Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 526/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.526/CA/2009-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Filimon JUDECĂTOR 2: Simona Marinescu
JUDECĂTOR 3: Marilena Boța
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtăDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Scu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, -- - 14, nr.1,.22,.40, Județ S M și intimatul intervenientSindicatulcu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.238/CA din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiectpretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului SMp rin consilier juridic în baza delegației nr.21576/27.10.2009 și intimata reclamantă cu reprezentantul său, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.627 din 28.10.2009 emisă de Baroul Maramureș - Cabinet individual, lipsă fiind intimatul intervenient Sindicatul S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin Ordinul de Plată nr.114 din 26.06.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei reclamante, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Precizează că s-a ținut cont de vechimea în specialitatea studiilor.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Precizează că hotărârea primei instanțe este legală și în mod corect s-a procedat la anularea dispoziției. Intimata îndeplinește condițiile de vechime, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.57 și 11, iar conform art.14 aceasta trebuia încadrată pe funcția de consilier principal I treapta 2 de salarizare cu un salariu de 986 lei. Solicită deci respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.238/CA din 22.04.2009 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de SINDICATUL, în sensul că a anulat Dispoziția nr. 709//03.11.2008 emisă de pârâtă, obligând-o la emiterea unei noi dispoziții de numire a reclamantei în funcția publică de consilier principal I treapta 2 de salarizare cu un salariu de 986 lei începând cu data de 03.11.2008.
A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective și suma de 354,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a fost salariata la.CSM pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului resurse umane și salarizare, în funcția de Inspector I până la data de 01.08.2008 și de la aceasta dată în funcția de inspector de specialitate II - economist având ultimul salar de încadrare de 916 lei, care, prin indexare, începând cu data de 01.10.2008 a ajuns la 967 lei.
Din cartea de munca a reclamantei reiese că aceasta are o vechime in aceiași specialitate, de 5 ani la autoritatea publică pârâtă, iar din fișa postului depusă la dosar rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03,11,2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
În iulie 2008, reclamanta a absolvit studii superioare de lungă durată, iar în urma perfectării studiilor, salariul i-a fost majorat imediat cu 20% în baza OUG nr. 24/2000.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul S M în posturi de funcționari publici, cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis Avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență si Protecția Copilului S
Ca urmare a acestor acte administrative, în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor de organizare si dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr. 9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Lege nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, prin Dispoziția nr. 709/03.11.2008, reclamanta a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I, grad profesional debutant cu un salariu de baza în cuantum de 699 lei.
Față de această dispoziție reclamanta a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv ale OG nr. 9/2008 soluționată prin respingerea solicitării de revocare a actului administrativ emis în legătură cu raportul de serviciu al reclamantei.
Coroborând starea de fapt constatată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ a apreciat ca Dispoziția nr. - emisă de pârâtă este nelegală.
În primul rând, instanța a constatat că numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite."
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, urmare a faptului că și-a desăvârșit studiile, (absolvind studii superioare de lungă durată), iar postul său contractual a fost transformat în post cu studii superioare cu salarizare corespunzătoare cu mai puțin de un an înainte de numirea sa in funcția publica, să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional debutant.
Numirea reclamantei într-o funcție publică cu grad profesional de debutant este nelegală, întrucât, pe de o parte, în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care ocupa o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, iar pe de alta parte, și în principal întrucât, cu ocazia transformării posturilor contractuale în funcții publice condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publica.
Acest lucru rezultă în mod expres din prevederile art. 11 din Legea nr. 188/1999: "funcționarii publici sunt debutanți sau definitivi.
Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.
Pot fi numiți funcționari publici definitivi:
a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite", din cele ale art. 3 lit. k) si l) din HG nr. 611/2008 cuprinzând Normele privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici: "k) stagiu - etapa din cariera funcționarului public stabilită conform legii și cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv;
l) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice - experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România", respectiv din dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006.
În acest context, instanța a constatat că transformarea postului contractual deținut inițial de reclamantă, acela de inspector de specialitate economist, raportat la perioada de timp în care practic reclamanta a îndeplinit atribuțiile aferente unei funcții publice trebuia să fie pentru o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța a constatat că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, respectiv clasa I, potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Principala problemă de drept intervine în stabilirea gradului profesional de încadrare al reclamantei: asistent, principal sau superior ( art. 15 din Legea nr. 188/1999) având în vedere faptul că situația juridică specială a reclamantei nu mai este reglementată de lege, fiind determinată de imposibilitatea legiuitorului de a prevedea toate situațiile de fapt care pot interveni în legătură cu aplicarea unui act normativ.
În acest caz, instanța a constatat că instituția publică pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantei, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 - "În carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
- art. 65 "(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii.
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului", cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. - "(3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare. Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai M decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salarială."
- art. 9 - "(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. În cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
- art. 37. - "(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40 " funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut", se constată ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantei într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
În speță, instanța a constatat că, pentru asigurarea unei salarizări cel puțin egale cu cea avuta anterior numirii în funcția publică, în acord cu dispozițiile legale privind salariul minim ce se poate stabili unei persoane cu studii superioare, în conformitate cu Anexa 4 lit. B pct. 3 din OG nr. 6/2007, reclamanta trebuia numită în funcția publică de consilier principal, clasa I, treapta 2 de salarizare, cu un salariu de 986 lei.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantei în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ motiv pentru care în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ, art. 1, 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 49 si urm. proc.civ. urmează să admită acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulata în interesul acesteia de Sindicatul și să dispună anularea acesteia.
Având în vedere faptul că reclamanta își poate desfășura în continuare activitatea în cadrul autorității publice pârâte doar în calitate de funcționar public și doar în condițiile existentei unui act administrativ de numire a acesteia în funcția publică, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis cererea reclamantei formulată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă dispoziție de numire a reclamantei corespunzător încadrării și salarizării anterior stabilite începând cu data de 03.11.2008, data de la care reclamantei i-au încetat raporturile contractuale și și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public.
De asemenea, constatând că începând cu data numirii eronate în funcția publică, reclamanta a suferit un prejudiciu material cert constând în diferența de salar inițial stabilită și achitată și cea legal cuvenită, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 998.civ. instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei aceste drepturi salariale, la valoarea actualizată a acestora de la data plății efective și, totodată, în temeiul art. 274.proc. civ. să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 107 din 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare "funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau după caz a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la articolul 2 alineat 1 și 3 și cu Avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Întrucât Direcția Generală de Asistență și Protecție a Copilului a județului SMe ste o instituție publică de interes județean în subordinea Consiliului județean S M, potrivit articolului 2 din HG 1434/2004, apreciază că această atribuție revine în exclusivitate acestui organ al administrației publice locale în calitate de autoritate publică locală și nu conducătorului instituției recurente.
Reclamanta intrat în corpul funcționarilor publici prin transformarea postului de natură contractuală în funcție publică și nu ca urmare a unui concurs de recrutare așa cum greșit a susținut instanța de fond.
Potrivit doctrinei în materie, "normele legale care reglementează raporturile juridice de serviciu ale funcționarilor publici, un fel de cod al muncii al funcționarilor publici nu fac parte din dreptul muncii, funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în constituție, în Legea 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii și aceasta în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."
Astfel, actul administrativ emis de recurentă, respectiv dispoziția nr.710/03.11.2008, pe care reclamanta îl apreciază ca fiind nelegal emis diminuându-i drepturile salariale s-a emis în condiții de legalitate, respectându-se prevederile Legea nr. 188/1999, mai exact cele stabilite în articolul 54 și având în vedere condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice. Cu alte cuvine, reclamanta fiind absolventă a învățământului superior în cursul anului trecut, sesiunea iunie - iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, astfel încât echivalarea drepturilor salariale dobândite anterior numirii în funcția publică să fie menținute cel puțin la același nivel și în consecință nu a putut fi numită în funcția publică de consilier, grad profesional superior, treapta 3 de salarizare cu un salariu de 1246 lei, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
Pe de altă parte, în mod paradoxal prevederile legii sunt lacunare în ce privește echivalarea salariului odată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu însă legea trebuie aplicată întocmai indiferent dacă ea este bună sau rea.
În ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere și consideră că el trebuie respins ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere.
În drept a invocat prevederile articolului 299 și urm. cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.709/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, reclamanta intimată a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I gradul profesional debutant, în cadrul Serviciului resurse umane și salarizare, începând cu data de 03.11.2008, pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Astfel cum în mod legal a stabilit instanța de fond, încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional "debutant" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcția publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile speței, fără luarea în considerare a unor principii de bază cuprinse în dreptul muncii, aplicabile însă și funcționarilor publici, potrivit art.117 din Legea 188/1999, respectiv principiul drepturilor câștigate, principiul nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
În acest sens, este de menționat că, anterior numirii reclamantei intimate în funcția publică contestată, aceasta a fost salariată a instituției recurente pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului resurse umane și salarizare, în funcția de inspector I, până la data de 01.08.2008, și de la această dată în funcția de inspector de specialitate II - economist, având ultimul salariu de încadrare de 916 lei, care prin indexare, începând cu data de 01.10.2008, a ajuns la 967 lei. În iulie 2008, reclamanta a absolvit studii superioare de lungă durată, iar în urma perfectării studiilor, salariul fiindu-i majorat imediat cu 20%, în baza OUG 24/2000.
Or, în urma transformării posturilor ocupate în regim contractul în funcții publice, prin încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional debutant, i s-a stabilit un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Potrivit art. 11 alin. 1 din HG 611/2008, intrarea în corpul funcționarilor publici se face fie prin concurs de recrutare, fie prin transformarea posturilor ocupate în regim contractual în funcții publice. Din coroborarea prevederilor art. 12 cu art. 79 alin. 1, 2 și 3 din HG 611/2008, rezultă că funcționar public debutant este acea persoană care a intrat în corpul funcționarilor publici ca urmare a promovării concursului de recrutare. Funcționarul public debutant este obligat să desfășoare un stagiu de pregătire, perioada de stagiu reprezentând, potrivit art.79 alin.1 din actul normativ amintit, "etapa din cariera funcționarului public cuprinsa între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv".
Ar fi absurd ca reclamantei să i se mai impună parcurgerea unei perioade de stagiu, la fel ca și funcționarilor debutanți, în condițiile în care aceasta lucrează în cadrul autorității publice pârâte de mai bine de 11 ani, iar din fișa postului depusă la instanța de fond rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
Or, scopul desfășurării perioadei de stagiu îl constituie tocmai cunoașterea activității și a obiectivelor autorității sau instituției publice, precum și deprinderea abilităților specifice exercitării funcției publice (art.12 din HG 611/2008). Prin urmare, se poate aprecia că perioada de 11 ani, în care reclamanta intimata și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte și a îndeplinit aceleași atribuții cu cele stabilite ulterior numirii acesteia ca funcționar public, poate fi asimilată desfășurării perioadei de stagiu impusă de lege pentru numirea sa ca funcționar public definitiv, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 188/1999. Simplul fapt că, anterior transformării postului ocupat în regim contractual reclamanta intimată nu a deținut calitatea de funcționar public, însă toată munca desfășurată de aceasta era identică cu cea desfășurată și în calitate de funcționar public prezumă că reclamanta intimată îndeplinea toate condițiile pentru a fi numită ca și funcționar public definitiv, iar nu debutant.
Nu poate fi luat în considerare nici argumentul recurentei, în sensul că, datorită faptului că reclamanta a absolvit cursurile învățământului superior doar în sesiunea iunie-iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, căci potrivit art. 3 lit. l) din HG 611/2008, vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România. În acest sens, din prevederile art. 9 pct. 3 din OG 6/2007, în conformitate cu care funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure o creștere de până la 20%, iar reclamanta a beneficiat în fapt de o asemenea creștere salarială, în baza OUG 24/2000, se desprinde ideea că legiuitorul a intenționat să asigure o recompensare a salariatului și o recunoaștere a studiilor absolvite.
Este inadmisibil ca, prin interpretarea literală a textului legal, să se ajungă la situații aberante, cu ignorarea condițiilor concrete în care reclamanta își desfășoară în prezent activitatea, aceasta prestând exact aceeași muncă și în aceeași specialitate pe care o prestează de ani de zile, având exact aceleași atribuții cu cele avute anterior numirii în funcția publică.
Este adevărat că prevederile legii sunt lacunare în ceea ce privește echivalarea salariului o dată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă în tăcerea legii se aplică principiile aplicabile funcționarilor publici deja numiți. Imediat după intrarea în vigoare a Legii 188/1999, prin art. IV din OUG 82/2000, legiuitorul a prevăzut expres necesitatea echivalării, fără, însă, ca aceste dispoziții să fie reluate sau din contră abrogate prin Legea 161/2003 și Legea 251/2006, însă din coroborarea art. 117 din Legea 188/1999 cu art. 38 Codul Muncii, rezultă că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute. De asemenea, potrivit art. 40 din OG 6/2007, funcționarii publici care la data de 31.12.2006 au salariul de bază mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe de urgență își păstrează salariul de bază avut.
Prin urmare, în spiritul prevederilor legale arătate și a principiilor anterior expuse, instanța de recurs apreciază că trecerea de la statutul de salariat cu contract de muncă la statutul de funcționar public, prin transformarea postului, nu se putea realiza cu nesocotirea unor drepturi salariale legal câștigate, drepturi la care reclamanta intimată nu putea renunța, cu atât mai mult cu cât trecerea sa pe funcția publică nu a avut loc la cererea sa, ci pe baza deciziei unilaterale a recurentei și a Consiliului Județean S
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatei suma de 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăDirecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Scu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, -- - 14, nr.1,.22,.40, Județ S M și intimatul intervenientSindicatulcu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.238/CA din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totalitate.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - - -
Red.dec.jud.
Jud.fond
Dact.
5 exemplare/ 18 noiembrie 2009
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:18 noiembrie 2009.
- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S - S M,
str.-, nr.18, Județ S
- - S M, -- - 14, nr.1,.22,.40,
Județ S M
- Sindicatul - S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S
Președinte:Marcela FilimonJudecători:Marcela Filimon, Simona Marinescu, Marilena Boța
