Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 496/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR --DECIZIE-. 496/R-Cont
Ședința publică din 08 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, domiciliat în Râmnicu V,., nr.1,.1,.A, Ap.15, județul V, domiciliată în Rm. V, str. -, nr. 108, județul V,,domiciliată în Râmnicu V,., nr.1,.1/2,.E,.13, județul V,G, domiciliată în, județul A, domiciliat în Râmnicu V,-, -.2,.A,.14, județul V, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, nr.22, -.12,.D,.35, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -.A,.22, județul V, domiciliat în sat -, județul V, domiciliat în comuna Popești, sat., județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -.B,.6, județul V, domiciliată în Râmnicu V, str. - I, -. 15, -rgeș,.C,.4, județul V, domiciliat în Râmnicu V, str. -, nr. 45A,.B,.9, județul V, domiciliat în Rm. V, str. - -, nr. 38,.107,.B,.4, județul V, domiciliată în Rm. V, str. - lui, nr. 160,.21, A,.10, județul V, domiciliat în Rm. V,-,.74,.B,.1, județul V, domiciliată în Rm. V, B-dul T, nr. 12, -10,.A,.10, județul V, domiciliată în Rm. V,-,.21,.A,.11, județul V,,domiciliată în Rm. V, str. -, nr. 34, -PL,.A,.54, județul V, domiciliat în Rm. V, str. - -, nr. 16,.118,.C,.14, județul V,,domiciliat în Rm. V,., nr.6,.7,.A,.30, județul V, domiciliat în comuna C, județul V și, domiciliată în Rm. V, str. - lui, nr. 160,.21,.B,.5,.2, județul V, toți cu domiciliul ales la sediul Comisariatului Județean V, împotriva sentinței nr. 1331/CAF din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 13.10.2008, reclamanții:, G, G, și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL B și COMISARIATUL JUDEȚEAN V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază calculate de la data dobândirii calității de funcționar public, până la data plății efective și în continuare, până la încetarea raportului de muncă, precum și reactualizate, conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că sunt funcționari publici, calitate în baza căreia sunt îndreptățiți să primească drepturile prevăzute de art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, fără nicio condiționare.
E drept că aceste drepturi au fost suspendate, însă,suspendarea este nelegală, ducând la încălcarea normelor constituționale și a celor europene.
De asemenea, potrivit textelor constituționale și legii organice ( Codul muncii ), fiind drepturi derivate din raporturi de muncă, odată câștigate, nu mai pot fi anulate, cu atât mai mult suspendate.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ - prin sentința nr.1331/CAF/11.11.2008, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază).
Urmare modificării Legii nr.188/1999, în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin Ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG92/2004, pentru anul 2006, nr.OG2/2006, iar pentru anul 2007, nr.OG6/2007.
In cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază).
Cât privesc cele două suplimente (al postului și cel corespunzător treptei de salarizare), procentul acestora nu a fost stabilit nici prin Legea nr.188/1999, nici prin ordonanțele de Guvern emise anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Instanța reține și faptul că, deși Legea nr.188/1999, republicată, reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, aceasta, ca de altfel nici un alt act normativ, nu prevede cuantumul lor (procentul din salariul de bază ), astfel că nu există temei legal pentru acordarea procentului de 25 % din salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente reglementate de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Instanța nu a reținut argumentația făcută de apărătorul reclamanților, întrucât aceasta este aberantă atâta timp cât s-a susținut că salariul funcționarului public (procent 100%) fiind alcătuit din 4 componente (salariul de bază, spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare), automat fiecare din acestea reprezintă 25 % din salariu
Acesta nu a avut în vedere că procentul de 25 % s-a cerut a fi aplicat la salariul de bază și nu la salariul brut, salariul de bază nu poate fi de 25 % din salariul brut, iar sporul de vechime prezintă valori diferite în funcție de vechimea în muncă a funcționarului public.
In concluzie, atâta timp cât legea nu prevede expres cât la sută din salariul de bază reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acțiunea prin care valoarea acestor două drepturi de natură salarială s-a determinat de către reclamanți opțional, după bunul plac, prin similitudine cu alte sporuri, prime, premii, ori alte drepturi salariale, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul Legii 188/1999, republicată, și Legii 554/2004, tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. susținând, în esență, următoarele:
- deși, instanța de fond a subliniat că reglementarea legală de bază a prevăzut suplimentul postului și treptei de salarizare - drept componente ale salariului funcționarului public, totuși, respinge acțiunea, limitându-se a invoca lacuna legislativă, referitoare la neprecizarea procentului acestor suplimente. Prin aceasta, instanța a nesocotit prevederile art.3 Cod civil, care stipulează că judecătorul care va refuza de a judeca, sub motiv că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate;
- în ceea ce privește actele normative menționate de instanță, se ridică problema neconstituționalității lor, chiar din oficiu, aspect ignorat de către instanță;
- instanța de fond a omis să rețină că angajatorul nu a contestat procentul solicitat, ci doar că nu au fost alocate sume pentru plata drepturilor respective;
- instanța de fond nu a analizat acțiunea din perspectiva discriminării reclamanților - funcționari publici - în raport cu alte categorii socio-profesionale, cărora li s-au acordat aceste suplimente;
- instanța de fond a încălcat principiul rolului activ și a adoptat o atitudine ireverențioasă față de reclamanți, prin aceea că, deși, erau îndeplinite prevederile art.25-27 Cod proc.civ. judecătorul fondului nu le-a invocat;
- instanța de fond nu le-a asigurat dreptul la apărare și la un proces echitabil, prin aceea că nu le-a comunicat toate înscrisurile depuse.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii lor.
La data de 6.02.2009, recurenții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.92/10.11.2004 și OG nr.2/2006, OG nr.6/2007 și nr.9/2008, pe considerentul că încalcă dispozițiile art.108 alin.3 din Constituția României.
Curtea de Apel Pitești - prin încheierea din aceeași dată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea soluționării recursului, conform art.244 pct.1 Cod proc.civ. până la soluționarea recursului împotriva încheierii de respingere a sesizării.
Pentru a se pronunța în acest sens, curtea a reținut că cererea de sesizare este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția legăturii actelor normative enumerate cu litigiul dedus judecății.
Curtea a constatat că niciunul din actele normative arătate mai sus nu reglementează suplimentul postului și pe cel al treptei de salarizare, astfel că și în cazul în care acestea ar fi declarate neconstituționale, această soluție nu ar avea consecințe asupra litigiului privind pretențiile reclamanților.
Fără a se subroga competenței Curții Constituționale, curtea a constat că reclamanții nu invocă neconstituționalitatea unui text, ci a unui act normativ și că, pe de altă parte, nu lipsa unui text poate fi supusă cenzurii Curții Constituționale, ci existența pozitivă a unui text care ar intra în conflict cu norma constituțională. Pe scurt, nici recurenții nu invocă neconstituționalitatea unui text din actele normative arătate, care ar avea aplicabilitate în cauză.
Curtea relevă cele arătate în paragraful anterior ca un argument al concluziei acesteia de lipsă a legăturii dintre conformitatea actelor normative arătate mai sus cu Constituția și pretențiile reclamanților în litigiu.
În concluzie, văzând și dispozițiile art.29 alin.1 și 6 din Legea nr.47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art.244 pct.1 Cod pr.civilă s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea recursului declarat în ședință împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție - prin decizia nr.1142/27.02.2009 a respins recursul împotriva încheierii de respingere a sesizării, ca nefondat, cu motivarea că, într-adevăr, nici unul din textele în discuție nu au legătură cu soluționarea cauzei, față de împrejurarea că niciunul dintre acestea nu reglementează instituțiile suplimentului postului și treptei de salarizare.
Examinând criticile formulate, în raport de temeiurile invocate, dar și în limitele art.3041Cod proc.civ. se apreciază că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, într-adevăr, instanța de fond, nu dreptul reclamanților de a primi echivalentul celor două sporuri în prezent prevăzute de art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 din perspectiva faptului că plata lor este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Instanța a avut în principal în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispoziții legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit acestor prevederi legale, de principiu salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, nici Legea nr.188/1999 și nici actele normative de salarizare nu au stabilit care este cuantumul acestor sporuri.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă, sub aspect formal, dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță.
Nici critica vizând neanalizarea acțiunii din perspectiva discriminării față de alte categorii socio-profesionale, nu poate fi primită față de argumentarea expusă.
În ceea ce privește celelalte critici, în lipsa probelor care să permită realizarea controlului judiciar, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, atâta vreme cât reclamanții au beneficiat de apărare calificată, după cum nici a rolului activ al instanței.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, domiciliat în Râmnicu V,., nr.1,.1,.A, Ap.15, județul V,,domiciliată în Rm. V,-, județul V,,domiciliată în Râmnicu V,., nr.1,.1/2,.E,.13, județul V,G, domiciliată în, județul A, domiciliat în Râmnicu V,-, -.2,.A,.14, județul V, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, nr.22, -.12,.D,.35, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -.A,.22, județul V, domiciliat în sat -, județul V, domiciliat în comuna Popești, sat., județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -.B,.6, județul V, domiciliată în Râmnicu V, str. - I, -. 15, -rgeș,.C,.4, județul V, domiciliat în Râmnicu V, str. -, nr. 45A,.B,.9, județul V, domiciliat în Rm. V, str. - -, nr. 38,.107,.B,.4, județul V, domiciliată în Rm. V, str. - lui, nr. 160,.21, A,.10, județul V, domiciliat în Rm. V,-,.74,.B,.1, județul V, domiciliată în Rm. V, B-dul T, nr. 12, -10,.A,.10, județul V, domiciliată în Rm. V,-,.21,.A,.11, județul V,,domiciliată în Rm. V, str. -, nr. 34, -PL,.A,.54, județul V, domiciliat în Rm. V, str. - -, nr. 16,.118,.C,.14, județul V,,domiciliat în Rm. V,., nr.6,.7,.A,.30, județul V, domiciliat în comuna C, județul V și, domiciliată în Rm. V, str. - lui, nr. 160,.21,.B,.5,.2, județul V, toți cu domiciliul ales la sediul Comisariatului Județean, împotriva sentinței nr. 1331/CAF din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE B, GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL B și - COMISARIATUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
13.05.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru
