Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 455

Ședința publică de la 30 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara

Grefier:

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre examinare recursul promovat de pârâta Direcția județeană de statistică împotriva sentinței civile nr. 413 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei, după care:

Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997 scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 413/15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- au fost admise excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică și excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada martie - decembrie 2004, au fost respinse excepțiile netimbrării și prematurității acțiunii și a fost admisă în parte acțiunea și s-a dispus obligarea pârâților Institutului Național de Statistică și Direcția Județean de Statistică B la plata către reclamanții, -, -, -, -, la plata contravalorii tichetelor de masă începând cu luna ianuarie 2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că reclamanții, nu au raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică ci sunt salariații Direcției Județene de Statistică B, instituție publică cu personalitate juridică, care are în structura organizatorică și compartimentul de gestionare resurse umane și financiare potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat prin, obiectul gestionării activității de resurse umane și financiare fiind printre altele și acela de stabili drepturile salariale, întocmirea statelor de plată și evidența reținerilor din drepturile salariale

Cu privire la excepția prescripției parțiale dreptului la acțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 166 alin 1 din Codului muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când acestea erau datorate, coroborate cu art. 238 alin 1 lit. c ) potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.

Față de aceste considerente instanța reținut că dreptul de solicita acordarea contravalorii alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă pentru perioada martie 2004 - decembrie 2004 s- prescris la data introducerii acțiunii ianuarie 2008.

Cu privire la excepția timbrajului, instanța respins- având în vedere prevederile art. 15 lit. din Legea 146/1997 modificată potrivit cărora " orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă ) sunt scutite de taxe judiciare de timbru".

Cu privire la excepția prematurității, instanța respins- având în vedere că cererea se întemeiază pe dispozițiile Legii speciale 188/1998, pe dispozițiile Legii 142/98 OUG 33 /2001, Legea 154 /98, legi speciale care nu prevăd obligația parcurgerii procedurii prealabile.

Reclamanții sunt funcționari publici și dreptul la alocația individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă își are temeiul legal în prevederile art. 1 alin (1) din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. Potrivit acestor texte de lege (1). Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajatori, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajatori.

Legea prevăzut acest drept, privind acordarea tichetelor de masă și salariaților din unitățile bugetare, însă, în mod neechitabil s- ocolit achitarea lor, motivată de faptul că sumele necesare nu au fost prevăzute în legea bugetului de stat sau că Ministerului Finanțelor Publice nu avizat proiectele de buget cuprinzând aceste sume, aceste drepturi acordându-se numai unor anumite instituții publice.

Potrivit art. 20 din OUG nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare funcționarilor publici, fiind în vigoare în perioada 08.12.2000 - 02.03.2001 s- prevăzut în mod expres funcționarii publici beneficiază de tichete de masă arătând că potrivit legilor bugetului de stat s- simțit nevoia unei restrângeri acestui drept acordat printr-o lege, nu există nici explicație democratică echitabilă, de această restrângere dreptului acordat prin Legea 142/1998 să fie aplicat diferit între categorii de salariați din unitățile bugetare.

Sistarea acordări tichetelor de masă s- produs odată cu apariția OUG nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și personalului din organele autorității judecătorești, care prin art. 1 abrogă OUG nr. 245/2000 și prin care art. 2 revine la prevederile de stabilire drepturilor salariale, Legea 154/1998 și OUG nr. 24/2000 aplicate înainte de apariția OUG nr. 245/2000 și funcționarilor publici și salariaților contractuali. sistării acordării tichetelor de masă constă din faptul că prin schimbarea statutului unor salariați contractuali, devenind funcționari publici, aceștia nu satisfac criteriul din art. 1 alin (1) din Legea nr. 142/1998 - personal încadrat prin încheierea unui contract individul de muncă, raporturile de muncă luând naștere prin actul administrativ de numire conducătorului instituției.

Prin OUG nr. 33/2001 s- trecut din nou la sistemul de stabilire drepturilor salariale, Legea nr. 154/1998 și OUG nr. 24/2000, care se aplică la fel și funcționarilor publici și salariaților contractuali din sectorul bugetar până în anul 2 G nr. 192/12.12.2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, s-a trecut la un sistem diferit de stabilire drepturilor salariale pentru funcționarii publici de cel al personalului contractual din sectorul bugetar.

S- ajuns astfel la aplicare discriminatorie Legii nr. 142/1998 dintre diferitele categorii de salariași ale unităților economice și sectorului bugetar, mai mult și în cadrul aceleiași instituții din sectorul bugetar.

Prin aplicarea discriminatorie Legii nr. 142/1998 s- încălcat un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art. 14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale la Strasbourg în anul 1950.

Termenul de discriminare fiind definit în art. 2 din G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare:

Potrivit art. 2 alin (1) prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limba, religie, categoria socială, convingeri, sex, orientare sexuală - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau drepturile recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

-Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.

(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, în metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.

Aplicarea discriminatorie Legii nr. 142/1998 contravine în mod flagrant și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în care se precizează.

Articolul 1- Interdicția generală discriminării;

Beneficiul unui drept prevăzut de lege va fi asigurat fără discriminare pe nici un criteriu de sex, rasă, culoare limba, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională -.

Nimeni nu poate fi discriminat de către nici autoritate publică pe nici un criteriu din cele menționate.

Prevederile art. 20 din OUG nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, abrogate prin G nr. 33/2001, asigurat tocmai aplicare nediscriminatorie Legii nr. 142/1998 pentru funcționarii publici, deoarece la data intrării acestei legi nu exista un statut al funcționarilor publici și prin nemodificarea corespunzătoare legii luat naștere discriminarea arătată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA JUDEȚEAN DE STATISTICĂ pentru următoarele motive:

- instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărările formulate în întâmpinare referitoare la imposibilitatea acordării contravalorii tichetelor de masă, întrucât Legea nr. 142/1998 prevede acordarea unei alocații individuale de masă sub forma tichetelor de masă și la imposibilitatea actualizării sumelor, deoarece valoarea tichetelor de masă fost actualizată succesiv, în funcție de rata inflației, actualizarea contravalorii tichetelor de masă ar conduce la o dublă actualizare;

- instanța nu s-a pronunțat nici cu privire la capătul de cerere privind perioada pentru care se solicită plata contravalorii tichetelor de masă, instanța pronunțându-se doar cu privire la momentul în care începe obligația;

- există dispoziții contradictorii, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive Institutului Național de Statistică și în același timp este obligat, alături de recurentă, la plata contravalorii tichetelor de masă;

- în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, litigiul fiind unul de contencios administrativ și fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea contenciosului administrativ;

- în mod greșit s-a reținut că prin trecerea la un sistem diferit de stabilire a drepturilor salariale pentru funcționarii publici de cel al personalului contractual din sistemul bugetar s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998. Tichetele de masă reprezintă un drept salarial suplimentar, acordarea acestora este reglementată de norme legale dispozitive, în sensul că se pot acorda alocații individuale de hrană în limita prevederilor bugetului de stat sau local, după caz.

Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat.

Art. 109 din legea nr. 188/1999 stabilește competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public în favoarea instanței de contencios administrativ și nu face trimitere la dispozițiile legii privind contenciosul administrativ.

Prin urmare dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitate în speță, iar excepția invocată este neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că problema de drept supusă judecății în cauza pendinte a făcut obiectul recursului în interesul legii declarat de procurorul general în vederea interpretării unitare a dispozițiilor art. 1 al. l și 2 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Examinând recursul în interesul legii, prin Decizia 14 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul a statuat că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.

În privința funcționarilor publici s- reținut că li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, aceștia având dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, funcționarii beneficiind de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.

Astfel, salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale aprobate cu modificări prin Legea 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.

Potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept soluționate pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Prin urmare, fondul problemei supuse judecății nu mai poate fi analizat, dispozițiile deciziei nr. 14/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind pe deplin aplicabile.

Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, va respinge acțiunea ca nefondată, menținând partea din dispozitiv prin care au fost soluționate excepțiile.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul contencios administrativ promovat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ împotriva sentinței civile nr. 413 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, CS., CS., -, -, -, - CS., - și intimatul - pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ

Modifică în parte sentința civilă nr. 413 din 15.09.2008 a Tribunalului Bacău. Respinge acțiunea ca nefondată.

Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 30 aprilie 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Red.

Tehnored. 3 ex.

29 mai 1009

Președinte:Mona Gabriela Ciopraga
Judecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Lăcrămioara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bacau