Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4574/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4574
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU împotriva sentinței nr. 827 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Se învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și este scutit de achitarea taxei judiciare de timbru.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 827 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - prin reprezentant legal SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI
A fost obligat intimatul la plata către reclamantă a suplimentului postului și a suplimentului treptei, începând cu 15.08.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 11.02.2009, reclamanta - prin reprezentant legal SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, a chemat în judecată pârâtul PRIMARUL COMUNEI Î, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 15.08.2008 și până la data pronunțării hotărârii, și în continuare, actualizate la zi cu indicele de inflație până la data plății efective, corespunzătoare datei încadrării în funcția publică și timpul efectiv lucrat de către reclamantă.
În motivare, s-a arătat că, reclamanta - membru de sindicat în perioada menționată a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției publice pârâte.
Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, prevede la art.31 alin.1 că: "funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A arătat că până în prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, și anume: pentru anul 2005 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; pentru anul 2006 prin art. 48 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
A precizat că pentru anii 2007 si 2008 această suspendare nu a mai fost menținută și cu toate acestea, în mod nelegal, nu le-au fost achitate cele două componente ale salariului funcționarului public.
Din dispozițiile OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor public și ale OG nr.9/2008 pentru modificarea OG 6/2007, reiese că acest drept nu este suspendat în prezent. Deși nu mai sunt suspendate, cele două suplimente salariale nu sunt acordate de către autoritatea sau instituția publică.
S-a solicitat instanței să se constate neegalitatea suspendărilor succesive a plății celor două părți componente ale salariului.
În temeiul prevederilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cenzurarea legalității revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece OUG 92/2004 și OG 2/2005 nu mai sunt în vigoare.
Dreptul la salariu constituie un drept de remunerare a muncii. Acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție, exercițiul drepturilor poate fi restrâns numai dacă se impune, în condițiile expres definite, numai dacă este necesar, astfel încât măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Normele de suspendare contravin art.15 alin.2 din Constituția României, deoarece au caracter retroactiv, suspendând în mod retroactiv un drept câștigat sub incidența Legii nr.188/1999, republicată.
OG 6/2007 și OG 9/2008 menționează expres faptul că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, orice limitare au renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate absolută.
În temeiul dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, republicată, prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, suspendarea contravine și dispozițiilor art.18, art.38 și art.39 alin.1 lit. d din Legea 53/2003 Codul Muncii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din Lege nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, Codul Muncii, Constituția României.
La solicitarea instanței s-a depus la dosar adeverința nr.683/24.03.2009 emisă de pârât din care rezultă că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte din data de 15.08.2008 și până în prezent, și nu a beneficiat de sporurile solicitate prin cererea de chemare în judecată.
nstanța a reținut că în perioada 15.08.2008 - 15.04.2009, reclamanta în numele căreia a formulat acțiune SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, a avut calitatea de funcționar public în cadrul unității pârâte și nu a primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, așa cum s-a comunicat instanței prin adresa nr. 683/24.03.2009, emisă de către pârât (fila 37).
Potrivit art. 31 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului".
Ultimele două drepturi salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Ori, având în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr. 2/2006 nu a mai fost menținută și faptul că potrivit art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, prin analogie de la plata primelor de vacanță, care s-a acordat din anul 2001, prin OUG 146 din 19.12.2007, suplimentul sporului și suplimentul gradului solicitat prin acțiune se impune a fi acordat.
S-a impus această soluție în vederea înlăturării inechităților existente între persoanele care au primit drepturi salariale pe baza unor hotărâri judecătorești, elemente ce vizează interesul public și constituie o situație extraordinară.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării, deci devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Conform art. 53 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în aceasta.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că, tot temporar a fost amânată plata suplimentului postului și suplimentului gradului.
Este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, astfel că autoritățile publice să asigure plata drepturilor salariale, în concordanță cu principiul general constituțional prevăzut în art. 1 (5) din Constituție, care dispune că în România respectarea Constituției, a supremației legii, este obligatorie.
De asemenea, potrivit art. 38 alin. 2 din Constituția României, revizuită, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, printre aceste măsuri se regăsesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de legi, cum este cazul în speță.
Ori, textul de lege prin care a fost suspendată plata suplimentului postului și suplimentului gradului vine în contradicție cu normele constituționale, întrucât nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgență.
Totodată, prin OG 6/2007 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, iar potrivit art. 1 alin. 1, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarului public, în susținere avându-se în vedere dispozițiile art. 48 care arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta - prin reprezentant legal SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII este întemeiată, astfel încât, a fost admisă și s-a dispus obligarea intimatei la plata către reclamantă a suplimentul postului în și a suplimentului treptei, începând cu 15.08.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, cuantumul acestor drepturi salariale fiind stabilit prin analogie cu dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea 672/2002.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a admis și capătul privind acordarea celor două sporuri și în continuare.
Apreciază că acordarea acestor drepturi bănești și în continuare respectă principiul creanței certe, lichide și exigibile, în situația în care aceste drepturi se vor acorda pe viitor în condițiile continuității raporturilor de serviciu și a menținerii prevederilor legale aplicabile.
Recurentul reclamant a arătat că operează principiul supremației legii, astfel încât instanța a calificat greșit încadrarea pe legea specială, legea de bază fiind Legea nr.188/1999, învederând că instanțele de toate gradele s-au pronunțat definitiv și irevocabil, în spețe similare, pentru acordarea retroactivă a acestor drepturi salariale.
Examinând recursul formulat de reclamant, Curtea îl găsește nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclaman ta are calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii sale fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclaman ta este în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr. 820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamantă nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de Apel Craiova în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII PENTRU împotriva sentinței nr. 827 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex//16.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
