Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 495/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 495/R-Cont
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate deAGENȚIA JUDEȚEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCA, cu sediul în Rm. V,-, -ranscozia,. B,. 2, județul V și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Rm.V, cu sediul în Rm V,-, județul V, în nume propriu și pentruREGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în B,-, Sector 1, împotriva sentinței nr. 79/20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal. în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în comuna, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - pârâtă V, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-au depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 30 aprilie 2009, note scrise din partea intimatei - reclamante și la data de 07 mai 2008, întâmpinare din partea - Romsilva - Direcția Silvică Rm. V.
Se comunică în ședință publică, reprezentantei recurentei- pârâte câte un exemplar al notelor scrise formulată de intimata și întâmpinare formulată de Romsilva.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de notele scrise și de întâmpinarea ce i-au fost comunicate la acest termen.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, acordă cuvântul asupra recursurilor pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta pârâtă V, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică.
Cu privire la recursul formulat de - Romsilva, lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește modul soluționării acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Silvică V și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere nr.650/05.11.2007, emisă de Direcția Silvică Rm. V și reintegrarea în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, iar în subsidiar,obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești, conform nr.OUG116/2006 și contractului colectiv de muncă aplicabil. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA a luat măsura concedierii colective a unui număr de 880 salariați, ca urmare a reorganizării și restructurării instituției, potrivit Hotărârii nr.10/30.08.2007, ocazie cu care s-a desființat și postul ocupat de reclamantă, însă prin proiectul de concediere propus organizației sindicale "Federația " și comunicat nu a acordat măsurile de protecție socială solicitate de salariați prin organizația sindicală, ce sunt prevăzute de dispozițiile art.2 din nr.OUG116/2006, încălcându-se astfel art.65 și 74 din contractul colectiv de muncă.
Mai arată reclamanta că, măsura concedierii sale este nelegală, deoarece prin hotărârea consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor nr.12 din 29.10.2007, s-a aprobat Nota nr.8106/23.10.2007 a Direcției economice, având ca obiect programul de restructurare a regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, iar Hotărârea nr.10/30.08.2007 este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost adoptată anterior consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, de aprobare a proiectului programului de restructurare, situație în care este nelegală și decizia nr.650/05.11.2007, precum și ca urmare a nerespectării art.74 din Codul muncii.
Pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, deoarece în anul 2007 s-a luat măsura reorganizării Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, prin reducerea unor posturi din cadrul direcțiilor silvice din subordine, decizia nr.650/2007 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei fiind legală, aceasta fiind emisă cu respectarea prevederilor art.74 din Codul muncii, condițiile de nulitate absolută fiind strict prevăzute de lege, iar motivul invocat prin acțiune nu se regăsește printre cele prevăzute de aceasta și apoi prin preavizul comunicat, au fost menționate motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, precum și lista locurilor de muncă disponibile din unitate, reclamantei acordându-i-se despăgubirile potrivit contractului colectiv de muncă, dar aceasta a refuzat să le ridice de la sediul Ocolului Silvic, în cadrul căruia reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Pârâtele au depus la dosar decizia nr.650/05.11.2007, cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia, contractul colectiv de muncă, Hotărârile nr.10/30.08.2007 a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, nr.12/29.10.2007 a consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și alte acte.
Reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că solicită în completarea cererii introductive, obligarea pârâtelor ROMSILVA și Direcția Silvică V, precum și a Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă V, la plata despăgubirilor ce nu au fost acordate potrivit art.1 și 2 din Legea nr.174/2006, astfel cum a fost modificată prin nr.HG1376/2007, precizând că are vechime în muncă în unități silvice de 15-20 de ani, urmând a beneficia de 5 salarii brute și nu de 4 salarii, câte i-au fost acordate de, iar restul drepturilor bănești ce nu i-au fost acordate, respectiv o sumă egală cu de două ori salariul mediu pe economie din luna ianuarie 2007, indemnizația de șomaj și venitul de completare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Reclamanta a depus la dosar copie de pe carnetul de muncă.
Inițial, acțiunea a fost introdusă la Secția Civilă - Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vâlcea, care prin încheierea nr.52/30 mai 2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Secția comercială și de contencios administrativ din cadrul aceluiași tribunal, în baza art.58 din nr.OUG59/2000, coroborat cu art.91 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată.
Pârâta Vaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, întrucât a fost concediată la data de 12.11.2007, dată la care Legea nr.174/2006 nu se aplica, iar modificările prin care s-a prelungit termenul au avut loc prin nr.HG1376/12 nov.2007, aceasta neputându-se aplica retroactiv, precizând că potrivit nr.HG278/02 martie 2002, privind accesul la măsurile pentru prevenirea șomajului, modalitățile de finanțare și instrucțiunile de implementare a acestora, angajatorii care disponibilizează personal au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de muncă asupra restructurării activității care poate conduce la disponibilizări de personal, înștiințare ce se face în formă scrisă, în termenul prevăzut de lege, ce cuprinde și lista cu persoanele care urmează să fie disponibilizate, reclamanta neaflându-se pe niciuna dintre listele comunicate de angajator, depunând înscrisuri în acest sens.
Regia Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și Direcția Silvică V au depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, întrucât decizia nr.650/05.11.2007 este legală și temeinică, iar cu privire la despăgubirile acordate reclamantei, acestea au fost achitate, beneficiind de patru salarii brute și nu de cinci, cum solicită reclamanta, pentru că nu are vechimea necesară în acest sens, aceasta desfășurând activitate o bună perioadă de timp în cadrul Rm. V, care nu este unitate silvică.
Prin adresa nr.-/12.12.2008, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale a comunicat instanței că Rm. V, ce a fost preluat prin reorganizare de COZIA Rm. V, nu face parte din categoria unităților silvice.
Prin sentința nr. 79/20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA RM V, REGIA NATIONALA ROMSILVA și AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantei drepturile bănești precizate la art.2 din Legea nr.174/2006, neachitate.
A fost respinsă acțiunea privind anularea deciziei nr.650/05.11.2007, emisă de Direcția Silvică V și cu privire la plata a încă unui salariu mediu pe economie, la nivelul lunii noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.650/05.11.2007, emisă de Direcția Silvică Rm. V, a încetat contractul individual de muncă al reclamantei, ca urmare a reorganizării și restructurării unității în care își desfășura activitatea, datorită reorganizării și restructurării activității la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, potrivit Hotărârii nr.10/30.08.2007 a acesteia, prin care s-a luat măsura reducerii unor posturi din cadrul direcțiilor silvice din subordine, fiind desființat și postul ocupat de reclamantă și respectiv măsura concedierii colective a unui număr de 880 de salariați, printre care s-a regăsit și reclamanta.
Decizia contestată de aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor art.74 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, cuprinzând motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.2 lit."d" din Codul muncii, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru ocuparea unui loc de muncă vacant în condițiile art.64 Codul muncii, decizia fiind comunicată reclamantei potrivit adresei nr.3914/30.10.2007, astfel că decizia este legală și temeinică, neexistând nici-un motiv de anulare a acesteia, motivele de nulitate și cele privind prematuritatea emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă invocate de reclamantă prin acțiune, nefiind întemeiate.
Ca urmare a concedierii, reclamantei i-au fost acordate despăgubirile prevăzute de art.74 din Codul muncii și de art.74 din contractul colectiv de muncă aplicabil - 2007-2008, privind acordarea de compensații în bani în funcție de vechime în silvicultură și salariul brut avut în urma concedierii - noiembrie 2007, fiindu-i și achitate.
Având în vedere adresa nr.-/12.12.2008, emisă de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din care rezultă că Rm. V, (unde a lucrat reclamanta o perioadă de timp), nu face parte din categoria unităților silvice, reclamanta este îndreptățită să primească patru salarii brute ce au fost și achitate și nu cinci salarii cât solicită aceasta, deoarece nu se încadrează în tranșa de vechime în muncă în unitățile silvice, pentru a beneficia de cinci salarii brute.
Pârâtele Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA și Direcția Silvică Rm. V nu au făcut demersurile necesare și nu au înștiințat V asupra restructurării activității care a condus la disponibilizări de personal, necomunicând nici listele cu persoanele disponibilizate, pentru ca reclamantă să beneficieze de drepturile prevăzute la art.2 din Legea nr.174/2006, pe motiv că aceasta a fost concediată la data de 12.11.2007, când această lege nu era aplicabilă.
Prin nr.HG1376/12.11.2007, s-a prelungit termenul de aplicare a Legii nr.174/2006, până la data de 31 decembrie 2008, situație în care pârâtele aveau obligația să efectueze demersurile menționate și să înștiințeze în scris V, înaintând și lista cu persoanele disponibilizate potrivit nr.HG278/2002, pentru ca aceasta să beneficieze de drepturile stabilite de lege, în cauză neputându-se pune în discuție retroactivitatea legii, așa cum susțin pârâtele, fiind vorba doar de prelungirea termenului de aplicabilitate, astfel că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, respectiv indemnizația de șomaj și venitul de completare în funcție de vechimea în unitățile silvice, acestea fiind suportate, potrivit art.3 din Legea nr.174/2006 din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este în parte întemeiată, astfel cum a fost precizată și a admis- potrivit art.18 din Legea nr.554/2004, cu obligarea pârâtelor să achite reclamantei drepturile bănești prevăzute de art.2 din Legea nr.174/2006, neachitate.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea privind anularea deciziei nr.650/05.11.2007, emisă de Direcția Silvică Rm. V, precum și în ceea ce privește plata a încă un salariu mediu pe economie, la nivelul lunii noiembrie 2007.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâtele AJOFM V și Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului său, pârâta AJOFM susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr.174/2006, deoarece reclamanta a fost concediată la data de 05 noiembrie 2007, dată la care legea nu se mai aplica, iar modificările prin care s-a prelungit termenul au avut loc prin HG nr. 1376/12 nov.2007, aceasta neputându-se aplica retroactiv; precizează că potrivit HG nr.278/21 martie 2002, pentru aprobarea procedurilor privind accesul la măsurile pentru prevenirea șomajului, modalitățile de finanțare și instrucțiunile de implementare a acestora, art.5, angajatorii care disponibilizează personal în condițiile art.49 din lege au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de muncă asupra restructurării activității care poate conduce la disponibilizări de personal; înștiințarea se face în formă scrisă, în termenul prevăzut de la art.50 alin.3 din lege și cuprinde și lista cu persoanele care urmează să fie disponibilizate, conform anexei, iar reclamanta nu se află pe nici una din listele comunicate de angajator.
În consecință, recurenta - pârâtă susține că nu are nici o calitate în dosar, deoarece în art.74 din contractul colectiv de muncă al ROMSILVA se specifică faptul că la desfacerea contractului de muncă, unitatea va acorda salariatului compensații în bani, prevederi care sunt aplicabile în cazul reclamantei al cărui contract de muncă a fost desfăcut conform art.74 alin.2 lit.a din acest contract.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii criticate, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei.
Recurenta - pârâtă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Rm.V susține, în motivarea recursului său, că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa și a AJOFM V la plata drepturilor prev. de art.2 din Legea nr.174/2006, deși reclamantei i-au fost acordate în totalitate drepturile stabilite în lege; consideră că restul drepturilor bănești, constând în indemnizații de șomaj și venitul de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.3 din Legea nr.174/2006; mai arată că, unitatea și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin HG nr.278/2002 privind accesul la măsurile pentru prevenirea șomajului, în sarcina angajatorilor care disponibilizează personal,aducând la cunoștință AJOFM intenția de a disponibiliza și, ulterior, comunicând-i persoanele care au fost disponibilizate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA și Direcția Silvică Rm.
Recursurile formulate de pârâte sunt nefondate.
În mod legal, prin sentința atacată, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, pârâtele fiind obligate să achite acesteia drepturile bănești precizate la art.2 din Legea nr.174/2006, neachitate.
Intimata - reclamantă a fost concediată prin decizia nr.650/05.11.2007 emisă de Direcția Silvică Rm.V, ca urmare a reorganizării și restructurării unității, postul ocupat de aceasta fiind desființat.
Recurenta - pârâtă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, prin Direcția Silvică Rm.V nu a făcut demersurile necesare, neînștiințând AJOFM de disponibilizarea intimatei - reclamante, pentru ca aceasta să poată beneficia de drepturile prevăzute la art.2 din Legea nr.174/2006, pe motiv că aceasta a fost concediată la data de 12.11.2007, când legea de mai sus nu era aplicabilă.
Așa cum a reținut instanța de fond, prin nr.HG1376/12.11.2007 s-a prelungit termenul de aplicare a Legii nr.174/2006, până la data de 31 decembrie 2008, situație în care pârâtele aveau obligația să efectueze demersurile menționate și să înștiințeze în scris V, înaintând și lista cu persoanele disponibilizate potrivit nr.HG278/2002, pentru ca aceasta să beneficieze de drepturile stabilite de lege, în cauză neputându-se pune în discuție retroactivitatea legii, așa cum susțin pârâtele, fiind vorba doar de prelungirea termenului de aplicabilitate, astfel că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, respectiv indemnizația de șomaj și venitul de completare în funcție de vechimea în unitățile silvice, acestea fiind suportate, potrivit art.3 din Legea nr.174/2006 din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Susținerea recurentei - pârâte AJOFM V, în sensul că nu are nici o calitate în dosar, nu poate fi primită, deoarece așa cum s-a reținut mai sus, indemnizația de șomaj și venitul de completare în funcție de vechimea în unitățile silvice sunt suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, conform art.3 din Legea nr.174/2006.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ambele recursuri formulate de pârâte, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE munca - cu sediul în Rm. V,-, -ranscozia,. B,. 2, Județul V și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin Direcția Silvică Rm.V - cu sediul în Rm V,-, Județul V, în nume propriu și pentruREGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în B,-, Sector 1, împotriva sentinței nr. 79/20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
5.06.2009
jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
