Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 512/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 512
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 10 2009, privind cererea de suspendare a Ordinului nr.2213 din 9 octombrie 2009 emis de MINISTRUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, formulată de reclamantul.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 10 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor Ordinului nr.2213/2009 emis de pârât atât cu privire la revocarea din funcția de director coordonator al centrului Județean D al
Se arată că a fost numit în funcția de director coordonator prin Ordinul nr.1091 din 28 mai 2009 al și că și-a exercitat atribuțiile funcției în baza contractului de management nr.32 din 15 august 2009 iar numirea în funcție s-a făcut în urma evaluării cunoștințelor și a abilităților profesionale și manageriale.
Reclamantul precizează că prin Ordinul nr.2213/2009 emis de pârât s-a dispus revocarea sa din funcție, ordin ce este nelegal sub mai multe aspecte.
În primul rând, reclamantul arată că ordinul este nelegal întrucât cu privire la cauza de revocare, în preambulul ordinului nu se arată niciun temei justificativ, actul fiind nul în condițiile art.74, alin.1, lit.b și c din Codul Muncii, care arată imperativ că este obligatorie arătarea în scris în decizia de concediere a motivelor ce au determinat luarea acestei măsuri.
Un alt motiv de nulitate al ordinului constă în aceea că în perioada emiterii acestuia a fost în incapacitate temporară de muncă de la 5 octombrie 2009 la 18 octombrie 2009 conform certificatului medical astfel că acest act administrativ este lovit de nulitate în condițiile art.50, alin.1, lit.b din Codul Muncii.
Printr-un alt motiv de nulitate al ordinului, reclamantul arată că postul de director coordonator nu este vacant, astfel că nu se putea organiza la data de 21 octombrie 2009 un nou concurs pentru ocuparea lui.
Arată reclamantul că sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea suspendării efectelor ordinului, respectiv cazul bine justificat ce constă în nelegalitatea actului administrativ precum și producerea unui prejudiciu ce nu ar putea fi reparat altfel.
La data de 6 noiembrie 2009,. a depus întâmpinare.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este emis de și nu de
Cu privire la fondul cererii se arată că Ordinului nr.2213/2009 a fost emis de R în aplicarea prevederilor OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice și că legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale și nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile.
La 11 noiembrie 2009,.R a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect arătând că în ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție și că reclamantul urmărește repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză ce nu intră sub incidența prevederilor art.14 din Lg.554/2004.
Cu privire la fondul cererii de suspendare, pârâtul arată că nu s-a dovedit o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ și nici nu s-a probat vreun prejudiciu suferit de reclamant.
La data de 12 noiembrie 2009, în ședința publică reclamantul a precizat acțiunea și a solicitat și suspendarea ordinului prin care s-a organizat concursul din octombrie 2009.
Examinând cererea prin prisma motivelor invocate, a actelor depuse și a legislației aplicabile, Curtea reține:
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Instanța constată că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Astfel, prin Decizia nr. 731/14.05.2009 emisă de directorul executiv al, funcția publică de conducere de director executiv al Centrului Județean, ocupată de reclamant, se desființează, acestuia încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz.
Decizia a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 188/1999, Legii nr. 1/2004, OUG nr. 37/2009.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. 1din Legea nr. 554/2004.
Fără a analiza legalitatea deciziei a cărei suspendare se cere, Curtea apreciază că este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate cărora le sunt aplicabile dispozițiile OUG 37/2009.
Totodată, Curtea constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, preavizul sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile sociale ce i se cuvin ceea ce înlătură singurul mijloc pin care-și asigură întreținerea, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
In concluzie,din motivele invocate in sustinerea cererii precizate, instanta nu poate retine nici existenta unei serioase indoieli privind legalitatea actelor administrative,nici existenta vreunui prejudiciu suferit de reclamant.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a respinge cererile privind suspendarea actelor administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul cu domiciliul în C,-, D în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 2 și cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
07 Ianuarie 2010
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
