de conducere de șef birou - Biroul Autorizări din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, iar prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.985/22.05.2009, reclamantul a fost eliberat, începând cu data de 23.05.2009, din funcția publica de director executiv adjunct la A si s-a dispus numirea, începând cu data de 23.05.2009, în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Autorizări din cadrul A beneficiind de un salariu de baza de 2304 lei, indemnizație de conducere de 22%, spor de vechime 20% si un spor de stabilitate de 7%, nefiind afectat in vreun fel dreptul la munca si dreptul la salariu.

Pârâta arată că față de opțiunea a reclamantului, numirea acestuia in funcția publica de conducere de sef birou la Biroul Autorizări din cadrul A, s-a făcut cu respectarea prevederilor art.99 alin.1 lit.b) si alin.5 din Legea nr.188/1999, nefiind îndeplinite prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.

Prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.1214/05.05.2009, a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la A, iar Ordinul președintelui ANAF nr.385/2009 aprobă, începând cu data de 05.05.2009 statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor. Ulterior emiterii Ordinului nr.385/2009, prin OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice funcția publică de conducere de Director executiv și director executiv adjunct s-a desființat, astfel că funcția publică ocupată de reclamant a fost și ea desființată.

Având în vedere intrarea în vigoare a OUG nr.37/2009 a fost emis Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.1335/23.05.2009, iar potrivit art.lll alin.1 din OUG nr.37/2009,

întrucât direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale erau incluse în lista serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzută în anexa la OUG nr.37/2009 s-a impus modificarea structurilor organizatorice ale acestora, prin prevederea funcției de director coordonator, respectiv director coordonator adjunct în organigramă.

Pârâta arată că față de prevederile nr.OUG 37/2009, a faptului că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A se încadrează în categoria serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale indicate în anexa la.OUG nr.37/2009, față de data intrării în vigoare a nr.OUG 37/2009 și termenul limită stabilit prin acest act normativ, pentru desființarea funcțiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate - 23.05.2009, la data de 23.05.2009, a fost emis Ordinul 1335/23.05.2009, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere - director executiv adjunct al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Pârâta mai arată că la emiterea acestui ordin, au fost avute în vedere și prevederile Legii nr.188/1999, respectiv art. 56 lit. e), art. 99 alin. 1 lit. b) și al. 5 în temeiul cărora acesteia i s-a oferit posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de conducere vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale, a vechimii în funcția publică, precum și studiilor, astfel reclamantului nu i-a fost îngrădit dreptul de participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director coordonator, respectiv, director coordonator adjunct, în cadrul sistemului Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta participând la concursul pentru ocuparea postului de director coordonator la A, fiind însă declarat respins.

Pârâta arată că reclamantului nu i-au fost afectate nici dreptul la muncă, nici dreptul la salariu, nici dreptul de a accede la o funcție de conducere - director coordonator/director coordonator adjunct - a serviciilor deconcentrate.

De asemenea pârâta solicită respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecata, ca neîntemeiat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila. Pe de altă parte pârâta arată că nu îi pot fi reținute reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale.

3. Întâmpinarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală

Prin întâmpinarea formulată, depusă la dosar la data de 29.10.2009 și atașată la filele 134-140, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe excepția lipsei de interes a acestuia, iar pe fond respingerea cererii sale ca nefondată.

În motivarea întâmpinării pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală arată prin adresa sa cu nr.18143/27.03.2009 a înaintat reclamantului, prin care i s-a comunicat acestuia faptul ca nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de conducere de director executiv al A, fiindu-i a adus la cunoștința și faptul că, în perioada preavizului, va trebui să comunice opțiunea sa pentru una din funcțiile publice vacante aflate in lista anexata la preaviz.

Prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 1214/05.05.2009, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, astfel că față de opțiunea reclamantului, numirea sa in funcția publica de conducere de director executiv adjunct la A, s-a făcut cu respectarea prevederilor art.99 alin.1 lit.b) si alin.5 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicata, in acest caz nefiind îndeplinite prevederile art.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin adresa nr.23311/24.04.2009 pârâta a înaintat reclamantului, prin care i s-a comunicat acestuia faptul ca funcția publica de conducere in care a fost numit - director executiv adjunct la A, a fost desființată in baza prevederilor art. lll din nr.OUG37/22.04.2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice, fiindu-i a adus la cunoștința reclamantului faptul că, până la data de 15.05.2009, va trebui să comunice opțiunea sa pentru una din funcțiile publice vacante aflate in lista anexata la preaviz. Se arată că reclamantul si-a exprimat opțiunea si a solicitat sa fie numit in funcția publica de conducere de șef birou - Biroul Autorizări din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale

Prin Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.985/22.05.2009, reclamantul a fost eliberat, începând cu data de 23.05.2009, din funcția publica de director executiv adjunct la A si s-a dispus numirea, începând cu data de 23.05.2009, în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Autorizări din cadrul A beneficiind de un salariu de baza de 2304 lei, indemnizație de conducere de 22%, spor de vechime 20% si un spor de stabilitate de 7%, nefiind afectat in vreun fel dreptul la munca si dreptul la salariu.

Pârâta consideră că prin opțiunea reclamantului numirea sa in funcția publica de conducere de sef birou la Biroul Autorizări din cadrul A s-a făcut cu respectarea prevederilor art.99 alin.1 lit.b) si alin.5 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicata, in acest caz nefiind îndeplinite prevederile art.1 din Legea nr.554/2004, astfel că reclamantul nu mai are nici un interes in a solicita anularea Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr.1214/05.05.2009 și a Ordinului Vicepreședintelui ANAF nr.1335/23.05.2009.

Pe fondul cauzei, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală arată cu privire la Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr.1214/05.05.2009 că reclamantul nu mai îndeplinea condițiile specifice ocupării funcției publice de conducere de director executiv și ținând cont de opțiunea formulată de acesta, a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Ordinul președintelui ANAF nr.385/2009 a aprobat începând cu data de 05.05.2009 statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, iar ulterior emiterii acestui ordin, prin OUG nr.37/2009 funcția publică de conducere de Director executiv și director executiv adjunct a fost desființată, funcția publică ocupată de reclamant fiind sub incidența acestor dispoziții legale.

Față de intrarea în vigoare a OUG nr.37/2009 a fost emis Ordinul Vicepreședintelui ANAF nr. 1335/23.05.2009, iar prin art.lll alin.1 din acest act normativ s-a prevăzut că: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

Adoptarea actului normativ s-a realizat, ca urmare recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, ca urmare a necesității adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice, iar în anexa cuprinzând lista serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, la lit. F "Ministerul Finanțelor Publice", pct. 2 sunt indicate "direcțiile regionale, județene, respectiv a municipiului B, pentru accize și operațiuni".

Se arată că în baza dispozițiilor alin.11 al art. lll din OUG nr.37/2009 reclamantului i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 24.04.2009, conform prevederilor art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999,cu posibilitatea ca, in acest termen să opteze pentru una din funcțiile vacante cuprinse în anexa la preaviz, iar întrucât direcțiile județene pentru accize și operațiuni vamale erau incluse în lista serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzută în anexa la OUG nr.37/2009 s-a impus modificarea structurilor organizatorice ale acestora, prin prevederea funcției de director coordonator, respectiv director coordonator adjunct în organigramă.

Având în vedere prevederile legale, faptul că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A se încadrează în categoria serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale indicate în anexa la nr.OUG37/2009; data intrării în vigoare a nr.OUG 37/2009 și termenul limită stabilit prin acest act normativ, pentru desființarea funcțiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate (23.05.2009),la data de 23.05.2009, a fost emis Ordinul 1335/23.05.2009, prin care domnul a fost eliberat din funcția publică de conducere - director executiv adjunct al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale La emiterea acestui ordinul, au fost avute în vedere și prevederile art. 56 lit. e), art. 99 alin. 1 lit. b) și al. 5 din Legea nr.188/1999 reclamantului oferindu-i-se posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de conducere vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale, a vechimii în funcția publică, precum și studiilor, acestuia nefiindu-i îngrădit dreptul de participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director coordonator, respectiv, director coordonator adjunct, în cadrul sistemului ANAF.

Se arată că reclamantul a participat la concursul pentru ocuparea postului de director coordonator la A, dar în urma parcurgerii tuturor etapelor de evaluare a fost declarat respins, astfel că reclamantului nu i-au fost afectate nici dreptul la muncă, nici dreptul la salariu, nici dreptul de a accede la o funcție de conducere - director coordonator/director coordonator adjunct - a serviciilor deconcentrate.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind cheltuielile de judecata, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, neputând fi reținute în sarcina sa reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale.

4. Aprecierea instanței:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

În fapt, instanța reține că reclamantul a fost numit în funcția de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A începând cu data de 28.09.2007, conform Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 8218/25.09.2007, atașat în copie la fila 53 dosar.

La data de 27.03.2009, Autoritatea Națională a Vămilor emite preavizul nr. 18143/27.03.2009, atașat în copie la fila 85 dosar, prin care i se comunică reclamantului că - având în vedere statul de funcții aprobat prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor 385/27.07.2009, și întrucât nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A - i se comunică un preaviz de 30 de zile, însoțit de o listă a posturilor vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

La data de 21.04.2009, conform înscrisului de la fila 86 dosar, reclamantul comunică Autorității Naționale a Vămilor opțiunea sa pentru postul de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, precizând totodată că înțelege să conteste eliberarea sa din funcția publică de director executiv.

Prin Ordinul nr. 1214/5.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, atașat la filele 16-17, reclamantul a fost numit în funcția publică de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A începând cu data de 5.05.2009.

La data de 24.04.2009, Autoritatea Națională a Vămilor emite preavizul nr. 23.311/24.04.2009, atașat în copie la fila 72 dosar, prin care i se comunică reclamantului că - având în vedere prevederile art. III din Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, și întrucât se desființează funcția publică ocupată de reclamant - i se comunică un preaviz de 30 de zile, însoțit de o listă a posturilor vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

La data de 14.05.2009, conform înscrisului de la fila 73 dosar, reclamantul comunică Autorității Naționale a Vămilor opțiunea sa pentru funcția publică de șef birou la Biroul autorizări la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, precizând, de asemenea, că înțelege să conteste eliberarea sa din funcția publică de director executiv adjunct.

Ulterior, prin Ordinul nr. 1335/23.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, atașat la filele 24-25, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A începând cu data de 23.05.2009, dată de la care reclamantul a fost numit în funcția publică de șef birou la Biroul autorizări la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

4.1 Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală:

Instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.

În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, funcționar public în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, de anulare a două ordine emise de Autoritatea Națională a Vămilor și de reintegrare a sa în funcția deținută anterior emiterii acestor ordine.

Or, în condițiile în care reclamantul solicită anularea unor acte emise de Autoritatea Națională a Vămilor, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția emitentă a acestor acte, iar nu Agenția Națională de Administrare Fiscală, care nu are nici calitatea de emitent al actelor contestate, nici calitatea de angajator în acest raport juridic.

Curtea subliniază că obligația Agenției Naționale de Administrare Fiscală constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aas umelor necesare pentru efectuarea plății sumelor datorate reclamantului.

O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.

În concluzie, Curtea apreciază că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.

În consecință, Curtea consideră că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate de reclamant în prezenta cauză, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, prin urmare, va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4.2 Cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de ambele pârâte, instanța constată că această excepție a fost motivată prin faptul că reclamantul a optat în vederea ocupării funcțiilor menționate în ordinele a căror anulare o solicită, exprimându-și acordul la numirea sa în aceste funcții.

Instanța observă, sub acest aspect, că reclamantul a optat pentru ocuparea funcțiilor pe care a fost numit ulterior prin ordinele contestate având în vedere că, în absența acestei opțiuni - care trebuia făcută într-un termen determinat - ar fi fost eliberat din funcția publică deținută fără a mai fi numit în altă funcție publică.

Conform literaturii de specialitate, prin interes se înțelege folosul urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea în oricare dintre formele sale procedurale, în cazul de față, de către reclamant.

Instanța reține că, în condițiile în care reclamantului i-a fost modificat raportul de serviciu prin ordinele contestate, acesta are interesul contestării acestora, iar faptul că și-a exprimat opțiunea cu privire la ocuparea altei funcții nu înlătură acest drept, ținând seama de caracterul executoriu al ordinelor în litigiu și de faptul că această opțiune a fost făcută pentru a evita eliberarea reclamantului din funcția publică.

Având în vedere acest aspecte, instanța va respinge excepția lipsei interesului, considerând-o nefondată.

4.3 Cu privire la fondul litigiului, instanța reamintește că reclamantul a fost numit în funcția de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A începând cu data de 28.09.2007, conform Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 8218/25.09.2007, atașat în copie la fila 53 dosar.

4.3.1 Examinând legalitatea Ordinului nr. 1214/5.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, atașat la filele 16-17 dosar, instanța constată că acesta a fost emis avându-se în vedere statul de funcții aprobat prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor 385/27.07.2009, și pe considerentul că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Instanța constată că Ordinul Autorității Naționale a Vămilor 385/27.07.2009 - în baza căruia s-a emis preavizul nr. 18143/27.03.2009 și Ordinul nr. 1214/5.05.2009 - nu a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea

De asemenea, instanța constată că, deși în preavizul nr. 18143/27.03.2009 - emis anterior Ordinului nr. 1214/5.05.2009 - se susține că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, nu sunt menționate nici în cuprinsul preavizului și nici în cuprinsul Ordinului nr. 1214/5.05.2009 care sunt acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru menținerea sa în funcția respectivă.

4.3.1.1. Cu privire laconsecințele nepublicării în Monitorul Oficiala Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009, instanța reține că prin acest ordin, atașat în copie la filele 147-148 dosar, s-a aprobat structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și ale direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, numărul maxim de posturi și de posturi de conducere.

Instanța reține că acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial, aspect confirmat și de părțile în litigiu.

În privința efectelor nepublicării acestui ordin în Monitorul Oficial al României, instanța observă că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificată ulterior republicării, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007, prin Legea nr. 194/2007 și prin Legea nr. 61/2009.

Conform art. 10 alin. 1 din prin Legea nr. 24/2000,"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum șiordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I"

De la această regulă, alineatul 1¹al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite excepții, stipulând că "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;

b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".

Așadar, în raport cu aceste dispoziții legale, Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare.

Sub acest aspect, instanța reține că acest ordin este emis de Autoritatea Națională a Vămilor, instituție centrală din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, așadar, de un al organ al administrației publice centrale de specialitate.

Totodată, caracterul de act normativ al acestui ordin este determinat de împrejurarea că acesta reglementează structurile organizatorice ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și ale direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, numărul maxim de posturi și de posturi de conducere.

Așadar, acest ordin reglementează structurile organizatorice ale unor instituții publice și numărul posturilor din aceste structuri, fiind o reglementare aplicabilă unui număr indeterminat de persoane, în mod abstract, independent de identitatea acestor persoane, și în raport exclusiv cu funcția îndeplinită de acele persoane.

Fiind susceptibil să se aplice unui număr indefinit de situații, instanța reține că Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009 este un act cu caracter normativ.

Fiind un act normativ emis de Autoritatea Națională a Vămilor, instituție centrală din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ordinul 385/27.07.2009 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare, conform art. 10 alin. 1 din prin Legea nr. 24/2000.

În acest sens, instanța constată că ordinul în litigiu nu este un act normativ clasificat, potrivit legii, și nici un act cu caracter individual, pentru a constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial.

Cerința publicării în Monitorul Oficial a acestui ordin este confirmată și prin dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text".

În consecință, instanța reține că, în vederea intrării în vigoare a Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, Partea

Absența publicării acestui ordin în Monitorul Oficial conduce la consecința lipsirii sale de efecte juridice până în momentul publicării în Monitorul Oficial.

Din acest punct de vedere, era nerelevant faptul că reclamantul cunoaște și are acces la acest act normativ.

Instanța remarcă faptul că art. 10 din Legea nr. 24/2000 impune în mod imperativ condiția publicării actului normativ în Monitorul Oficial, în vederea intrării acestuia în vigoare, indiferent dacă se dovedește că toți posibilii destinatari ai actului au cunoștință de conținutul său. Așadar, intrarea în vigoare este o condiție indispensabilă, obligatorie, pentru intrarea actului în vigoare, condiție care nu este suplinită de o eventuală aducere a actului la cunoștința destinatarilor săi prin alte mijloace.

În raport cu această concluzie, instanța apreciază că este nelegală procedura de eliberare a reclamantului din funcția de director executiv a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009, eliberarea din funcție fiind întemeiată pe un act normativ care nu putea produce efecte juridice (respectiv pe Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009), o atare procedură aducând atingere dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

În consecință, întrucât legea - inclusiv orice act normativ inferior acesteia - dispune numai pentru viitor, nu se poate reține că Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009 este aplicabil unor situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.

Din acest punct de vedere, instanța constată caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare a reclamantului din funcția de director executiv a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009.

Pentru aceste considerente, Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009 este nelegal, fiind emis în baza unui act normativ care nu producea efecte juridice la momentul emiterii sale.

4.3.1.2. Cu privire laconsecințele nemotivării Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009, instanța reține că, deși în preavizul nr. 18143/27.03.2009 - emis anterior Ordinului nr. 1214/5.05.2009 - se susține că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, nu sunt menționate nici în cuprinsul preavizului și nici în cuprinsul Ordinului nr. 1214/5.05.2009 care sunt acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru menținerea sa în funcția respectivă.

Astfel, instanța reține, totodată, că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispozițiile art. 56 litera e) și art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, fără a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestui ordin.

Astfel, ordinul în litigiu nu conține nici măcar minime referiri la acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru menținerea sa în funcția de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale.

Mai mult decât atât, ordinul în litigiu nu permite nici identificarea temeiului juridic concret al eliberării reclamantului din funcție. În acest sens, instanța observă că, potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - invocat în preavizul nr. 18143/27.03.2009 - "în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice", iar potrivit art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici - invocat în Ordinul nr. 1214/5.05.2009 - "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici".

Or, conform art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, "persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze;

b) autoritatea sau instituția publicăîși reduce personalul ca urmare a reorganizăriiactivității,prin reducerea postului ocupat de funcționarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetența profesională, în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale;

e) funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 54 lit. g);

f) starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute;

g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcționar public de acceptare a numirii în condițiile art. 93 ".

Așadar, în condițiile în care art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, face trimitere la cazurile prevăzute la art. 99 alin. (1) lit. b), c), și e), instanța constată că nici un alt text din cuprinsul Ordinului nr. 1214/5.05.2009 nu permite stabilirea ipotezei aplicabile reclamantului dintre cele enumerate art. 99 alin. (1) lit. b), c), și e) din Legea nr. 188/1999.

Prin urmare, în lipsa oricărui alt document care să însoțească ordinul în speță, reclamantul se găsește în situația de a nu avea cunoștință care este motivul pentru care a fost eliberat din funcție, întrucât actul de destituire nu face nicio referire la acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această funcție. Așadar, în acest context, instanța reține că reclamantulnu are cunoștință care sunt motivele invocate de către pârâtă în cuprinsul ordinului de eliberare din funcție și nici nu are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.

Instanța subliniază că motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum și, în al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale.

În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. 2 din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigureinformarea corectă a cetățenilor asupratreburilor publice șiasupra problemelor de interes personal."

De asemenea, conform art. 1 alin. 3 din Constituția României, "România este statde drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor din decembrie 1989, și sunt garantate."

Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.

Instanța subliniază că art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alineatelor 1 și 2 din acest articol, (1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(2) Acest drept include în principal:

(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;

(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;

(c)obligația administrației de a-și motiva deciziile."

Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

4.3.1.3. Cu privire lanetemeinicia Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009, instanța reamintește că, deși în preavizul nr. 18143/27.03.2009 - emis anterior Ordinului nr. 1214/5.05.2009 - se susține că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de director executiv la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, nu sunt menționate nici în cuprinsul preavizului și nici în cuprinsul Ordinului nr. 1214/5.05.2009 care sunt acele condiții pe care reclamantul nu le mai îndeplinește pentru menținerea sa în funcția respectivă.

Mai mult decât atât, instanța observă că nici în cursul judecății Autoritatea Națională a Vămilor nu a făcut dovada vreunuia din cazurile de eliberare din funcție prevăzute de art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

Instanța remarcă aici și faptul că deși se face referire în cuprinsul Ordinului nr. 1214/5.05.2009 la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999, care reglementează eliberarea din funcția publică și numirea în altă funcție publică, prin ordinul respectiv domnul nu a fost eliberat din funcția deținută anterior, aceea de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, fiind însă numit în altă funcție, aceea de director executiv adjunct. Or, în aceste condiții, eliberarea reclamantului din funcția deținută anterior, aceea de director executiv, poate fi numai presupusă pe considerentul că reclamantul nu poate ocupa două funcții publice concomitent. Instanța consideră că - date fiind consecințele extrem de importante ale actului în litigiu - este incompatibilă cu o minimă cerință de legalitate presupunerea efectelor juridice ale eliberării din funcție, în condițiile în care ordinul respectiv nu o menționează nici măcar în motivarea sa.

Din acest punct de vedere, Ordinul nr. 1214/5.05.2009 conține un viciu grav de legalitate, dispunând numirea reclamantului într-o funcție publică dar fără a dispune eliberarea sa din funcția deținută anterior, așadar, cu încălcarea art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, care prevede că "persoana care are competența legală de numire în funcția publicăva dispune eliberarea din funcția publicăprin act administrativ,-".

În al doilea rând, tot sub aspectul temeiniciei acestui ordin, instanța reține că Autoritatea Națională a Vămilor nu a făcut dovada vreunuia din cazurile de eliberare din funcție prevăzute de art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.

În întâmpinarea de la fila 90 dosar, Autoritatea Națională a Vămilor a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, conform cărora "persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

b) autoritatea sau instituția publicăîși reduce personalul ca urmare a reorganizăriiactivității,prin reducerea postului ocupat de funcționarul public".

Or, conform anexei la Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 385/27.07.2009 de la fila 148 dosar, rezultă că postul de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, ocupat de reclamant anterior emiterii acestui ordin, nu a fost desființat.

De asemenea, nu s-a dovedit nici că în cazul reorganizării Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A nu erau incidente dispozițiile art. 100 alin. 1 lit. a și c) din Legea nr. 188/1999, conform cărora "în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;"

c)este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;".

În aceste condiții, instanța reține caracterul nelegal al emiterii Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 1214/5.05.2009.

4.3.2 Examinând legalitatea Ordinului nr. 1335/23.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, atașat la filele 24-25, instanța reamintește că prin acest ordin reclamantul a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A începând cu data de 23.05.2009, dată de la care reclamantul a fost numit în funcția publică de șef birou la Biroul autorizări la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Motivul emiterii acestui ordin este menționat în textul art. III alin. 1 și 11 din Ordonanța de Urgență nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009.

Instanța reține că, potrivit art. III alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute înanexala prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuiase desființează în termen de 32 de zilede la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

Totodată, potrivit art. III alin. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare".

În raport cu aceste texte legale, instanța reține că eliberarea reclamantului din funcția de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și numirea sa în funcția publică de șef birou la Biroul autorizări din cadrul aceleiași instituții publice a fost consecința exclusivă a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 37/2009, nefiind menționate alte împrejurări care să conducă la eliberarea reclamantului din funcție.

Instanța constată însă că Ordonanța de Urgență nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV al. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 105/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009. Dispozițiile art. XIV alin. (1) din acest act normativ au următorul cuprins: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă."

Așadar, la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale pe baza cărora s-a dispus eliberarea reclamantului din funcție.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională - prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009 - a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

Respingând excepția de inadmisibilitate a sesizării - excepția motivată pe împrejurarea abrogării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 chiar la data pronunțării Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a acesteia - Curtea Constituțională a arătat că "abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate.

În acest sens, Curtea reține că, după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentală".

Totodată, Curtea Constituțională a învederat, în legătură cu reluarea reglementărilor din Ordonanța de Urgență nr. 37/2009 în actul normativ care a abrogat-o că"soluția aleasă de Guvern de a emite, chiar în ziua premergătoare celei în care Curtea Constituțională urma să se pronunțe asupra constituționalității Legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, o nouă ordonanță de urgență prin care abrogă ordonanța de urgență aprobată prin lege de Parlament, dar preia integral conținutul acesteia, pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".

Cu privire la fondul excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea".

Curtea Constituțională a arătat în continuare că "prin reglementările sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

De altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. În consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională".

Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională, precum, și abrogarea unicului temei legal care a determinat eliberarea reclamantului din funcție, instanța reține temeinicia acțiunii în anularea Ordinului nr. 1335/23.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, ordin ce a fost emis exclusiv în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, ordonanță declarată neconstituțională și abrogată ulterior.

Instanța reține că o menținere a unor acte administrative emise în baza unui act normativ declarat neconstituțional ar pune în discuție supremația Constituției și ar permite prelungirea nelegală a unui comportament abuziv al autorității publice emitente. De vreme ce a fost declarat neconstituțional actul normativ care a constituit temeiul actului administrativ contestat, nu mai există nici un temei pentru a se reține că actul acesta ar fi emis cu respectarea supremației Constituției.

De altfel, Curtea reține că argumentele invocate de Curtea Constituțională în reținerea neconstituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 sunt incidente și în privința ordinului în litigiu, dat fiind faptul că destituirea reclamantului din funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului T constituie o acțiune care, astfel cum a reținut Curtea Constituțională, "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică".

În consecință, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Astfel, față de cele precizate la prezentul termen de judecată, instanța va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a executării actelor a căror anulare o solicită.

Totodată, conform celor arătate la punctul 4.1 din prezentele considerente, instanța - reținând că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate de reclamant în prezenta cauză - va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, prin urmare, va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Conform celor arătate la punctul 4.2 din prezentele considerente, instanța va respinge excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii.

Conform celor arătate la punctul 4.3.1 din prezentele considerente, instanța va anula Ordinul nr. 1214/5.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Conform celor arătate la punctul 4.3.2 din prezentele considerente, instanța va anula Ordinul nr. 1335/23.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Cum anularea actelor administrative nelegale implică înlăturarea oricăror efecte produse pentru trecut de aceste acte, respectiv repunerea părților în situația anterioară emiterii acestor acte, instanța va admite și cererea de reintegrare a reclamantul în funcția corespunzătoare de director coordonator la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale instanța reține în acest sens, că susținerile pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor referitoare la reorganizarea instituției și la modificarea atribuțiilor de serviciu nu au fost probate, astfel încât instanța nu poate reține că funcția respectivă a fost desființată sau că atribuțiile acesteia au fost modificate într-o proporție care depășește 50%.

Totodată, instanța va obliga pârâta Autoritatea Națională a Vămilor la plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția de director executiv și până la reintegrarea acestuia în funcția corespunzătoare de director coordonator la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

4.3.3Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, instanța subliniază dificultatea cuantificării sumelor reprezentând indemnizarea prejudiciului moral.

Având în vedere însă că prin ordinul în litigiu s-a adus atingere intempestivă unui raport de serviciu în care reclamantului nu i s-a reproșat nerespectarea vreunei reguli, instanța consideră că în mod justificat se poate presupune că reclamantul a suferit un prejudiciu de ordin nepatrimonial din cauza imposibilității exercitării profesiei, a pierderii locului de muncă și a veniturilor curente, situație care în mod inerent presupune o stare de supărare, angoasă și frustrare.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite în parte cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 RON, cu titlul de daune morale. Instanța va respinge în rest acțiunea reclamantului, considerând ca excesivă pretenția de acordare a unei sume mai mare cu titlul de daune morale.

4.4 Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii, Curtea va obliga pârâta Autoritatea Națională a Vămilor la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 41,93 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

4.5 Cu privire la calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii.

Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a executării actelor a căror anulare o solicită.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în mun. A, Spitalului, Bloc 1A,. 12, județ A, în contradictoriu cu pârâteleAutoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în municipiul B,-, Sector 1 și cuAgenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în municipiul B,-, Sector 1.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Anulează Ordinul nr. 1214/5.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Anulează Ordinul nr. 1335/23.05.2009 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

Dispune reintegrarea reclamantului în funcția corespunzătoare de director coordonator la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Obligă pârâta Autoritatea Națională a Vămilor la plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcția de director executiv și până la reintegrarea acestuia în funcția corespunzătoare de director coordonator la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Obligă pârâta Autoritatea Națională a Vămilor la plata către reclamant a sumei de 5000 RON, cu titlul de daune morale.

Respinge în rest acțiunea reclamantului.

Obligă pârâta Autoritatea Națională a Vămilor la plata către reclamant a sumei de 41,93 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 22.12.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

Se comunică:

- reclamantului -, A, Spitalului, Bloc 1A,. 12,

- pârâtei - Autoritatea Națională a Vămilor,-, Sector 1

- pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală B,-, Sector 1.

Red./04.01.2010 - Tehnored. / 22.01.2010/ 5 ex.

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

#Judecator Razvan Patru

Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 455/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 455/2009. Curtea de Apel Timisoara