Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5146/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5146
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr.1447 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHTUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, lipsă fiind recurenta reclamantă și intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHTUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare de intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, după care;
Consilier juridic, pentru intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, depune delegație la dosar și i se comunică de către instanță un exemplar de pe întâmpinările depuse. Arată că nu solicită termen pentru observarea acestora și nu mai are alte cereri de formulat.
Solicită respingerea recursului și precizează că soluția pronunțată de tribunal este corectă, în sensul că reclamantul nu se încadrează în categoriile menționate în Legea nr.656/2002, OG nr.19/2006, OG 6/2008.
CURTEA:
Prin sentința nr.1447 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHTUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În considerentele sentinței s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor nu este întemeiata, aceasta instituție deține calitatea de ordonator principal de credite si in aceasta calitate are competenta de a utiliza creditele bugetare ce le sunt repartizate, astfel încât, este necesar ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila.
În ce privește excepția necompetenței soluționării acțiunii de către Tribunalului Dolj, s-a reținut că nu este întemeiată, avându-se în vedere dispozițiile art.2, pct.1, lit.d, pr.civ. coroborat cu art.911din 188/1999 modificată prin 251/2006 și având în vedere și Încheierea nr.2758/27.07.2006 a
Excepția prematurității introducerii acțiunii, de asemenea s-a apreciat că nu este întemeiata, fiind motivata prin faptul ca reclamanta nu fac dovada unui interes actual. Lipsa unui interes actual ar reprezenta eventual excepția lipsei interesului. Astfel fiind calificata excepția invocata retine ca nu este întemeiata, întrucât interesul de a obține recunoașterea retroactiva a unor drepturi bănești este actual.
Referitor la excepția inadmisibilității, de asemenea, instanța nu a considerat-o întemeiata, având in vedere Lg.188/1999 conform căreia in cazul funcționarilor publici nu este obligatorie parcurgerea acestei proceduri prealabile.
Pe fondul cauzei s-a solicitat de către reclamantă obligarea paraților la plata drepturilor reprezentând spor de confidențialitate de pana la 15% începând cu data de 01 mai 2004.
Conform art.3 din Lg.444/2006, pentru păstrarea confidențialității in legătura cu informațiile clasificate, in funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare in activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract si personalul civil din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de pana la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza.
De asemenea, potrivit art.3 din OG 19/2006, criteriile, categoriile de personal, condițiile de acordare si cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala.
Instanța a constatat că, pentru a putea beneficia de sporul solicitat este imperativ ca persoana respectiva sa dețină certificatul/avizul de securitate.
Conform art. OUG 192/2002, sporul de confidențialitate prevăzut se acorda numai pentru personalul din cadrul Administrației Prezidențiale, Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe si Departamentului de Comerț, ulterior acordându-se si altor categorii de funcționari publici, expres prevăzute.
Prin chiar cererea introductivă, reclamanții se raportează la celelalte categorii socio profesionale, (fată de care se consideră discriminați ) dar aceste categorii sunt expres nominalizate de către actele normative ce le-au conferit drepturile.
S-a apreciat că nu este vorba de discriminare, deoarece nu orice diferență intre mai multe persoane, fondată pe un anumit criteriu poate fi calificată drept discriminare ( și, in consecință, o încălcare a prev art. 14 din Convenție ) ci numai cazul in care un individ sau au un grup este, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, mai puțin bine tratat de un altul. Pentru a se putea discuta despre discriminare trebuie îndeplinite două condiții: existenta unei diferențe de tratament și lipsa unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament.
Inegalitatea de tratament se impune ca o condiție a discriminării numai pentru persoanele care se află în situații comparabile.
Dimpotrivă, tribunalul a constatat că ar exista o diferență de tratament atunci când, fără o justificare obiectivă și rezonabilă statul nu ar aplica un tratament diferit persoanelor aflate in situații vădit diferite, optând pentru o idee de egalitate confuză și artificială. Este ceea ce jurisprudența a calificat ca fiind aspectul pozitiv al diferenței de tratament.
Cererea de chemare în garanție a s-a apreciat că este neîntemeiată.
Invocarea de către pârâtul Direcția Națională Anticorupție a imposibilității de a pune în executare a hotărârilor instanței, atâta vreme cât nu există fonduri alocate special cu această destinație, nu are relevanță juridică.
Astfel, Direcția Națională Anticorupție - ca ordonator principal de credite - poate să solicite rectificarea bugetară, proporțional cu sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, obligațiile ce îi revine de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății primelor de concediu, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.2 din OG 22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Direcția Națională Anticorupție. are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a sumelor necesare pentru plata primelor de concediu, stabilite prin titluri executorii, iar. are obligația "de drept" și legală de a vira aceste sume potrivit HG 208/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a arătat că îi incumbă obligația legală profesională imperativă și specifică de confidențialitate căreia trebuie să-i corespundă o contraprestație din partea unității angajatoare sub forma unui spor salarial.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că se află într-o situație de discriminare față de alte categorii socioprofesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate care se conturează pe baza art. 2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu mențiunea că art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice discriminarea.
De asemenea, legiuitorul nu a restricționat printr-o nici o normă aplicarea sporului de confidențialitate doar la categoriile de persoane care manipulează sau gestionează informații clasificate, iar dacă legiuitorul nu distinge nici interpretul nu poate distinge.
A precizat recurenta că potrivit fișei postului gestionează secrete de serviciu, având obligația legală de confidențialitate aspect care le dă dreptul la acordarea sporului aferent, conform principiului egalității de tratament pentru situații juridice identice sau similare, deoarece o categorie de personal nu poate avea doar obligația de confidențialitate fără drepturile aferente.
Pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă ÎCCJ au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat.
Recursul este nefondat.
Recurenta reclamantă este funcționar public în cadrul compartimentului economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de confidențialitate, Curtea apreciază că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cazul funcției publice, deși există un acord de voință între persoana numită și instituția angajatoare, pentru a se acorda anumite sporuri, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca acestea să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
Drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea lor, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Dispozițiile OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care s-a făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Se reține astfel că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde acest spor că, mai mult, chiar în situația acordării acestuia pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, sporul este limitat, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare.
Ori, în speță, nu s-a făcut dovada că au fost alocate fonduri care să poată acoperi plata sporului pretins de reclamanți.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea anumitor aspecte care țin de statutul profesional al acestora nu reprezintă o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000, avându-se în vedere și faptul că eventualele neconcordanțe cuprinse într-o lege sau ordonanță de guvern pot fi înlăturate prin invocarea excepției de neconstituționalitate a acestora.
De altfel, prin Deciziile nr. 819/03.07.2008, nr. 820/03.07.2008 și nr.821/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, cum sporul de confidențialitate nu este reglementat printr-un nici un act normativ pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor,el nu poate face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție ratificat de România prin Legea nr. 103/2006 la art. 1 consacră expres că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare", ori în speță sporul nu are o reglementare legală.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr.1447 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHTUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.C:-
LF/ 2 ex/05.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Costinel Moțîrlichie, Alina
