Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 50/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 50/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică împotriva sentinței civile nr. 288 CA din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul de află la primul termen de judecată și este declarat, motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat de către recurenta-pârâtă judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică N, desființarea deciziei de impunere nr. 140/24.04.2009 emisă de directorul executiv al instituției privind imputarea sumei de 1.560 lei, reprezentând gărzi efectuate de reclamantă în intervalul 01.12.2008 - 28.02.2009, motivat de faptul că Ministerul Sănătății nu a asigurat finanțare.
Prin sentința civilă nr. 288/CA/01.10.2009 s-a dispus suspendarea executări dispoziției nr. 140/24.04.2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
A fost admisă acțiunea, dispunându-se anularea dispoziției menționate și restituirea sumelor reținute reclamantei.
Considerentele primei instanțe au fost următoarele:
Reclamanta, în calitate de medic în cadrul Direcției de Sănătate Publică Nae fectuat serviciul de gardă (de permanență) în perioada 01.01.2009-31.03.2009, iar pentru serviciul astfel prestat a primit suma de 1560 lei. Constatând, ulterior, lipsa finanțării de la buget cu sume destinate plății cu ora, autoritatea publică pârâtă a procedat la recuperarea sumelor plătite. Motivat de refuzul reclamantei de a accepta restituirea sumei, autoritatea publică pârâtă a emis decizia de imputare atacată în cauză.
Temeiul juridic invocat de pârâtă al art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999 nu este aplicabil în cauză. În acest sens, ceea ce se constată este neîntrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile în baza art. 84 din Legea nr. 188/1999. Ceea ce lipsește este tocmai vinovăția funcționarului public. Nu se constată existența unor pagube produse cu vinovăție. Nu constată sume încasate necuvenit de reclamantă. Faptul că autoritatea publică nu dispunea de suma acordată, în lipsa alocării acestei sume de la buget nu echivalează cu aceea că această sumă nu i s-ar cuveni reclamantei pentru munca prestată. De asemenea, nu se invocă existența unor daune plătite de autoritatea publică în calitate de comitent al reclamantei prepuse.
Nu poate fi reținută culpa reclamantei drept cauză a plății sumei care i-a fost acordată. De asemenea, nu se constată că suma i-a fost acordată necuvenit, ci faptul că suma reprezintă contravaloarea muncii prestate în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce decurg din prevederile art. 28 din Ordinul nr. 870 din 01.07.2004 al Ministerului Sănătății. Faptul că Ministerul Sănătății nu a alocat de la buget sume cu destinația plății serviciului de permanență nu echivalează cu lipsa obligației de plată a acestui serviciu. Nu se constată compensarea activității de permanență a medicului cu timp liber corespunzător conform art. 28 alin. 5 din Ordinul nr. 870/01.07.2004 al Ministerului Sănătății, astfel încât, chiar în absența alocării sumelor datorate, obligația de plată subzistă. sumelor este imputabilă Ministerului Sănătății și nu exonerează autoritatea publică pârâtă de obligațiile ce decurg din raporturile de serviciu și din prevederile legale în vigoare. Existența unei limite maxime a sumelor aprobate la partea de cheltuieli conform prevederilor Legii nr. 500/2002 - legea finanțelor publice, nu poate fi reținută de instanță drept temei al neplății drepturilor bănești.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal instituția pârâtă, Direcția de Sănătate Publică N, criticând în esență faptul că instanța nu a luat în considerare argumentul că nu au fost alocate sume pentru "plata cu ora", prin aceasta făcându-se o aplicare greșită a legii și încălcându-se dispozițiile art. 4 din Legea nr. 500/2002.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art.304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Activitatea pentru care reclamanta a primit sumele de bani imputate de către pârâtă a fost desfășurată în perioada 01.12.2008 - 28.02.2009 în baza planificărilor întocmite de conducătorul pârâtei, având în vedere reglementarea în vigoare în perioada menționată, respectiv regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.870/2004.
În consecință, în respectarea principiilor generale consacrate de legislația muncii și aplicabile în cauză în baza dispozițiilor art.117 din Legea nr.188/1999 republicată, cu completările și modificările ulterioare, reclamanta era îndreptățită la contravaloarea activității desfășurate. Dispozițiile art.28 alineatul ultim din anexa 1 a Ordinului nr.870/2004 modificate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.556/04.05.2009, prin care s-a stabilit că activitatea prestată la sediul direcției de sănătate publică pentru asigurarea permanenței se compensează cu timp liber corespunzător, nu pot fi aplicate retroactiv pentru perioada menționată anterior. Pe de altă parte, însăși reglementarea modificatoare este de natură a confirma îndreptățirea reclamantei la plata corespunzătoare activității desfășurate.
Referitor la argumentul susținut prin motivele de recurs, avut în vedere la emiterea dispoziției de imputare contestate, privind nealocarea fondurilor bugetare corespunzătoare categoriei de cheltuieli din care fac parte sumele a căror restituire se urmărește, instanța apreciază că acesta nu este susținut de împrejurările de fapt și cele de drept ale cauzei. Astfel, la data desfășurării activității aceasta era prevăzută de lege, nu era exceptată de la plata sumelor de bani corespunzătoare, iar bugetul corespunzător acestora nu era comunicat debitoarei pentru a se considera că aceasta a încălcat dispozițiile art.4 din Legea nr.500/2002.
În consecință, modalitatea și momentul aprobării bugetului de către autoritățile competente nu pot fi imputate celor care și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu și nu pot afecta drepturile recunoscute de lege, cuvenite acestora, reprezentând o problemă de gestionare a aspectelor particulare relevate de activitățile legale desfășurate anterior îndeplinirii obligațiilor privind alocarea resurselor bugetare.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin. l Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtăDirecția de Sănătate Publică N,cu sediul în P N,- A, județul N, împotriva sentinței civile nr. 288 CA din 01 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. /4 ex.
10/15.02.2010
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
