Anulare act administrativ fiscal. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 455/
Ședința publică din 13.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta - SRL H și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului H împotriva sentinței civile nr. 49/CA din 16.02.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.07.2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.07.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 49/CA/16.02.2009, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - SRL, cu sediul în H, str. 1 -,. 20,. A,. 4, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, precum și cu pârâta Administrația Finanțelor Publice H, cu sediul în H,-, jud. V, pe care le-a obligat să îi restituie suma rezultată ca diferență dintre suma achitată la data de 03.09.2007, cu chitanța seria - nr. -/3.09.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat prin aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind Normele metodologice de aplicare, și la plata dobânzii legale aferente, de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de chemare în judecată, 01.10.2008, până la data achitării integrale a debitului.
Tribunalul Vasluia respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulat de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2006 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod fiscal, nefiind percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
A reținut instanța că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care îl are în proprietate.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța a reținut că axa specială pentru autoturisme a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce aceasta fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară.
Concomitent și corelat cu această soluție legislativă, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa pe poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Totodată, pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din încasarea taxei speciale găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului Comunității Europene și a obligației de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând, prin art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței menționate privind taxa de poluare pentru autovehicule să se restituie pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantei să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să instituie dispoziții tranzitorii de natură a stinge toate litigiile născute din încălcarea Tratatului Comunității Europene, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal au produs efecte juridice, instanța a considerat că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 din Codul d e procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/26.06.2008, a Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
În atare condiții, instanța a dat eficiență dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în sensul că a considerat procedura instituită prin art. 11 din actul normativ citat ca fiind aplicabilă și cazului dedus judecății, întrucât aceasta se referă în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 din faptul plății taxei speciale pentru autoturisme.
Cu privire la dobândă, s-a reținut că aceasta se va acorda începând cu data punerii în întârziere care este data introducerii acțiunii, 01.10.2008, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că, anterior acestei date, a pus pârâtele în întârziere. Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantă prin faptul că este lipsită de suma de care trebuie să îi fie restituită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - SRL și pârâta Administrația Finanțelor Publice
În motivarea recursului său, reclamanta - SRL a arătat că în mod greșit s-a dispus restituirea diferenței dintre suma achitată la data de 03.09.2007, cu chitanța seria - nr. -/3.09.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat prin aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule.
S-a invocat că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu sunt aplicabile în cauză deoarece taxa instituită de aceasta se plătește cu ocazia primei înmatriculări a uni autoturism în România, or autoturismul reclamantei era deja înmatriculat la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, dispozițiile acesteia neputând fi aplicate și pentru trecut, deoarece Codul fiscal nu poate fi modificat prin ordonanțe ale guvernului, dar și pentru că noua taxă introdusă este contrară Tratatului de instituire a Comunității Europene.
În motivarea recursului său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Haa rătat că în mod nelegal a fost obligată la plata dobânzii de vreme ce a făcut aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă la dosarul cauzei că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamanta a achitat taxa specială de 10838 lei pentru autovehiculul Peugeot, second-hand, pe care l-a achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamantă să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea integrală a sumei achitate, fără să fie nevoită să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, este obligația instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze integral taxele percepute, inclusiv dobânzile aferente, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
Se mai constată că în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V la restituirea parțială a taxei plătite de reclamantă.
În prezenta cauză nu există probe din care să rezulte că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt implicate în operațiuni de restituire de natura celor prevăzute de art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În aceste condiții, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V recurentă nu are a răspunde, față de contribuabil, de refuzul Administrației Finanțelor Publice a municipiului H, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de soluționare a cererii, neinteresând care sunt raporturile funcționale între diversele structuri ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori faptul că unitatea fiscală teritorială nu are personalitate juridică.
Se mai observă că prima instanță în mod eronat a considerat că punerea în întârziere a fost realizată la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Având în vedere că din adresa nr. 3687/12.03.2008 (fila 7 din dosarul nr-) reiese că reclamanta i-a solicitat, la data de 12.03.2008, Administrației Finanțelor Publice a municipiului H restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, Curtea consideră că de la această dată trebuie calculată dobânda aferentă.
Considerând deci, că suma de bani încasată de organul fiscal contrar dreptului comunitar trebuie restituită integral și că punerea în întârziere a avut loc la 12.03.2008, dată de la care trebuie calculată dobânda, având în vedere că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I nu este implicată în operațiunea de încasare și restituire a taxei speciale pentru autovehicule plătite de reclamantă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul pârâtei - SRL H și va modifica în tot sentința atacată.
Curtea va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H să restituie reclamantei - SRL H suma de 10838 lei, încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, la data de 03.09.2007, precum și să plătească dobânda aferentă acestei sume, calculată în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală, de la data de 12.03.2008 și până la data restituirii efective.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge acțiunea introdusă de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, precum și recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H împotriva sentinței civile nr. 49/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de reclamanta - SRL H împotriva sentinței civile nr. 49/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H să restituie reclamantei - SRL H suma de 10838 lei, încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, la data de 03.09.2007, precum și să plătească dobânda aferentă acestei sume, calculată în condițiile prevăzute de Codul d e procedură fiscală, de la data de 12.03.2008 și până la data restituirii efective.
Respinge acțiunea introdusă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H să plătească reclamantei recurente - SRL H suma de 558,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului H împotriva sentinței civile nr. 49/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.07.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător: -
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
