Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 456/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 456
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier:
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 234 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 28 aprilie 2009 s-au depus concluzii scrise de recurenta -, prin fax, iar la data de 30 aprilie 2009 s-a depus întâmpinare din partea intimatului Primarul municipiului R, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului R, pentru anularea Dispoziției nr. 3449/16.04.2008, prin care a fost sancționată disciplinar cu diminuarea cu 5% a drepturilor salariale pe o perioadă de trei luni.
Reclamanta a arătat că a fost sancționată pentru faptul că ar fi lipsit o oră de la program, dar, la aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere apărările sale, care justificau lipsa temporară de la serviciu, precum și situația sa generală.
Prin cererea formulată în același dosar la data de 9 octombrie 2008, reclamanta a formulat contestație și împotriva Dispoziției nr. 3450/16.04.2008, emisă de același pârât, prin care a fost sancționată cu "mustrare scrisă", pentru pretinsele abateri constând în atitudine neadecvată față de colegele de serviciu și părăsirea nejustificată a locului de muncă.
Reclamanta a susținut că și această sancțiune este nejustificată și abuzivă, faptele imputate fiind nereale sau interpretate greșit.
În urma administrării probatoriului, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 234/13.11.2008, a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că, a modificat în parte Dispoziția nr. 3444/16.04.2008, înlocuind sancțiunea diminuării cu 5% a drepturilor salariale - cu sancțiunea "mustrare scrisă".
În ce privește cererea de anulare a Dispoziției 3450/16.04.2008, aceasta a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele aspecte:
Reclamanta, în urma cercetărilor administrative legal efectuate la sesizările formulate de șeful serviciului relații publice transport local și a secretarului municipiului R, a fost sancționată disciplinar emițându-se Dispoziția nr. 3449 din 16.04.2008 prin care i-a fost aplicată sancțiunea diminuării drepturilor salariale cu 5% pe trei luni începând cu luna iunie 2008 și Dispoziția cu nr. 3450 din 16.04.2008 prin care i-a fost aplicată sancțiunea "mustrare scrisă".
Cu privire la Dispoziția nr. 3449/16.04.2008 s-a constatat că reclamanta a fost sancționată disciplinar deoarece la 19.02.2008 a părăsit locul de muncă fără să anunțe despre intenția sa de a-l părăsi. Instanța de fond a reținut că abaterea disciplinară constatată de comisia de disciplină există și a fost săvârșită cu vinovăție de reclamantă, însă a avut în vedere împrejurarea că reclamanta a comis fapta pe fondul unor afecțiuni medicale dovedite cu actele depuse la dosar.
Chiar și motivat de crizele dureroase invocate de reclamantă, tribunalul a apreciat că aceasta nu era exonerată de obligația de a anunța intenția de a părăsi locul de muncă. Totuși având în vedere intervalul de timp relativ scurt în care s-a constatat lipsa reclamantei și motivele medicale care au determinat abaterea disciplinară, s-a apreciat că pentru o justă individualizare a sancțiunii "mustrarea scrisă" este îndestulătoare, motive pentru care s-a dispus înlocuirea sancțiunii pecuniare.
Cu privire la Dispoziția nr. 3450/16.04.2008, tribunalul a stabilit că aceasta este corect emisă iar sancțiunea "mustrare scrisă" reprezintă o justă individualizare raportată la gradul de pericol al abaterii disciplinare.
În acest sens s-a constatat în baza probelor analizate (rapoarte ale comisiei de disciplină, declarații de martori, inclusiv susținerile reclamantei) că reclamanta manifestă o atitudine necooperantă față de colegi și colectivul cu care lucrează. Este adevărat că anumite declarații ale martorilor audiați de comisia de disciplină pot fi subiective și că vinovăția pentru starea tensionată din cadrul serviciului public nu aparține în exclusivitate reclamantei ci foarte probabil inclusiv colegilor acesteia, însă atâta timp cât reclamanta manifestă o atitudine ostilă la adresa colegilor (inclusiv pe considerentul diferenței nivelului de studii) sancțiunea disciplinară aplicată a fost considerată corectă, motiv pentru care a fost menținută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, invocând următoarele aspecte:
1. În ce privește Dispoziția nr. 3450/16.04.2008, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sancțiunea cu mustrare scrisă ar fi justificată, întrucât din probele administrate nu rezultă ce fapte concrete a săvârșit recurenta, nu sunt probate aceste fapte și chiar tribunalul reține că declarațiile colegelor audiate ca martori în cadrul cercetării disciplinare sunt subiective.
2. Referitor la Dispoziția nr. 3449/16.04.2008, instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea sancțiunii disciplinare aplicate cu o altă sancțiune, substituindu-se organului administrativ.
Recurenta susține că instanța avea căderea să aprecieze dacă sancțiunea aplicată este temeinică și legală, fără a avea dreptul de a stabili o altă sancțiune.
Pe de altă parte, recurenta arată că, dată fiind justificarea pe motive medicale a lipsei temporare de la birou, se impunea anularea în tot a dispoziției de sancționare nr. 3449/2008.
3. Recurenta-reclamantă mai solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute pe două luni și a tichetelor de masă, arătând că a formulat această cerere la instanța de fond, prin concluziile scrise.
Intimatul-pârât Primarul municipiului Rad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, curtea constată întemeiat recursul de față, în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
1. Referitor la Dispoziția nr. 3450/16.04.2008, curtea constată că în actele premergătoare, de cercetare a salariatei, nu se indică fapte concrete, individualizate clar, care s-ar imputa reclamantei, ci i se reproșează "manifestarea unui comportament care creează o stare de tensiune improprie desfășurării activității într-o instituție publică", precum și "părăsirea sediului instituției în timpul programului".
Pentru nici una din fapte nu se indică o dată, iar în ce privește prima faptă, nu rezultă cu claritate în ce constă atitudinea necorespunzătoare a reclamantei.
De asemenea, curtea are în vedere faptul că martorii audiați de Comisia de disciplină sunt chiar colegii față de care se pretinde că recurenta-reclamantă ar avea o atitudine necorespunzătoare.
Chiar instanța de fond a reținut că declarațiile acestor martori sunt subiective și că vinovăția pentru starea de tensiune creată în cadrul serviciului public nu aparține în totalitate reclamantei, ci și colegilor acesteia.
Ori, în aceste condiții, concluzia ce se impune este că respectivele declarații de martori nu pot fi reținute ca probe pentru vinovăția reclamantei.
Coroborând acest aspect cu modul general de prezentare a faptelor imputate, fără o individualizare concretă a acestora, curtea constată că Dispoziția nr. 3450/16.04.2008 este netemeinică și nelegală.
Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 77 și 80 din Legea 188/1999, se impunea admiterea contestației împotriva Dispoziției nr. 3450/16.04.2008 și anularea acesteia.
2. În ce privește Dispoziția nr. 3449/16.04.2008, curtea constată criticile recurentei ca fiind neîntemeiate.
Instanța de fond a stabilit, în mod corect, că abaterea pentru care reclamanta a fost sancționată prin Dispoziția 3449/2008 există, a fost săvârșită cu vinovăție, dar a apreciat că, în raport de împrejurările concrete și de justificările salariatei, sancțiunea aplicată este prea gravă, procedând, în consecință, la înlocuirea acesteia.
În ce privește prerogativa instanței de a proceda la înlocuirea sancțiunii disciplinare, curtea reține că, fiind investită cu o contestație împotriva dispoziției de sancționare, instanța de judecată are caracter de instanță disciplinară, ceea ce înseamnă că are libertatea de a proceda la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, atunci când constată că sancțiunea aplicată este prea gravă în raport de fapta săvârșită.
Nici o dispoziție legală nu limitează dreptul instanței de a proceda în această manieră.
Pe de altă parte, justificarea de către reclamantă, a lipsei temporare de la serviciu, a fost avută în vedere de instanța de fond la individualizarea sancțiunii disciplinare, dar, respectivele acte medicale nu pot înlătura în tot răspunderea disciplinară a recurentei.
Ca urmare, curtea constată că toate criticile recurentei, vizând soluția pronunțată cu privire la Dispoziția nr. 3449/2008 - sunt neîntemeiate.
3. În ce privește cererea recurentei, de obligare a pârâtului la restituirea sumelor reținute din salariu și a tichetelor de masă, curtea constată că aceste solicitări nu se regăsesc în cererile adresate instanței de fond, însăși recurenta recunoscând că a formulat aceste cereri prin concluziile scrise depuse la dosar.
Întrucât instanța de fond nu a fost investită cu aceste cereri în condiții procedurale și nu s-a pronunțat asupra lor, curtea constată că nu poate examina aceste aspecte, care nu au făcut obiectul judecății la prima instanță, fiind incidente dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 al.1 și 295 al.1 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul reclamantei, va modifica în parte sentința recurată, va admite cererea de anulare a Dispoziției nr. 3450/16.04.2008 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă-, cu domiciliul în R, str. - -,. 28,. B,.28, județul N, împotriva sentinței civile nr. 234/CA din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârâtPrimarul Municipiului, cu sediul în R, R, nr. 1, județul
Modifică în parte sentința civilă nr. 234/CA din 13.11.2008 a Tribunalului Neamț.
Admite cererea reclamantei pentru anularea dispoziției nr. 3450/16.04.2008 emisă de Primarul Municipiului R și, în consecință, anulează această dispoziție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. /3 ex.
25.05.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Vera Stănișor, Lăcrămioara
