Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4575/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4575
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 457 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S, lipsind recurenții reclamanți, ,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Se învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și este scutit de achitarea taxei judiciare de timbru.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 457 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, au chemat în judecată Primarul municipiului S, pentru a fi obligat la acordarea drepturilor bănești, cu titlu de despăgubiri reprezentând: 25% din salariul de bază suplimentul postului și 25% din salariul de bază suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioadele 01.09.2005 - 31.01.2008 și respectiv 01.09.2005 - 01.10.2008, actualizate la zi cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
S-a motivat cererea în sensul că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, iar pentru activitatea desfășurată au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, potrivit art. 31 al. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999
S-a aratat că până în prezent petenții nu au beneficiat de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în perioada 2004 - 2006, aplicarea acestor prevederi normative exprese fiind suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art. 48 din OUG nr. 2/2006.
Textele legale prin care a fost suspendată plata acestor drepturi vin în contradicție cu normele constituționale, întrucât prevederile unei legi cu caracter organic nu pot fi suspendate prin ordonanțe de urgență.
Pentru anii 2007 și 2008 suspendarea aplicării dispozițiilor legale menționate a încetat, însă drepturile salariale prevăzute de lege nu au fost acordate până în prezent.
Acest drept face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, care nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
Normele de suspendare contravin și dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție deoarece au caracter retroactiv, suspendând în acest mod un drept câștigat sub incidența Legii nr.188/1999.
S-a mai motivat cererea și pe corelarea legii nr.188/1999 cu legea nr. 53/2003 privind codul muncii, în sensul că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări.
Pe de altă parte, începând cu anul 2003 dreptul la muncă al funcționarilor publici a fost restrâns prin legea nr. 161/2003 ce modifică legea nr.188/1999, astfel că restrângerea în plus și a dreptului la plata muncii prestate, încalcă dispozițiile art.16 alin.1 din Constituție.
Dreptul funcționarilor publici la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare s-a acordat și de alte instanțe, invocând în acest sens practică judiciară, ce s-a atașat la prezenta cerere.
Dreptul solicitat este un drept câștigat care nu a fost anulat prin actele normative ulterioare, și care au dispus doar suspendarea exercițiului acestui drept.
S-au depus la dosar adeverințe emise de pârâtă, care confirmă calitatea de funcționari publici a reclamanților, concluzii scrise.
La data de 22.04.2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.155 ind.1, fiind repusă pe rol prin încheierea de ședință din 11.05.2009, întrucât reclamanții și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau.
Pârâtul Primarul municipiului Saf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, deoarece pentru perioada 2004-2006 prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și prin nr.OG2/2006. Se menționează faptul că nu există o bază legală, care să reglementeze modul de stabilire și de calcul al celor două drepturi solicitate.
Prin întâmpinare s-au invocat excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2005 - 26.03.2006, fiind vorba despre un drept patrimonial de creanță prescriptibil extinctiv în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art.166 Codul muncii, care se completează cu art.117 din Lg.188/1999 și excepția neîndeplinirii procedurii contestației administrative prealabile, reglementată de art. 31 din OG nr. 2/2006.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepțiilor formulate ca neîntemeiate, precizând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă drepturi salariale și nu emiterea unui act administrativ pentru care este necesară procedura prealabilă. Consideră că nu poate opera prescripția dreptului la acțiune, deoarece pentru perioada 2004-2006, drepturile salariale solicitate au fost suspendate, neexistând posibilitatea legală de a introduce o asemenea acțiune la instanță și de a exercita dreptul la acțiune
Analizând acțiunea reclamanților în raport de temeiurile legale invocate, cât și apărarea pârâtului, instanța a reținut că prin art. 31 din legea nr. 188/1999 se reglementează salarizarea funcționarilor publici, cu precizarea că aceasta se face conform prevederilor legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Până în prezent nu a fost adoptată o asemenea lege și anual prin ordonanțe ale Guvernului au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale, respectiv OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007.
In cadrul acestor acte normative au fost enumerate sporurile, premiile, primele și alte drepturi de natură salarială ce se acordă funcționarilor publici precum și cuantumul acestora prin stabilirea unui procent din salariul de bază. Procentul celor două suplimente salariale nu a fost stabilit prin nici o lege, astfel încât orice cuantificare a acestora este arbitrară.
Pentru a fi posibilă cuantificarea celor două suplimente menționate în lege, ca părți componente ale salariului funcționarului public, este necesar legiferarea, respectiv emiterea unor dispoziții date în aplicarea și în executarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999 R, atribuție ce revine fie legiuitorului printr-un act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului prin adoptarea unei hotărâri date în executarea prevederilor cuprinse în această lege.
În condițiile în care modalitatea de calculare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu are reglementare legală, acordarea acestor drepturi într-un cuantum arbitrar încalcă și dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 820/3 iulie 2008, cât și competența instanței de judecată, care nu se poate substitui puterii legislative.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele cererii de recurs s-a arătat că reclaman ții nu au beneficiat de plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, situație recunoscută și de către pârâtă.
Aceste sporuri au fost suspendate prin mai multe acte normative succesive.
Examinând recursul formulat, Curtea constată:
Reclaman ții au calitatea de funcționar public, fiind salarizat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii sale fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclaman ții sunt în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr. 820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclaman ților privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclaman ți nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de Apel Craiova în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, s-a apreciat că reclaman ta nu a făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312 alin.1, va respinge recursul reclaman ților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 457 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/18.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
