Anulare act administrativ fiscal. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 456/
Ședința publică din 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Penitenciarul Iași împotriva sentinței civile nr. 141/ din 12.02.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 iulie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 iulie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 141/ din 12 februarie 2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul R în contradictor cu pârâtul Penitenciarul Iași, dispunând anularea deciziilor nr. 128 din 01.09.2008 și nr. - din 15.10. 2008, emise de pârât, restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza deciziei nr. X -/15.10.2008 și sistarea reținerilor din salariu, efectuate în temeiul acestei decizii, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 301,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 84/01.06.2007, s-a stabilit ca reclamantul să beneficieze de o compensare a chiriei, în cuantum de 50 % din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decât chiria lunară în sumă de 1000 lei, că prin decizia nr. 128/01.09.2008 s-a dispus încetarea dreptului la compensarea lunară a chiriei, începând cu data de 12.02.2008, prin raportare la dispozițiile OG nr. 4/11.02.2008, și că, prin decizia nr. -/15.10.2008, s-a procedat la imputarea sumei de 2.686 lei, reprezentând compensarea lunară a chiriei acordată necuvenit pentru perioada 12 februarie 2008 - 5 mai 2008, dată la care a expirat valabilitatea contractului de închiriere, perfectat la data de 2 mai 2007.
Raportându-se la art. II din OG nr. 4/2008, prima instanță a reținut că, pentru evitarea retroactivității, au fost instituite dispoziții tranzitorii, în sensul că funcționarii publici care beneficiază de compensare lunară a chiriei, în baza unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, își păstrează dreptul până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat acel contract, urmând ca ulterior să se aplice art. 38 alin. 1 - 4.
Prima instanță a apreciat că alin. 6 al art. 38 din OG nr. 4/2008, prin care se instituie o excepție, ce nu se aplică reclamantului, în virtutea principiului neretroactivității legii civile, nu este incident în cauză decât pentru situațiile ivite după intrarea în vigoare a acestui act normativ și nu și pentru situațiile anterioare, în care se regăsește și reclamantul, și că în atare condiții acesta beneficiază de prevederile legii vechi, sub imperiul căreia a fost încheiat contractul, lege care nu îl exclude de la acordarea compensației lunare pentru chirie, chiar și în situația în care contractul a fost încheiat cu rude până la gradul II.
Apreciind că interpretarea dată legii de pârât, cu ocazia emiterii deciziei nr. 128/2008, nu este conformă cu principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp, prima instanță a apreciat ca justificată solicitarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Penitenciarul Iași, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-au interpretat dispozițiile art. II și art. I pct. 29 din OG nr. 4/2008, nimic neîmpiedicând pe reclamant ca, după adoptarea acestui act normativ, să încheie un alt contract de închiriere, pentru a beneficia în continuare de dreptul la compensarea chiriei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că reclamantul-intimat are statut de funcționar public, că regimul său juridic este guvernat de Legea nr. 293/2004 și că, potrivit acestui act normativ el beneficiază, până la asigurarea unei locuințe de serviciu, de compensarea lunară a chiriei, în cuantum de până la 50 % din venitul net realizat.
Curtea reține de asemenea că pârâtul-recurent nu a pus niciodată în discuție dreptul reclamantului de a beneficia de compensarea lunară a chiriei, drept consacrat inițial de art. 38 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 293/2004, ci doar faptul că acesta nu mai poate fi acordat după data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2008, care, prin modificările aduse art. 38, exclude de la beneficiul compensării lunare a chiriei pe cei care au încheiat contracte de închiriere cu rude până la gradul II.
Din interpretarea noilor reglementări rezultă că excluderea de la beneficiul compensării nu are nici o legătură cu executarea contractului de închiriere, în care angajatorul nu este parte, ci este rezultatul exercitării dreptului legiuitorului de a stabili sfera și condițiile în care personalul din sistemul penitenciar poate beneficia de drepturi salariale suplimentare, precum este dreptul la compensarea chiriei, drepturi care, așa cum a statuat Curtea Constituțională, nu constituie un drept constituțional fundamental, legiuitorul fiind în drept, oricând, să le acorde, să le modifice, să înceteze acordarea lor, ori să stabilească perioada în care le acordă, fără a se putea opune principiul dreptului câștigat.
Chiar dacă există o legătură între raportul născut din contractul de locațiune și raportul de muncă, din punct de vedere juridic, ele sunt raporturi juridice ce se și se execută autonom, existența contractului nefiind suficientă pentru existența și menținerea dreptului la compensarea chiriei, care reprezintă o favoare, un beneficiu suplimentar, acordat funcționarului public, ce poate fi anulat de cel care l-a acordat atunci când se constată că el s-a exercitat în exces, prin încheierea unei convenții aflate la limita licitului, dacă se are în vedere că, în cauză, declarația cu privire la faptul că acel contract a fost încheiat cu o rudă de gradul II a fost dată abia la data de 19.08.2008, în condițiile în care reclamantul se angajase, prin declarația înregistrată sub nr. 25445/03.05.2007, să comunice în scris, în timp de 5 zile lucrătoare, orice schimbare intervenită, de natură să modifice dreptul, cuantumul chiriei și calitatea sa de beneficiar al compensației lunare pentru chirie.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor înserate la art. II din OUG nr. 4/2008, rezultă fără echivoc că norma tranzitorie se referă doar la prevederile art. 38 alin. 1 - 4 din Legea nr. 293/2004, nu și la cazul reglementat de alin. 6 al art. 38, prin care se exclud de la beneficiul compensației lunare funcționarii care au încheiat contracte de închiriere cu rude de până la gradul II, pierderea beneficiului pentru aceștia fiind de imediată aplicare, legea veche neputând să mai producte efecte pentru o situație în care cauza licită a contractului încheiat cu propria rudă apare ca fiind mai mult decât îndoielnică, dacă se are în vedere că cel puțin unul din chiriași avea un drept locativ propriu asupra bunului închiriat.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, că s-a ignorat în mod nejustificat dispoziția de imediată aplicabilitate de excludere de la beneficiul compensării chiriei a celor care au încheiat contracte de închiriere cu rude de până la gradul II și că reclamantul putea să-și păstreze beneficiul numai în măsura în care nu intrau sub incidența prevăzută de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 293/2004, neavând nici o relevanță pentru raportul de serviciu dedus judecății faptul că contractul de locațiune a continuat să se execute până la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, atâta timp cât legiuitorul a considerat că într-un asemenea caz păstrarea beneficiului nu mai are rațiuni morale și legale, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de pârât și, pe cale de consecință, va modifica în tot hotărârea atacată.
În fond, constatând că reclamantul nu mai are dreptul la compensarea chiriei, după data la care legiuitorul a înțeles să înceteze a-l mai acorda celor care au încheiat contracte de locațiune cu rude de până la gradul II și că el nu se încadrează în situația tranzitorie prevăzută prin art. II din OUG nr. 4/2008, ca una ce se rezumă doar la reglementate de art. 38 alin. 1 - 4 din Legea nr. 293/2004, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Penitenciarul Iași împotriva sentinței nr. 141//12.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul R - în contradictor cu pârâtul Penitenciarul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.07.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
