Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 505
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P T, împotriva sentinței civile nr. 21/CA/8.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat și având în vedere faptul că potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților,instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 14.09.2007 sub nă - reclamantul a chemat in judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T si MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților la plata primei de concediu cuvenite pe anii 2004-2006 conform art. 37 pct. 2 OG 38/2003 precum si plata sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005 prev. de art. 6 OG 38/2003, actualizate in raport cu rata inflației si obligarea Ministerului Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
In motivarea acțiunii, se arată că prin art.37 pct.2 din OG nr.38/2003, s-a prevăzut ca polițiștii au dreptul, la plecarea in concediul de odihnă la o prima de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu, iar de la data intrării în vigoare a OG nr.38/2003, reclamantul nu a beneficiat de aceasta dispoziție legala, aceasta fiind suspendata odată cu intrarea in vigoare.
Referitor la plata sporului de fidelitate se arată că acesta este stabilit prin art. 6 OG 38/2003 iar pentru anul 2005 fost suspendata în baza art. 2 al.1 OUG 118/2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera ca aceste drepturi nu au existat întrucât plata sporului a fost reluata in 2006 iar dispozițiile de suspendare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate.
In drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art.37 pct.2 din OG nr.38/2003, art. 28 lit.e din Legea nr. 360/2002, art.41 al.2 Constituția României.
In considerentele întâmpinării depusă la dosar paratul A, s-a opus la admiterea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, pana la 31.12.2004 si prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituționala prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Se mai arată că bugetul Iaf ost aprobat prin nr.379/2005, care la art.5 al.5, menține starea de suspendare a acestor drepturi, astfel încât plata ar prepune încălcarea prev. imperative ale legilor bugetare. Mai mult, în toate actele normative susmenționate este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite, să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate în anexele la legile bugetare, astfel încât de vreme ce drepturile pretinse au fost suspendate pe anii 2004-2006 în bugetul MAI nu au fost prevăzute nici sumele necesare efectuării acestor plați.
Totodată, pârâtul Iaf ormulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu motivarea ca potrivit HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de MFP, iar in ipoteza admiterii acțiunii,acesta trebuie sa vireze sumele necesare efectuării acestor plați.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pâ0âatul IPJ Tas olicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestuia începând cu data de 01.10.2005 arătând ca de la această dată reclamantul nu a mai avut raporturi de serviciu cu IPJ T activând ca agent de politie în cadrul Secției regionala de Politie Transporturi
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul IPJ Tas olicitat pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, pana la 31.12.2004 si prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, pana la 31.12.2005, iar Curtea Constituționala prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar MFP prin DGFP T, s-a opus la admiterea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, atribuțiile privind salarizarea sau acordarea altor sume fiind exclusiv in sarcina instituțiilor in care își desfășoară activitatea reclamantul. Paratul a solicitat totodată si respingerea cererii de chemare in garanție formulata de cătare
Pârâtul menționează ca acțiunea reclamantului este inadmisibilă, nefiind îndeplinită procedura prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.Pârâtul învederează că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și litigiilor de muncă, pe considerentul că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât MFP și angajatul, care este reclamant în litigiul de față.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de către pârâți, susținând acțiunea astfel cum a fost inițial formulată, cu motivarea din cererea introductivă.
Tribunalul a unit excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinările formulate cu fondul cauzei, in temeiul art. 137 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr21/CA din 08.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ T, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis acțiunea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DGFP T, și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, precum si cererea de chemare in garanție formulată de către MIRA.
A obligat pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administrative și J la plata primei de concediu din anii 2004-2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005 sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Ministerul Economiei si Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării acestor plați către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța nu contesta faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plată instituita ca efect al admiterii acțiunii față de pârâți, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MI.RA și a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabilă și MFP. Ca atare MFP este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite.Prin urmare instanța urmează sa respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.Astfel fiind, se impune, in temeiul art. 60 Cod procedură civilă admiterea cererii de chemare in garanție formulată de către MIRA a Ministerului Finanțelor Publice.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța nu contestă faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii fata de pârâții, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MI.RA și a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă și MFP. Prin urmare instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Față de actele existente la dosar, instanța reține că reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist fiind angajat la secție Regionala de Politie Transporturi T conform adeverinței aflata la fila 33 dosar.
Susținerea pârâtului IPJ T privind lipsa calității procesuale pasive raportat la faptul că reclamantul este angajat al Secției Regionala de Politie Transporturi T,ce este direct subordonată Inspectoratului General al Politiei Romane nu are relevanță juridică în cauză câta vreme din adeverința nr. -/74 din 13.11.2007 depusă de reclamant la termenul de judecată din 04.12.2007 rezulta că reclamantul este angajat al MIRA iar drepturile salariale îi sunt achitate de către IPJ Astfel fiind, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului IPJ T, pentru perioada începând cu 01.10.2005.
Instanța a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile întrucât prev art. 7 din legea nr. - reprezintă dreptul comun în materie care nu se aplică în situația specială a reclamantului, căruia i se aplică dispozițiile corespunzătoare statutului de funcționar public.
Față de actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist fiind angajat.
Raportat la calitatea reclamantului, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Nu se poate retine, susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituita României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacenta indemnizației de concediu.
De altfel si Curtea Constituționala sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibila, respectiv neîntemeiata prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat si JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut ca potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând ca obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L 353/2003, precum și cele ale L 511/2004 și 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca in aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3 Cod.procedură.civilă. instanța a procedat la admiterea acțiunii reclamantului și a obligat parații la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anilor 2004-2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanta prin neplata la termen a acestor sume.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța retine ca reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special-polițist. In această calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat ca, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobată prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera ca drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de altă parte aceste disp. nu au fost declarate neconstituționale. Pe de altă parte, plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006.
Dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturata existența până la introducerea acțiunii.
Pentru aceleași considerente mai sus menționate instanța a procedat la obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta P T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului,se susțin în esență următoarele:
Se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca și chemat în garanție deoarece,pe de o parte, între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu a existat absolut nici o relație de serviciu de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată potrivit dispozițiilor art. 16 -30 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice,reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are în exclusivitate numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Se solicită respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 60 -63 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu există nici o obligație de garanție.
Se mai solicită și respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 109 alin 2 Cod procedură civilă și art. 7 din legea nr. 554/2004.
Recursul este neîntemeiat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor B, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată, și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr. 500/2002 conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 Cod.procedură.civilă. să respingă ca nefondat recursul de față
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta P T, împotriva sentinței civile nr. 21/CA/8.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008
Pentru PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
A în CO, semnează A în CM, semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător,
Red. LC -06.06.2008
Tehnored LM-09.06.2008
2 expl/SM
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Catargiu Victoria, Claudia
