Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 457/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 457/
Ședința publică din 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția de Sănătate Publică I împotriva sentinței nr. 304/ din 07.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 iulie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 304/CA/7.04.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamantul, domiciliat în I,- A, -. 8,. C,. 4,. 2, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică I, cu sediul în I,--4.
Anulează Dispoziția nr. 24/06.03.2008 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 180 lei, reprezentând contravaloarea sporului de complexitate de 25 % aferent perioadei 03.03.2008 - 23.03.2008.
Obligă pârâta să efectueze mențiunile necesare în cartea de muncă a reclamantului în ce privește anularea dispoziției nr. 24/06.03.2008 și înscrierea acordării sporului de complexitate pentru perioada 03.03.2008 - 23.03.2008.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata de daune și a cheltuielilor judiciare.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională introdusă de către pârâta-reclamantă Direcția de Sănătate Publică I, în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
A reținut instanța de fond:
Este necontestată împrejurarea că reclamantul a avut calitatea de funcționar public în baza raportului de serviciu încheiat cu pârâta, Direcția de Sănătate Publică I (fosta Autoritate de Sănătate Publică a Județului I), ocupând postul de referent, clasa III, grad superior, tr. 1, cu loc de muncă la serviciul financiar contabilitate.
Prin dispoziția nr. 24/06.03.2008 directorul executiv al Iah otărât suspendarea, începând cu data de 06.03.2008, din exercitarea activității de control financiar preventiv propriu, pe motive de boală, cu acordul Ministerului Sănătății Publice, a reclamantului, încetându-i și acordarea sporului de complexitate începând cu aceeași dată.
Ulterior, la 07.04.2008,pârâta a emis dispoziția nr. 28,conform căreia, s-a luat act de încetarea raportului de serviciu încheiat cu reclamantul, prin acordul părților.
Dispoziția nr. 24/06.03.2008 este nelegală și va fi desființată de către tribunal pentru argumentele ce succed.
În Ordinul nr. 522/2003 emis de Ministerul Finanțelor Publice pentru aprobarea Normelor Metodologice referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, în Anexa 8 capitolul 3, art. 8 se prevede că persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar propriu poate fi suspendată atunci când se află în concediu de maternitate sau în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, efectuează serviciul militar, este în curs de urmărire penală, de judecată sau este arestată preventiv, se află în alte situații în care intervine suspendarea raporturilor de muncă.
Iar la momentul emiterii dispoziției contestate reclamantul nu se afla în nici una dintre situațiile enumerate mai sus.
În cuprinsul dispoziției este menționată, ca unic motiv al suspendării, starea de boală a reclamantului, însă, o asemenea justificare nu își găsește corespondent în lege, art. 8 din Ordinul nr. 522/2003 Anexa 8 prevăzând, fără a da posibilitatea unor interpretări diferite, că funcționarul trebuie să se găsească în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, nefiind suficientă invocarea de către angajator a unei presupuse boli a celui suspendat.
Din înscrisurile depuse la dosar (cererea nr. 2458/15.02.2008, fila 32, și certificatele medico-legale de la filele 34-38),rezultă că reclamantul s-a A în concediu de odihnă în zilele de 03 și 04 martie 2008,și în concediu medical în perioadele 04.02. - 29.02.2008, 24.03. - 06.04.2008.
Rezultă concluzia că, la data de 06.03.2008, atunci când a fost emisă dispoziția nr. 24, reclamantul nu se afla în nici unul dintre cazurile de suspendare prevăzute atât în art. 8 Anexa 8. 522/2003 cât și în dispozițiile art. 49 - 51 din Legea nr. 53/2003 ( codul muncii ),neavând relevanță decât împrejurările de fapt existente la momentul emiterii dispoziției de suspendare.
În consecință, constatând că dispoziția nr. 24/06.03.2008 a fost emisă fără un temei legal instanța o va anula.
Întrucât, pentru perioada 03.03.2008 - 23.03.2008, raportul de serviciu al reclamantului era în desfășurare, fără a fi suspendat sau încetat, este fondată cererea reclamantului de a fi obligată pârâta să-i achite sumele de 180 lei (cuantum necontestat de către angajator),reprezentând contravaloarea sporului de complexitate de 25 % a cărei plată a fost suspendată prin dispoziția nr. 24/06.03.2008.
Ca efect subsecvent al admiterii capetelor de cerere 1 și 2, tribunalul va obliga pârâta să efectueze mențiunile necesare în cartea de muncă a reclamantului în ceea ce privește anularea dispoziției nr. 24/06.03.2008 și înscrierea sporului de complexitate pentru perioada 03.03.2008 - 23.03.2008.
Deoarece, deși îi revenea sarcina probei conform art. 1169 Cod civil, reclamantul nu a administrat nici o dovadă în a demonstra existența daunelor materiale și suportarea unor cheltuieli judiciare, tribunalul a respins aceste capete de cerere.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pârâta reclamantă I susține că, în perioadele 04.02.2008 - 29.02.2008, 24.03.2008 - 06.04.2008, raportul de muncă era suspendat de drept, impunându-se restituirea sporului de 25 % pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu de către reclamantul-pârât.
Este adevărat că reclamantul-pârât era în incapacitate temporară de muncă în acele perioade, așa cum reiese din certificatele medicale existente la dosar, dar, pentru a putea fi suspendat raportul de serviciu,era obligatorie emiterea unei decizii interne a conducătorului instituției publice, cu acordul entității publice ierarhic superioare (art. 7 alin. 1 Anexa nr. 8. 522/2003).
În absența actului formal de suspendare, emis de către conducătorul pârâtei-reclamante, nu se poate constata că a intervenit suspendarea raportului de serviciu al reclamantului-pârât și, prin urmare, nu poate fi obligat acesta din urmă la restituirea sporului pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu, în condițiile în care doar o suspendare a raportului de muncă poate atrage suspendarea plății drepturilor de natură salarială (art. 49 alin. 2 Legea nr. 53/2003).
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta I, în motivarea căreia arată că intimatul a primit ca atribuție de serviciu exercitarea activității de control financiar, preventiv propriu în cadrul instanței, conform. 522/03, însă în luna februarie 2008 a intrat în incapacitate temporară de muncă pentru intervalul 4.02.-29.02.2008, așa încât, la solicitarea angajatorului, Ministerul Sănătății, cu adresa 13474/6.03.2008 și-a exprimat acordul pentru suspendarea din exercitarea activității de control financiar preventiv propriu, fiind emisă așadar dispoziția 24/6.03.2008.
A în perioada de incapacitate de muncă - la 15.02.2008 - intimatul solicită concediu de odihnă pentru perioada 3.03.2008 - 23.03.2008, cererea fiindu- aprobată cu acordarea drepturilor bănești aferente: salariul de bază, indemnizația și sporurile permanente, inclusiv sporul de complexitate de 25 %, exclusiv premiile și orale suplimentare, ce nu au caracter permanent.
În perioada 24.03. - 6.04.2008 intimatul figurează de asemenea în concediu medical, iar în data de 31.03.2008 solicită încetarea raporturilor sale de serviciu, sens în care s-a emis dispoziția 28/7.04.2008.
Consideră, așadar, ca fiind legală emiterea dispozițiilor sale cu nr. 24/6.03.2008, impunându-se respingerea cererii intimatului de obligare a sa la plata sumei de 180 lei, întrucât acesta a încasat corect indemnizația de concediu de odihnă pentru 2 zile, indemnizație ce include și sporul de complexitate de 25 %, de altfel intimatul restituind de bună-voie acest spor aferent perioadei de concediu necuvenită.
Solicită așadar admiterea recursului cu consecința menținerii dispozițiilor nr. 24/6.03.2008 și a respingerii cererii intimatului reclamant privind plata sumei de 180 lei și a respingerii cererii de modificare a contractului de muncă.
Intimatul prin concluziile scrise solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând probatoriul A la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, deși este reală susținerea pârâtei - recurente privitoare la faptul că nu datorează sporul de 25 % pentru intervalul de timp cât reclamantul s-a A în incapacitate temporară de muncă, corect a reținut instanța de fond că reținerea acestui drept salarial, în condițiile legii, putea avea loc doar cu îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de 522/2003, atât pentru numirea, cât și pentru suspendarea persoanelor desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv, cum este cazul în speță, respectiv prin emiterea "deciziei conducătorului acestora cu acordul entității publice ierarhic superioare", emisă la data ivirii cauzei de suspendare (art. 6, lit. b).
Cum în speță recurenta nu a fost în măsură a demonstra îndeplinirea formalităților legale de suspendare a intimatului cu referire la exercitarea atribuțiilor sale de control financiar preventiv, în forma prevăzută de lege, rezultă că angajatorul ei datorează drepturi bănești corespunzătoare funcției din care reclamantul nu a fost suspendat, așa încât Curtea va menține sentința civilă 304/CA/2009 a Tribunalului Iași și sub aspectul respingerii cererii reconvenționale formulate de DSP I, vizând restituirea sumei de 180 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de pârâta - reclamantă Direcția de Sănătate Publică I împotriva sentinței nr. 304/CA/7.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - G -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.08.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
