Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 5335/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 5335
ȘEDINȚA DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 03 2009, privind recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 873 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 03 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 873 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Doljs -a respins cererea având ca obiect drepturile bănești ce decurg din calitatea de secretar al Comisiei Locale de aplicare a 10/2001 formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR și . S-au disjuns cererile având ca obiect restituirea sumelor reținute în perioada anilor 2007 - 2008 și anularea dispoziției nr. 196/06.10.2008 și s-a declinat competența materială de soluționare a acestora la Judecătoria Craiova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut asupra cererii având ca obiect drepturile bănești solicitate de reclamant în calitatea sa de secretar al Comisiei Locale de Aplicare a 10/2001, instanța a reținut că sporul de 50% din salariul de încadrare reprezintă o vocație a reclamantului și nu un drept, acesta fiind atribuit în concret de conducătorul instituției în raport de criteriile indicate de textul prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.263/2006. Astfel instanța de judecată nu se poate subroga competenței stabilite de lege organului administrativ în stabilirea acestui spor, acordarea și cuantumul acestuia fiind atribuția exclusivă a conducătorului instituției implicate în aplicarea 10/2008, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor. Din aceste considerente capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi a fost respins.
În ce privește cererile formulată de reclamant având ca obiect reținerea nelegală pe statul de plată a unor sume de bani în perioada anilor 2007 - 2008, și anularea dispoziției nr. 196/6.10.2008, tribunalul a apreciat că actele contestate constituie acte de executare, competența în soluționarea contestației îndreptată împotriva acestora, revenind instanței de executare, respectiv judecătoria în a cărei rază se desfășoară executarea silită, potrivit art. 373 alin.2 pr.civ, adică Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs a arătat că sporul de 50%din salariul de încadrare, prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.263/2006 este un drept, iar nu o vocație așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, iar capătul de cerere referitor la restituirea sumelor reținute nelegal pe perioada 2007 - 2009 susținut că este de competența instanței de contencios administrativ având în vedere prevederile 188/1999 - privind statutul funcționarilor publici, 554/2004 a contenciosului administrativ, Legii 263/2006 privind aprobarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul proprietății și Decizia nr.665/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că a avut calitatea de funcționar public, iar litigiul este în legătură cu raportul de serviciu.
A invocat recurentul că instanța trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art.911din Legea 251/2006, conform cărora litigiile în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, sunt de competența instanței de contencios administrativ.
A precizat de asemenea că acțiunea promovată nu este o contestație la executare a sentinței civile pronunțată în dosarul nr.2631/2004, ci un abuz al angajatorului terț poprit, în raport de calitatea pe care o are aceea de funcționar public.
Astfel, cum prin sentința civilă nr.6508/09.05.2007 a Judecătoriei Craiovas -a dispus validarea popririi pentru terțul poprit, respectiv pentru Primăria comunei, aceasta trebuia să achite cuantumul sumei stabilite, urmând ca printr-o acțiune în regres să aibă posibilitatea să recupereze suma achitată și nu să treacă la reținerea directă a sumei de 500 RON lunar.
Referitor la dispoziția nr.196/2008 a Primăriei, reclamantul a susținut că anularea acesteia este de competența instanței de contencios administrativ, deoarece emană de la o autoritate publică și încalcă drepturile unui funcționar public.
Intimata pârâtă Primăria comunei a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că la nivelul comunei, Comisia privind aplicarea Legii nr.10/2001, nu a funcționat întrucât nu a existat vreun registru cu procesele verbale de analiză a cererilor care privesc această lege, iar dispoziția nr.6 de constituire a acestei comisii a fost dată la 10 august 2004, cu termen de depunere a dosarelor până la data de 16 august 2004, ceea ce duce la concluzia că perioada în care a funcționat este de numai 6 zile, interval în care s-au soluționat un număr de 9 dosare.
În raport de această stare de fapt, intimata a apreciat că sumele solicitate de reclamant nu se justifică.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate, în raport de starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile, precum și în raport de disp. art.3041Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Dispozițiile art.V alin.2 din Legea nr.263/2006 privind aprobarea OUG nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul proprietății, reglementează sporul lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani, salariaților instituțiilor publice implicați direct în aplicarea Legii 10/2001.
Legiuitorul a atribuit conducătorului instituției publice implicate direct în aplicarea 10/2001, dreptul de a stabili salariații care trebuie să beneficieze de acest spor și de a stabili cuantumul sporului în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
În speță, primarul comunei, jud.D a emis dispoziția nr.6/2004 de constituire a comisiei de evaluare și retrocedare a imobilelor trecute în proprietatea statului în conformitate cu Legea 10/2001, comisie care de la data constituirii- 10.08.2004 și până la 16.08.2004, avea obligația de a analiza și finaliza dosarele în vederea înaintării lor către Prefectura D și P
Din actele depuse la dosar, rezultă că această comisie - din care făcea parte și reclamantul în calitate de secretar -, a funcționat foarte scurt timp, respectiv 6 zile, în luna august 2004, timp în care cele nouă dosare depuse în baza /2001, au fost înaintate Autorității Naționale pentru Restituire Proprietăților, conform adresei nr.3989/2005(fila47 dosar fond).
Ulterior, după apariția 263/2006 care reglementează plata sporului de dificultate, respectiv în perioada 2006-2007, la nivelul comunei nu a funcționat nici comisie care să fie implicată în aplicarea Legii 10/2001, nefiind emisă vreo dispoziție în acest sens de către primar și neexistând documente care să ateste desfășurarea unei astfel de activități. În aceste condiții, cererea reclamantului privind plata sporului de dificultate prevăzut de dispozițiile legale mai sus arătate, este nefondată.
Referitor la nelegalitatea reținerii unor sume de bani din salariu în perioada 2007-2009, precum și nelegalitatea dispoziției nr.169/2008, se constată că în mod corect prima instanță le-a apreciat ca fiind acte de executare, soluționarea acestora sub aspectul competenței materiale revenind instanței de executare.
Astfel atât reținerile din salariul reclamantului, cât și emiterea deciziei nr.169/2008- prin care a fost înființată poprirea asupra veniturilor sale până la concurența sumei de 24407 lei, s-au făcut în urma formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc - dosarul de executare nr.64/E/2008 pentru punerea în executare a sentinței civile nr.1691/C/11.04.2007, sentință rămasă irevocabilă, prin care Consiliul Local al comunei, Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991, și reclamantul în speță- au fost obligați în solidar la plata sumelor de 68270,90 lei despăgubiri și 1133,59 lei cheltuieli de judecată către reclamantul
Prin urmare, toate aceste rețineri salariale nu decurg din raporturile de serviciu ale reclamantului, adică nu sunt litigii care au legătură cu calitatea sa de funcționar public, ci reprezintă acte de executare silită, efectuate în baza unui titlu executoriu.
În consecință, chiar dacă atât reținerile salariale cât și validarea popririi sunt făcute de o autoritate publică față de un funcționar public, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public și nici dispozițiile art.91 din Legea nr.251/2006 invocate de recurentul reclamant, deoarece ele nu au în vedere activitatea reclamantului în calitate de funcționar public, ci formele de executare ce au fost întocmite într-un dosar de executare a unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu.
Prin însăși acțiunea formulată la instanță, recurentul reclamant susține că reținerea unor sume de bani din salariu, ca și dispoziția de înființare a popririi sunt abuzive, fără temei legal, ori aceste susțineri au fost calificate corect de tribunal ca reprezentând o contestație împotriva formelor de executare silită pornite împotriva sa.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 Cod Procedură Civilă se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței numărul 873 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/ 02.02.2009
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
