Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 469/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 469
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
-
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții PUBLICI DIN CADRUL DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția de Asistență Socială a Municipiului B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 8 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâțiDIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B șiMUNICIPIUL, prin primar, cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți prin consilier juridic, lipsă fiind intimații pârâți Direcția de Asistență Socială a Municipiului B și Municipiul B, prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic, pentru recurenții reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic, pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului formulat împoriva sentinței nr. 8 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii.
Învederează că prin sentința pronunțată, prima instanță a creat o stare de vădită inegalitate între funcționarii publici, fiind încălcate dispozițiile art. 37 din Legea nr, 188/1999.
Apreciază că soluția pronunțată este nelegală.
Precizează că alți funcționari publici din cadrul Aparatului propriu de specialitate al Primarului Municipiului au promovat o acțiune similară, acțiune care a fost soluționată în sensul admiterii acțiunii de către același complet, care acum a respins acțiunea reclamanților.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat împoriva sentinței nr. 8 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii.
Depune concluzii scrise și sentința comercială nr. 1240 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
CURTEA:
Prinacțiuneaînregistrată la Tribunalul Buzău la nr- din data de 27.11.2008, reclamanții PUBLICI DIN CADRUL DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B - PRIN CONSILIER JURIDIC au solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B și PRIMARUL MUNICIPIULUI pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 republicată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat faptul că deși au calitatea de funcționari publici nu au beneficiat de un drept legal și imperativ dispus prin art. 29 din Legea 188/1999 (devenit art. 31 )și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază. Aceste drepturi au fost suspendate pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006, iar pentru anii 2007 și 2008 această suspendare nu a mai fost menținută și cu toate acestea, în mod nelegal, nu au fost achitate cele două componente ale salariului funcționarului public.
Totodată, reclamanții au precizat că suspendarea drepturilor pe care le solicită contravine și dispozițiilor art. 18, art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. a și d din Legea 53/2003 și ale art. 38 alin. 2 și art. 53 alin. 1 din Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, pârâta Direcția de Asistență Socială a municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că, până în prezent, nu au fost emise prevederi legale, instrucțiuni sau norme metodologice în aplicarea art. 29(devenit art. 31) din Legea nr. 188/1999, în sensul de a se acorda și de a se preciza cuantumul suplimentului postului și cuantumul treptei de salarizare în vederea aplicării.
Prin sentința nr.8/08.01.2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea formulată de reclamanți.
Tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Asistență Socială a municipiului B și, conform art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
A reținut tribunalul că în perioada 2004-2006, dispozițiile cuprinse la literele c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive(OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/20905, OUG nr. 2/2006 și Legea nr. 417/2006) și, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit.d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare este atributul exclusiv al acesteia pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Tribunalul a reținut și faptul că în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu poate să determine ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României, motiv pentru care acțiunea dedusă judecății urmează a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulatrecursreclamanții - publici din cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului B, prin consilier juridic, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt, întrucât sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului B, își desfășoară activitatea profesională în cadrul unei instituții din subordinea administrației publice locale, respectiv Consiliul Local al Municipiului B, și fac parte din structura administrației publice locale - Aparatul propriu de specialitate al Primarului Municipiului B și, personalului care își derulează activitatea în cadrul administrației publice locale, îi este recunoscută legitimitatea dreptului pretins, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de ierarhizare, considerând că sunt îndreptățiți la primirea contravalorii sumelor aferente celor două sporuri salariale în cuantumul stabilit de practica judiciară și să beneficieze de un tratament egal, nediscriminatoriu.
Recurenții au susținut că, în fapt, la instanța de fond au susținut și motivat faptul că în această perioadă, deși au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Asistență Socială a Municipiului B, nu au beneficiat de un drept legal și imperativ prevăzut de lege și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă, printre alte drepturi salariale și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculat la salariul de bază, așa cum sunt definite și reglementate aceste drepturi de art.31 din Legea nr.188/1999.
Susțin recurenții că potrivit art.29 alin.1 lit.c) și d) ( devenit ulterior art.31) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului." și până în prezent nu au beneficiat de drepturile care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată succesiv, prin art.44 din nr.OUG92/2004 pentru anul 2005 și art.48 din nr.OUG2/2006 pentru anul 2006. Pentru anul 2007 și 2008 această suspendare nu a mai fost în mod expres stipulată, context în care este clară opinia legiuitorului în privința acordării acestui drept, în sensul că atunci când a dorit suspendarea exercițiului acestui drept și-a manifestat expres voința în acest sens și, cu toate acestea, în mod nelegal, nu le-au fost acordate aceste drepturi.
Mai mult, arată recurenții, prin dispozițiile art.37 alin.3 din nr.OG6/2007, menținut în vigoare prin nr.OG9/2008, se menționează în mod expres că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu fiind lovită de nulitate absolută, apreciind că, în contextul neacordării acestor drepturi salariale, au fost încălcate și prevederile art.40 alin.2 lit.C din Codul muncii și art.1 din Protocolul Adițional pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
De asemenea, susțin recurenții că au fost încălcate și dispozițiile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Legal citată, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 republicată.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, prevăd că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea nr. 31/1990, deși prevăd cele două componente la care are dreptul funcționarul public, nu stabilesc cuantumul acestora, nu stabilesc nici o modalitate de determinare a acestora, împrejurare față de care autoritatea publică nu poate fi obligată la acordarea acestora, iar susținerile recurenților privind încălcarea unor prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, Constituției, Codului muncii, OG nr.6/2007, nr.OG9/2008, sunt total nefondate.
Pentru a fi posibilă acordarea sporurilor respective, este
absolut necesar să fie posibilă cuantificarea celor două sporuri, iar pentru cuantificare este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
În caz contrar, simpla obligare la plata acestor sporuri, necuantificate, presupune pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce nu poate fi pusă în executare.
Reclamanții au solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, însă nici o dispoziție legală nu stabilește acest cuantum, situație în care eventuala cuantificare de către instanță reprezintă o încălcare a atribuțiilor ce revin instanțelor judecătorești.
Prin deciziile nr. 820/2008 și nr. 821/2008, Curtea Constituțională a arătat că, a înțelege că se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, a arătat în continuare Curtea Constituțională, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 și 304^1 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanțiiPUBLICI DIN CADRUL DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția de Asistență Socială a Municipiului B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 8 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B șiMUNICIPIUL,prin primar, cu sediul în B, dul -, nr. 163, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
Nora
Red./CC
2 ex/13 aprilie 2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
