Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 537/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--08.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.537
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră CSî mpotriva sentinței civile nr. 386/09.11.2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 din Codul d e procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.386/09.11.2007 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și-n consecință a obligat pârâtul față de reclamant, la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu cuvenită pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării prezentei hotărâri, precum și la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate cuvenit pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data executării integrale a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.37 al.2 din OG nr.38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu.
Este adevărat că aplicarea dispozițiilor art.37 al.2 din OG nr.38/2003 fost suspendată prin Legea nr.507/2003 și Legea nr. 511/2004.
În considerentele deciziei nr. XXIII/12.12.2005 a ICCJ pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii se arată că suspendarea exercițiului unui drept recunoscut și garantat nu echivalează cu însăși înlăturarea lui atât timp cât prin nici o dispoziție legală nu i- fost înlăturată existența.
În speță, dreptul la acordarea primei pentru concediu de odihnă pe anii 2004, 2005 și 2006 nefiind înlăturat, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei la plata primelor de concediu aferente anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație începând cu data la care acestea urmau să fie plătite și până la data plății efective.
Conform dispozițiilor art.6 din OG nr. 38/2003, polițiștii beneficiază de spor de fidelitate în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și că în anul 2005 prin art.2 alin.1 din OUG nr. 118/2004 s- suspendat aplicarea acestor dispoziții, pârâta având obligația să se încadreze în cheltuielile de personal alocate prin buget, reclamantul considerând însă că prin această suspendare se încalcă prevederile Constituției.
Referitor la dispozițiile art.53 din Constituția României, instanța de judecată a constatat că prin Decizia nr.108/14.02.2006, Curtea Constituțională constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezentând drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de Constituție, astfel că nu este cazul să se sesizeze Curtea Constituțională cu privire la astfel de excepție, din moment ce există deja astfel de soluție.
Instanța de judecată a constatat însă că dispozițiile privind suspendarea de mai sus, necondiționând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate ci doar la suspendarea exercitării acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului, suspendarea neechivalând cu înlăturarea dreptului respectiv, dreptul respectiv neputând astfel să fie golit de substanța sa prin suspendare, ceea ce ar constitui ignorare nelegitimă exercitării lui.
Chiar suspendată fiind aplicarea sa, dreptul material există și dacă există acest drept, nimic nu împiedică pe titularul său, în cazul în care nu obținut realizarea acestuia pe cale amiabilă, să solicite concursul instanței de judecată pentru realizarea efectivă acestuia, atât în virtutea principiului liberului acces la Justiție cât și al încrederii în statul de drept ce implică asigurarea aplicării legii.
Față de cele menționate mai sus, tribunalul admis și acest capăt de cerere, obligat pârâtul să plătească reclamantului sporul de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu rata inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării integrale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, în esență, arată că față de prevederile legale de suspendare a aplicării art.6 și art.37 al.2 din nr.OG38/2003, instituția pârâtă trebuia să se conformeze prevederilor imperative ale legilor bugetare. Totodată, în calitatea sa de ordonator principal de credite trebuia să se încadreze în cheltuielile de personal, aprobate anual.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să plătească reclamantului prima de concediu de odihnă, pentru anii 2004 - 2006, precum și sporul de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prima instanță, a reținut în mod legal că dreptul la acțiune al reclamantului pentru plata primelor de concediu aferente perioadei 2004-2006 s-a născut la data încetării efectelor de suspendare. Respectiv la data de 31 decembrie 2006, când au intrat în vigoare dispozițiile art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 care prevede că polițistul are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Totodată, bine a constatat prima instanță că aplicarea prevederilor art.6 din nr.OG38/2003 a fost doar suspendată pentru anul 2005, suspendare care nu poate fi considerată că ar înlătura însăși existența dreptului la plata sporului de fidelitate, acesta neputând astfel să fie golit de substanța sa prin suspendare, ceea ce ar constitui o ignorare nelegitimă exercitării lui.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul pârâtului ca nefondat și va menține sentința pronunțată de tribunal ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului CSî mpotriva sentinței civile 386/2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./25.06.2008
Tehnored. /26.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
