Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.462
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.820/04.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris cu consecința anulării sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare precum și aplicarea unei sancțiuni pârâtului intimat care a răspuns cu mare întârziere la plângerea pe care a formulat-
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2008 reclamantul domiciliat în L, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad pentru motivul că a răspuns cu întârziere la petiția înaintată "prin poștă" la data de 5 noiembrie 2007, după trecerea a 63 de zile, încălcând dispozițiile art.51 alin.4 din Constituție și ale art.277 - 278 alin. 4 Cod procedură penală, care obligau pârâtul să-i răspundă "de îndată".
Întrucât răspunsul parchetului a întârziat excesiv de mult, reclamantul a fost păgubit cu aproximativ 40.000 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului de care a fost deposedat, prin infracțiune, de, făptuitoare în dosarul penal nr.5300/2004.
Răspunsul tardiv al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, din data de 8 ianuarie 2008, ia adus reclamantului vătămări într-un interes legitim de a-și fi putut recupera paguba de 40.000 Euro, prețul imobilului, astfel că a solicitat ca despăgubirea să fie acordată de pârât.
Reclamantul a anexat cererii copia Ordonanței din 26 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosar nr.1431/II/2/2007, prin care s-a constatat că prin rezoluția din 17 octombrie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracțiunile cu privire la care a fost cercetată și examinându-se actele dosarului s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul împotriva soluției dată în dosarul nr.5300/P/2004. De asemenea, reclamantul a anexat și decizia penală nr.225/R din 18 iunie 2008, Tribunalului Arad, prin care s-a respins recursul persoanei vătămate împotriva sentinței penale nr.744 din 20 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că sentința menținută de instanța de recurs se referă la respingerea plângerii petentului formulată împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru faptul că a răspuns tardiv aceleiași solicitări, petentul precizând că nu înțelege să atace soluția procurorului dată în dosarul nr. 5300/P/2004.
Prin memoriul depus la 29 octombrie 2008, petentul a precizat că daunele de 40.000 Euro solicitate de la pârât reprezintă valoarea imobilului de care a fost deposedat în urmă cu mai mulți ani și care nu mai poate să-i fie restituit în natură, cauza prejudiciului reprezentând-o formularea și comunicarea cu întârziere a răspunsului Parchetului la solicitarea din 5 noiembrie 2007 petentului.
Prin întâmpinarea depusă la 30 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are personalitate juridică și nu poate sta în calitate de pârât în judecată. Sub aspectul fondului, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât răspunsul pe care parchetul l-a dat reclamantului nu este act administrativ, nu este dat cu întârziere, întrucât termenul legal de răspuns este de 20 de zile și are caracter de recomandare.
Având în vedere excepția invocată de pârât și dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, care obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos judecata în fond a pricinii, s-au examinat mai întâi această apărare a pârâtului.
Potrivit art.1 alin.1 pct.1 raportat la alin.2 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins și recuperarea pagubei ce i-a fost cauzată prin actul administrativ nelegal ori prin faptul de a nu fi răspuns solicitantului în termenul legal.
, în art.2, semnificația unor termeni legea prevede la lit. b) că autoritatea publică este orice organ al statului care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public.
În consecință, spre deosebire de alte categorii de litigii, în contenciosul administrativ pot figura în calitate de pârâte autorități publice lipsite de personalitate juridică, dar care îndeplinesc cerințele cumulative de a fi organ al statului, de a acționa în regim de putere publică, în scopul unui interes legitim public.
Prin urmare, excepția pârâtului de lipsă a calității procesuale pasive s-a respins ca neîntemeiată, întrucât plângerea vizează răspunsul pe care reclamantul îl apreciază ca tardiv la sesizarea acestuia din data de 5 noiembrie 2007, la care s-a răspuns în data de 7 ianuarie 2008.
Prin sentința civilă nr.820 din 04.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, pentru plata despăgubirii de 40.000 Euro datorită soluționării cu întârziere a petiției din 05.11.2007.
În motivarea sentinței atacate, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arads -a constatat că acesta este un act de procedură penală, specific procesului penal, și care nu întrunește calitatea de act administrativ, astfel cum este definit în art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ și anume act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Chiar dacă ordonanța prin care s-a răspuns petiției reclamantului are caracter unilateral și este emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, acesta nu este un act administrativ pentru că îi este străin scopul organizării executării legii sau a executării în concret a legii și nu a născută, modificat sau stins raporturi juridice individuale de drept administrativ. Ca atare, demersul reclamantului de a sancționa parchetul pentru că a răspuns cu întârziere unei petiții referitoare la un dosar penal, printr-un act de procedură penală și de a-l obliga la plata despăgubirii ca urmare a întârzierii soluționării cererii s-a respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală, susținând în esență următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile Legii nr.554/2004, dat fiind că dispozițiile art.50 alin.4 din Constituția României și art.277 - 278 Cod procedură civilă au fost încălcate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sa și datorită acestui fapt solicită ca în baza articolelor invocate, în baza erorilor de interpretare a plângerii sale de către prima instanță, să se dispună anularea sentinței civile nr.820/2008 a Tribunalului Arad, Secția Contencios administrativ și fiscal și să se dispună sancționarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad conform dispozițiilor art.51 alin.1 din Constituția României, ca fiind răspunzător cu repararea pagubei de 40.000 EURO, pagubă materializată prin infracțiune de către numita din A, făptuitoare în dosarul penal nr.5300/2004 a Judecătoriei Arad.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că actele emise de procuror prin care se soluționează o plângere penală formulată de către o persoană și anume rechizitoriu, ordonanță sau rezoluție, nu constituie un act administrativ în sensul în care el este definit prin art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004, ci constituie un act juridic de natură penală, care intră sub incidența dreptului procesual penal, nefiind incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Drept urmare, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală, Curtea urmează să respingă ca nefondat, recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.820 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./30.04.2009
Tehnored./06.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
