Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 470/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.470
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței civile nr.604/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa depus întâmpinare și concluzii scrise.
Reprezentanta pârâților recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara depune delegații.
Instanța comunică reclamantului intimat întâmpinarea și, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită admiterea recursurilor cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru motivele învederate prin întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele din întâmpinarea și concluziile scrise formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.604/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice
A fost admisă acțiunea reclamanților, și, pentru plata sporului de risc de 50% și suprasolicitare neuropsihică și obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut lunar, începând cu data de 25 aprilie 2008 până la zi și pe viitor pentru, pentru începând cu data de 16 aprilie 2008 până la zi și pe viitor; iar pentru începând cu data de 01 august 2005 până la zi și pe viitor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective precum și să efectueze modificările în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
În temeiul art.137 Cod procedură civilă tribunalul a analizat cu precădere excepțiile invocate de pârâți și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a admis ca fiind întemeiate, reținând că:
Între Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și reclamanți nu există nici un raport juridic obligațional, iar atribuția conferită prin art.19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, este de a pregăti proiectele legii bugetare și ale legilor de rectificare, de a analiza propunerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite de a include în legea bugetară sumele necesare plății.
Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația legală instituită de legiuitor prin art.3 lit. a) pct.2 din nr.HG386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, la pct.10 fiind în mod expres prevăzută obligația de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de asemenea nu se află în raport obligațional direct cu reclamanții funcționari publici ale căror raporturi de serviciu sunt stabilite în mod direct cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, organ administrativ descentralizat, cu capacitate juridică administrativă proprie și care are competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici cu care se află în raporturi de serviciu directe.
Prin urmare, instanța a apreciat că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, ordonatorul principal de credite având obligații instituite tot prin Legea nr.500/2002, să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Pentru considerentele expuse instanța a respins în baza art.60-63 Cod procedură civilă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, considerând că asigurarea opozabilității hotărârii nu este o condiție pentru îndeplinirea unei atribuții legale reglementată în mod expres și imperativ de legiuitor pentru rectificarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2008.
A mai reținut instanța de fond că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și sunt salariați conform nr.OG6/2007.
Potrivit art.40 din nr.OUG92/2004, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice, în care își desfășoară activitatea.
Conform dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede acest spor chiar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Reclamanții sunt angajați ai autorității judecătorești, având dreptul să beneficieze în bata art.40 din nr.OUG92/2004 de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul brut lunar, pentru pentru perioada 16 aprilie 2008 și pe viitor, pentru perioada 25 aprilie 2008 și pe viitor, iar pentru perioada 1 august 2005 și pe viitor, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursurilor, pârâții - recurenți au arătat că în mod greșit a apreciat Tribunalul Arad că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât, acestea au calitate de ordonator principal respectiv secundar de credite; că, față de dispozițiile nr.OUG75/11.06.2008 Tribunalul Arad nu era competent să judece în primă instanță cauza, competența revenindu-i Curții de Apel Timișoara; că, acțiunea reclamanților este inadmisibilă, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare de vreme ce sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este recunoscut potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 și Deciziei nr.21/10.10.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casației și Justiție, numai în favoarea magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate iar nu și funcționarilor publici.
Pe fond, recurenții - pârâți, au arătat că prin Decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din nr.OG137/2006 sunt neconstituționale, astfel încât instanțele nu au atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe, că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a funcționarilor publici și depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.40 și 41 din nr.OUG92/2004 rezultă că reclamanții beneficiază de dispozițiile Legii nr.188/1999, drepturile solicitate neputând fi acordate întrucât reclamanții sunt funcționari publici, nefiind vizați de prevederile legii privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, recurenții - pârâți învederează că în mod greșit aceasta a fost respinsă întrucât obligația de garanție există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, precum și în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept, recurenții - pârâți au invocat dispozițiile art.304 pct.3, 4, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor promovate, arătând în esență că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.21/2008 a interpretat art.47 din Legea nr.50/1996 iar nu și dispozițiile art.40 din nr.OG92/2004 care prevăd acordarea către funcționarii publici a sporurilor prevăzute de legislația specifică instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea, că reclamanții și nici instanța nu au invocat dispozițiile nr.OUG137/2000 la care fac trimitere recurenții, că acordarea sporurilor și pe viitor nu este inadmisibilă, așa cum rezultă din Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că există numeroase hotărâri judecătorești de acordare a drepturilor solicitate, că potrivit dispozițiilor art.1082 din Codul civil, coroborate cu dispozițiile art.1084 din același act normativ, actualizarea sumelor solicitate se impune, că este admisibilă și înscrierea în carnetele de muncă a drepturilor solicitate în conformitate cu dispozițiile art.6, 7 și 8 din Decretul nr.92/1976 și că în mod corect a respins instanța de fond cererea de chemare în garanție, între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor neexistând vreun raport de serviciu.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Criticile privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sunt întemeiate, din interpretarea dispozițiilor art.70, 64 și 62 alin.1 și 2 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, rezultând principiul controlului ierarhic și atribuțiile de coordonator a activității parchetelor din subordine precum și, în sarcina primului recurent, atribuțiile de gestionare a bugetului Ministerului Public.
Așadar, calitatea de ordonatori de credite, chiar și în lipsa unor raporturi de serviciu directe cu reclamanții, conferă recurenților calitate procesuală pasivă, în mod greșit invocând prima instanță din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a acestora și, prin urmare, în mod greșit constatând lipsa calității acestora.
Cât privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea observă că nici recurenții, nici reclamanții nu aduc vreo critică hotărârii instanței de fond cu privire la acest aspect, recurenții criticând doar respingerea cererii de chemare în garanție, aducând argumente care vizează strict obligația de garanție iar nu calitatea de pârât împotriva căruia s-au îndreptat reclamanții, aspecte care vor fi analizate după cenzurarea hotărârii date asupra acțiunii principale.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arada fost însă corect respinsă având în vedere pe de o parte că dispozițiile nr.OUG75/2008 la care fac trimitere recurenții nu sunt incidente în cauză, raportat la calitatea reclamanților de funcționari publici și, pe de altă parte, întrucât dispozițiile art.1 ale ordonanței menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale.
Prin urmare, criticile recurenților, vizând încălcarea competenței altei instanțe de către Tribunalul Arad sunt apreciate de C ca neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Cât privește fondul raporturilor juridice dintre părți, Curtea reține că dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost acordat de legiuitor în considerarea specificului profesiei, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.21/2008, pronunțată în interesul legii.
Este adevărat că, așa cum susțin intimații - reclamanți prin întâmpinare, Decizia nr.21/2008 a fost dată în interpretarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 iar nu în interpretarea dispozițiilor art.40 din nr.OUG92/2004 care se referă la acordarea unor sporuri prevăzute de legislația specifică instituția în care își desfășoară activitatea funcționarii publici, însă și acest art.40 din nr.OUG92/2004 a fost supus interpretării Înaltei Curții de Casație și Justiție în cadrul procedurii recursului în interesul legii.
Astfel, prin Decizia nr. XXIII/12.05.2008, dispozițiile art.40 și 41 din nr.OUG92/2004 au fost interpretate în sensul că "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul "instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea".
A reținut astfel instanța supremă că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu pot fi salarizați diferit de funcționarii publici din celelalte autorități și instituții bugetare, că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal și că actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi magistrații sau personalul auxiliar de specialitate, nu îndeplinesc cerința de a constitui o "legislație specifică autorității sau instituției publice" în care funcționarii publici își desfășoară activitatea.
S-a statuat astfel că aceste acte normative sunt de strictă interpretare, fiind aplicabile doar categoriilor de personal la care se referă, astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, și cum Decizia menționată a fost pronunțată la data de 12.05.2008, înainte de soluționarea cauzei de față în primă instanță, Curtea apreciază că Tribunalul Arad nu mai avea posibilitatea interpretării art.40 din nr.OUG92/2004 într-o altă manieră decât a făcut-o Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apreciind așadar neîntemeiată acțiunea reclamanților și justificate criticile aduse sentinței civile recurate, Curtea urmează a admite recursurile formulate și, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.2 și 3, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților și va menține dispozițiile sentinței civile recurate cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, Curtea va menține de asemenea dispozițiile sentinței civile recurate însă motivat de incidența dispozițiilor art.60 alin.1 Cod procedură civilă din interpretarea cărora rezultă că cererea de chemare în garanție se respinge în situația în care partea care a formulat-o nu a căzut în pretenții.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței civile nr.604/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței civile recurate cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad și la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./21.04.2009
Tehnored./04.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
