Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 545/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.545/ Dosar nr-
Ședința publică din 07 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Se constată că prin sentința civilă nr. 109/CA din 03.02.2009, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea promovată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a De Stat - Unitatea Teritorială 240, Agenția Națională a de Stat, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin Direcția Generală Juridică, și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin DGFP
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru perioada 01.01.2004 - decembrie 2005 nu este fondată având în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958 (care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii), dispozițiile art. 14 din același act normativ care stabilesc efectele suspendării cursului prescripției, coroborate cu art. 1886 civ. care stabilește că nu poate curge prescripția dacă nu este născut dreptul la acțiune, data introducerii acțiunii (27.11.2008) și data de la care se solicită drepturile salariale, 01.01.2004, în condițiile în care până la data de 31.12.2006 dreptul la acțiune nu era născut, ca efect al suspendării actului normativ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat că acestea sunt întemeiate.
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și debitorul obligației raportului juridic dedus judecății.
În cauză, față de raportul juridic dedus judecății - un litigiu privind acordarea unor drepturi salariale solicitate de reclamanți, funcționari publici în cadrul, structură din cadrul MIRA nu există identitate între pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și debitorul obligației raportului juridic, deoarece între pârât și reclamanți nu există nici un raport juridic angajat-angajator.
În plus, pentru cererile deduse judecății, HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerul Economiei și Finanțelor nu stabilește nici o atribuție în sarcina acestui pârât.
De asemenea, conform OUG nr. 30/2007 - instituția în cadrul căreia reclamanții au calitatea de funcționari publici - face parte din structurile pârâului MIRA numai de la data de 25.04.2007, astfel că, pentru perioada 01.01.2004 - 25.04.2007, acesta nu are nici un raport juridic cu reclamanții și, implicit, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Prin urmare s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, corelativ, s- a respins acțiunea promovată de reclamanți în contradictoriu cu aceștia, față de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative numai pentru perioada 01.01.2004 - 25.04.2007.
Pe fond, celelalte pretenții ale reclamanților s-au apreciat a fi nefondate.
În fapt, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei - UT 240, conform adeverinței nr. 2693/18.11.2008.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: OUG nr. 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr. 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin OG nr. 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesar exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, s-a constatat că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri/prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul a acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În plus, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, ceea ce ar duce la imposibilitatea punerii în executare a unei eventuale hotărâri de obligare la plata acestora.
Pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziilor Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008 și 821/2008, în cuprinsul cărora s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului, în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă".
A dispune altfel, ar însemna încălcarea principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție și a prevederilor art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, numai Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
S-a înlăturat și susținerea reclamanților în sensul că OUG nr. 92/2004 este neconstituțională, fiind contrară art. 53 alin. 1 și 2 din Constituție, aspect cu privire la care instanța de judecată este competentă să se pronunțe, în condițiile în care acest act normativ a fost abrogat anterior promovării prezentei acțiuni, în condițiile în care instanța a analizat pe fond pretențiile reclamanților, inclusiv pentru perioada în care acordarea drepturilor solicitate a fost suspendată prin actul normativ invocat.
Pentru toate aceste considerente, s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei, fiecare în procent de câte 25%, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
Cu privire la cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata indemnizației de hrană, prima instanță a constatat că nici această cerere nu este întemeiată.
Astfel, art. 2 alin. 3 din OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, stabilește faptul că prin hotărâre de guvern vor fi stabilite atât categoriile de persona, cât și instituțiile în care se aplică, iar în cazul în care dreptul nu este acordat în natură, alocația valorică corespunzătoare fiind determinată cu acordul ministrului sau a conducătorului instituției arătate în art. 1.
Or, nici unul din actele normative invocate de către reclamanți - HG nr. 1115/2005, HG nr. 762/2004 și HG nr. 501/1994 nu reglementează acest drept pentru categoria funcționarilor publici din care reclamanții publici fac parte - funcționari publici (personal civil) în cadrul.
Raportat considerentelor expuse, instanța a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că prin acțiunea formulată au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei, fiecare în procent de câte 25%, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu și, de asemenea, la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de hrană începând cu data de 01.01.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare.
În ceea ce privește excepțiile invocate de intimați, de la data de 25.04.2007, menționează că unitatea a trecut în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, astfel încât acest intimat are și trebuie să aibă calitate procesuală pasivă în calitate de ordonator de credite.Agenția Națională a de Stat a precizat faptul că are doar calitate de ordonator secundar de credite - ordonator principal fiind Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât nu poate dispune decât de sumele alocate (aprobate) prin buget.
Pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat să se constate că sunt îndreptățiți să beneficieze de sporurile solicitate, arătând că aveau calitatea de funcționari publici. În această calitate și în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr. 161/2003, începând cu data de 01.01.2004 pe lângă salariul de bază și sporul pentru vechimea în muncă sunt îndreptățiți beneficieze de sporurile precizate în petitul 1 al cererii de chemare în judecată.
Analizând temeiurile legale pe care și-au întemeiat cererea, recurenții reclamanți solicită să se aibă în vedere următoarele: conform art. 29(art.31 după republicare) din Legea nr.188/1999 și legea nr.161/2003 funcționarii publici au drepturi salariale compuse din: salariul de bază, spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul gradului. În ceea ce îi privește, aceștia nu au beneficiat niciodată de ultimele două sporuri, deși în mod evident, sunt îndreptățiți a le încasa începând cu data de 01.01.2004.
Recurenții reclamanți, apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit principiul ierarhiei actelor normative, sau mai bine spus nu l-a avut în vedere. În aplicarea corectă a actelor normative incidente în speță, instanța trebuia să observe mai întâi ierarhia acestora.
Principiul evocat de instanța devine aplicabil numai în analiza unor acte normativ cu putere egală, astfel încât chiar dacă ar avea caracter special față de norma generală, o ordonanță de guvern nu poate modifica o lege. Mai mult decât atât, deși suspendarea a fost dispusă pentru perioada 2004-2006, nici după data de 01.01.2007 nu au fost achitate aceste sporuri.
În ceea ce privește legile speciale în materia salarizării funcționarilor publici, enumerate de instanță (Ordonanța de Urgență a Guvernului 92/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr.2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța Guvernului nr.6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.9/2008) atât timp cât nici una dintre aceste legi nu a abrogat art.31 din Legea nr.188/1999 în ceea ce privește enumerarea expresa a sporurilor solicitate ca fiind componente ale salariului funcționarilor publici, aceste sporuri se impun a fi acordate.
Recurenții reclamanți, au arătat că nu au cerut nici un moment instanței să se substituie " legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege" cum reține prima instanță, ci au solicitat obligarea celor care datorează plata să procedeze la efectuarea ei. Puterea judecătorească este cea care are rolul de a garanta fiecărui cetățean respectarea întocmai a drepturilor sale și satisfacerea acestor drepturi, adică exact ceea ce reclamanții au solicitat instanței de fond.
Faptul că, după ce a adoptat o lege în cuprinsul căreia le menționează expres, legiuitorul omite să determine modalitatea de calcul și acordarea lor efectivă, nu poate conduce la pierderea dreptului însuși.
În ceea ce privește ultimul petit al acțiunii, cererea recurenților reclamanți se întemeiază pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 25/2007 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, a devenit organ al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Astfel, în prezent, este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Același act normativ precizează faptul că personalul se transferă în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Legea nr. 15/2008 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.30/2007, stabilește în cuprinsul art.18 alin 3 faptul că beneficiază de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 1 ianuarie 2008. Deși acest drept este recunoscut prin lege el nu a fost acordat.
Intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este parțial fondat
Excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive au fost corect soluționate de prima instanță. Raporturile de serviciu ale reclamanților sunt cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 240, AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, iar Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite doar din 25.04.2007. Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator de credit pentru Ministerul Internelor, are într-adevăr atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectului de buget, dar reclamanții nu l-au chemat în judecată pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege în acest sens ci pentru a fi obligat să le plătească anumite drepturi. Corect s-a reținut că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pretenția concretă a reclamanților Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 240, AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT aspect necontestat de pârâte.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici au fost suspendate prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 (actual art. 31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 au fost suspendate prevederile art. 29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr. 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 215/2006, lit."d" a aliniatului 1, al art. 29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 1, alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. Prin art. 48 al acestui act normativ, se prevede că dispozițiile ordonanței, se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din nr.OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37, alin. 3, teza ultimă din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede în mod expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu, este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. După ratificare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor, în mod efectiv și licit, sumele aferente suplimentelor.
În consecință, dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici și nu a fost abrogat.
Curtea reține că nu poate fi specificat cuantumul acestor sporuri deoarece art.31 din Legea 188/1999 republicată nu prevede un cuantum de 25% așa cum au solicitat reclamanții, iar instanța de judecată nu poate stabili prin analogie cu alte sporuri cuantumul acestora. Criteriile după care se calculează cuantumul acestor suplimente prevăzute de lege se stabilesc fie de legiuitor, fie de ordonatorul de credite printr-un act administrativ (în acest sens a se vedea de exemplu, ordinele ministrului internelor prin care se stabilesc criteriile de cuantificare pentru sporul de fidelitate)
În consecință acest motiv de recurs este parțial întemeiat.
Instanța urmează să constate că reclamanții sunt îndreptățiți la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare și în consecință va bliga pârâții la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, conform art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999 rep. pentru perioada 26.11.2004( de la această dată a fost suspendat dreptul prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004), dar nu mai înainte de data nașterii raporturilor de serviciu, până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare până la modificarea situației de fapt și / sau de drept.
În ceea ce privește critica adusă modului de soluționare a celui de-al doilea petit Curtea constată că aceasta este nefondată.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern 26/1994 personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de, la hrană gratuită, în condițiile prezentei ordonanțe.
Categoriile de personal pentru care se acordă și instituțiile publice în care se aplică se aprobă prin hotărâre a Guvernului. personalului se poate face și pe bază de alocație valorică, cu aprobarea miniștrilor sau a conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 1.
primesc, pe timpul concentrării sau mobilizării, aceleași drepturi de hrană ca și militarii activi.
Se constată că norma de hrană se acordă în considerarea calității de militar activ sau pentru persoane aflate în situații similare acestora. Iar regula este că hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice.
Reclamanții chiar dacă sunt în structura Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu se incadrează în aceste categorii de personal.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează admită în parte recursul declarat și să admită acțiunea doar în ceea ce privește constarea că reclamanții sunt îndreptățiți la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare și bligarea pârâților cu care aceștia au raporturi de serviciu la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, conform art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999 republicată, pentru perioada 26.11.2004, dar nu mai înainte de data nașterii raporturilor de serviciu, până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare până la modificarea situației de fapt și / sau de drept. Se vor respinge restul pretențiilor reclamanților privind cuantumul acestor suplimente de 25% și acordarea alocației de hrană.
Se vor menține dispozițiile sentinței atacate privind soluționarea excepțiilor.
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că recursul urmează a fi admis doar în parte.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.109 /CA/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 240, AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT, și în consecință:
Constată că reclamanții sunt îndreptățiți la un salariu compus și din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare
Obligă pârâții la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, conform art. 31 lit c și d din Legea nr 188/1999 rep. pentru perioada 26.11.2004, dar nu mai înainte de data nașterii raporturilor de serviciu, până la data pronunțării prezentei decizii și în continuare până la modificarea situației de fapt și / sau de drept.
Respinge restul pretențiilor reclamanților
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 240, AGENȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT să plătească reclamanților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red./10.07.2009
Dact./16.07.2009/ 3 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
