Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 436/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 436
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Ordinului nr.2391 din 9 octombrie 2009 emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, formulată de reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat lipsind pârâții PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și MINISTERUL PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul excepțiilor invocate de pârâtul MINISTERUL PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Avocat pentru reclamantul solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, actul fiind emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și nu se poate susține lipsa de obiect întrucât cererea îndeplinește condițiile art.112 CPC.
Pe fond, solicită admiterea cererii, suspendarea Ordinului nr.2391 din 9 octombrie 2009 emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și reintegrarea pe funcția deținută anterior, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea Ordinului nr.2391 din 9 octombrie 2009 prin care s-a dispus încatarea aplicabilității contractului de management nr.88/DADR/28 mai 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ atacat și în subsidiar a solicitat ca în situația în care ordinul de demitere a produs efecte juridice și nu mai are calitatea prevăzută în contractul de management să se dispună reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin.
În motivarea cererii se arată că a deținut funcția de director coordonator al DADR D începând cu 28 mai 2009 în baza Ordinului nr.1425 din 28 mai 2009 emis de și că a încheiat contractul de management nr.88/DADR/28 mai 2009 și că la 12 octombrie 2009 i s-a comunicat Ordinul 2391 din 9 octombrie 2009 emis de prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 15 zile la expirarea căruia încetează aplicabilitatea Ordinului nr.1425 din 28 mai 2009 și a contractului de management nr.88/DADR/28 mai 2009 fără a se menționa un motiv de fapt al măsurilor dispuse.
Reclamantul precizează că în ceea ce îl privește, contractul de management este asimilat de lege contract individual de muncă iar cu privire la acest contract este aplicabil regimul de protecție instituit de Codul Muncii în situația încetării contractului din inițiativa angajatorului, pârâta fiind obligată să respecte toate normele din Codul Muncii (proceduri prealabile încetării contractului instituite prin norme imperative, interdicții temporare de încatare a contractului, termene de preaviz, condiții de formă stabilite sub sancțiunea nulității absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului, prin care acesta dispune încetarea contractului din inițiativa sa).
Se învederează că ordinul contestat este nelegal și netemeinic, întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încatarea contractului de management, iar încetarea contractului în baza art.65 din Codul Muncii (cum se precizează în preambulul Ordinului) trebuie să fie determinată de desființarea postului ocupat de el.
Ori, deși era abilitat să dispună reorganizarea instituțiilor publice deconcentrate aflate în subordinea sa prin emiterea unui ordin cu privire la structura organizatorică, un astfel de ordin nu a fost emis cu privire la desființarea postului ocupat de el, astfel că în lipsa unui astfel de ordin care să desființeze postul ocupat de reclamant, Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009 este nul întrucât postul ocupat de el nu a avut loc în realitate, nefiind dispusă de organul abilitat în acest sens.
Învederează reclamantul că desființarea postului nu a fost nici reală, nici efectivă întrucât prin art.IV alin.3 din OUG 105/2009 se reînființează postul ocupat.
Se invocă de reclamant nulitatea absolută a Ordinului, determinat de faptul că acesta a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la forma actului prin care s-a dispus încetarea contractului de management, că pârâta a nesocotit dispozițiile legale imperative prevăzute de art.74, alin.1, lit.a din Codul Muncii dar și dispozițiile art.62 alin.2 din Codul Muncii.
Cu privire la paguba iminentă, reclamantul arată că a fost demis fără a-i fi pusă la dispoziție o listă cu posturile vacante existente la momentul demiterii, ceea ce are drept consecință deprecierea gravă a situației financiare a sa.
La 11 2009, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se invocă lipsa calității procesuale pasive a ministrului.
Tot prin întâmpinare s-a invocat și excepția lipsei de obiect, pârâtul precizând că numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări a executării, însă în ceea ce îl privește pe reclement actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă el fiind epuizat.
Se mai arată că reclamantul urmărește repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja și nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art.14 din Lg.554/2004.
Cu privire la cererea de suspendare, pârâtul precizează că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Lg.554/2004.
Se arată că paguba iminentă la care se referă art. 14 alin.1 din Lg.554/2004 este paguba concretă, provocată de aplicarea actului administrativ iar suspendarea executării este o măsură de excepție ce se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
arată că nu se dovedește, în speță, nici cazul bine justificat care ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat, ce ar putea fi reținută doar dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Se precizează că postul de director deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu prin inițiativa angajatorului iar susținerile reclamantului nu reprezintă un caz bine justificat întrucât motivele de nelegalitate invocate privind Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009 nu sunt evidente, astfel încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.
Concluzionează pârâtul că din motivele invocate în susținerea cererii nu se poate reține și nu se poate dovedi că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant.
S-au depus la dosar următoarele acte: plângerea prealabilă, Ordinului nr.1425 din 28 mai 2009 emis de, contractul de management nr.88/DADR/28 mai 2009, indicatori de performanță, Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009, practică judiciară.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la legislația aplicabilă, instanța reține:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului, instanța o apreciază întemeiată și constată că acesta nu poate avea calitatea de pârât în cauză.
Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte ministere, autorități publice și organizații, cu persoane fizice și juridice din țară sau străinătate, precum și în justiție.
În speță, Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009, contestat de reclamant, instanța constatî că acesta este emis de MINISTERUL PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și nu de ministru.
Că acest ordin este semnat de ministru, ca și reprezentant al ministerului, nu îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei obiectului cererii, invocată de pârât în întâmpinare, instanța o apreciază neîntemeiată.
Potrivit art.14 din Lg.554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 din lege, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Cum prin Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009 reclamantul a fost practic demis din funcția de director coordonator în cadrul DADR D, instanța apreciază că acesta are calitatea de persoană vătămată direct interesată în suspendarea efectelor unui act administrativ considerat de reclamant ca fiind ilegal.
Cu privire la cererea privind suspendarea Ordinului, instanța o apreciază neîntemeiată.
Instanța apreciază că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art.14 din Lg.554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de art.14 sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu iar instituția suspendării reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este de altfel consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Aceste două condiții, prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența unui "caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Astfel, prin Ordinul nr.2391 din 9 octombrie 2009 emis de i s-a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr.1425/2009(cel prin care fusese numit în funcția de director coordonator în cadrul DADR D) și contractul de management nr.88 din 28 mai 2009.
Ordinul a fost întemeiat pe dispozițiile art.65 alin.1 din lg.53/2009, Codul Muncii modificat și completat, art.9 alin.1 lit.h din contractul de management nr.88 din 28 mai 2009 și HG nr.8/2009 privind organizarea și funcționarea.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul cauzei.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendarea se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupune cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscrie condiției prevăzute de art.14 alin.1 din lg.554/2004, modificată.
Totodată, instanța constată că paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.s din legea contenciosului administrativ drept prejudiciul material viitor, preavizul sau după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauza dedusă judecații.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată constând în lipsirea de drepturile materiale ce i se cuvin nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Lg.554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a respinge cererea privind suspendarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.2391 din 9 octombrie 2009 emis de PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, formulată de reclamantul.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.5 ex.
4 decembrie 2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
