Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.546/ Dosar Nr-
Sedința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 249/CA din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 249/CA/04.03.2009 a Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE B, MINISTERUL ADMINISTRAȚIE ȘI INTERNELOR PRIN DIRECȚIA JURIDCĂ ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 18.02.2009 instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov,excepția lipsei calității procesuale pasive a pentru considerentele expuse în încheierea de ședință.
Excepția inadmisibilității acțiunii unită cu fondul cauzei s-a constatat a fi neîntemeiată față de prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 alin. 2,respectiv ale refuzului nejustificat.
În speță, reclamantul este nemulțumit de faptul că la data de 25.01.2005 nu a fost avansat în grad deși îndeplinea condițiile legale ceea ce poate fi asimilat refuzului nejustificat și pe cale de consecință nu este obligatorie urmarea procedurii prealabile administrative.
Mai mult, reclamantul s-a adresat cu memorii intimatelor așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul este subofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Prin Ordinul MIRA nr. S/II/4125/24.08.2007 a fost încadrat în categoria B-corpul agenților de poliție,cu gradul profesional de agent șef principal de poliție, însă reclamantul nu a făcut dovada că a contestat acest act administrativ-fila 4 din dosar.
Prin acțiune reclamantul a solicitat să se constate că la data de 25.01.2005 erau îndeplinite condițiile pentru avansarea sa,invocând în motivare Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Reclamantul în mod greșit invocă aceste prevederi legale,întrucât o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 activitatea polițiștilor intră sub incidența acestui act normativ.
Potrivit art. 73 alin (8) din Legea nr. 360/2002,Perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin, conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă după expirarea perioadei de 5 ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenților de poliție le vor înceta raporturile de serviciu.
Termenul de 5 ani prevăzut de lege este un termen imperativ,a cărui nerespectare,chiar prin faptul că studiile au fost începute dar nu au fost definitivate în termenul de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii atrage consecințele prevăzute de același text de lege,și anume ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii,opinia aceasta fiind însușită și de instanța supremă.
La termenul limită din data de 24.08.2007 reclamantul nu-și definitivase studiile superioare așa cum rezultă din adeverința de la fila 40 din dosar. Reclamantul a promovat examenul de licență abia în sesiunea din iulie 2008.
rt. 9 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 prevede că ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți cu diplomă sau licență ai instituțiilor de învățământ superior de lungă durată sau de scurtă durată ale MAI sau ai altor instituții de învățământ superior corespunzător specialităților necesare poliției,stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.În aplicarea acestor prevederi legale s-a emis Ordinul MAI nr.300/2004,iar potrivit art. 49 alin. 1, agenții de poliție.. au dreptul de a participa la concurs pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante,în condițiile legii dacă îndeplinesc cumulativ mai multe criterii.
În speță, reclamantul nu se încadrează în aceste prevederi legale întrucât nu deține diploma sau licență pentru aceste forme de învățământ,iar certificatul emis la absolvirea cursului de încadrați direct nu poate fi asimilat unei diplome de absolvire sau licențe.
Reclamantul a solicitat citarea Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 27 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000,însă nu a invocat situația discriminatorie în care se află,iar instanța de fond nu a identificat o asemenea situație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii reclamantului în sensul menținerii acestuia în corpul ofițerilor de poliție. În motivarea recursului, recurentul reclamant a reiterat argumentele cuprinse în acțiunea introductivă, subliniind că a obținut un certificat de absolvire al unui curs de formare pentru ofițeri, în anul 1995, în considerarea trecerii sale în corpul ofițerilor, după care, în anul 2008, absolvit Facultatea de Psihologie - Pedagogie a Universității B, cu diplomă de licență. Recurentul arată că prin trecerea sa, ca retrogradare, din corpul ofițerilor în corpul agenților de poliție, i-au fost restrânse drepturi în condiții ce nu se încadrează în cazurile limitative de restrângere a unor drepturi, așa cum sunt ele enumerate în art.53 din Constituția României, împrejurare care face ca actul de trecere în corpul agenților să fie nelegal. Recurentul a invocat și prevederi din Legea privind statutul polițiștilor referitoare la acordarea gradelor profesionale pentru polițiștii care au urmat studii superioare, precum și dispoziții din alte acte normative privind formarea profesională a adulților (OG nr.129/2000 republicată), Codul muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, solicitând repunerea sa în drepturi în corpul ofițerilor, în funcția și gradul corespunzătoare datei de 24.08.2007, precum și acordarea drepturilor salariale aferente. În probațiune a atașat înscrisuri privind școlarizarea, pregătirea profesională și atestatele privind meritele profesionale, alte înscrisuri ce atestă corespondența purtată de recurent cu intimații pârâți.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamant nu este întemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și a aplicat temeinic și legal prevederile legale incidente, stabilind în mod corect că litigiul dedus judecății se soluționează și în absența unei plângeri prealabile prevăzute de art.7 alin.5 din Legea contenciosului administrativ. În privința fondului cauzei, instanța de fond, de asemenea, a evaluat corect prevederile legale incidente în speță, reținând că situația juridică a reclamantului se circumscrie dispozițiilor art.73 alin.8 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, text de lege care stabilește fără nici un dubiu că ofițerii și agenții de poliție au obligația de a-și definitiva studiile într-un termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii, anume până la data limită de 24 august 2007. Sancțiunea neconformării acestei dispoziții legale este, de asemenea, prevăzută de lege, constând în trecerea ofițerilor respectivi în corpul agenților de poliție, iar în cazul agenților cu studiile incomplete, încetarea raporturilor de serviciu. Recurentul reclamant se află în prima situație, fiind fost subofițer de poliție trecut în corpul ofițerilor de poliție, cu gradul militar d e sublocotenent, iar prin efectul Legii nr.360/2002, a fost trecut în corpul ofițerilor de poliție, sub rezerva legală a definitivării studiilor în interiorul termenului de 5 ani prevăzut de art.73 alin.8 din lege. Recurentul reclamant nu a respectat acest termen, astfel că efectele legii au fost constatate de către serviciul specializat din cadrul instituțiilor pârâte, cu consecința retrogradării reclamantului și trecerea sa din corpul ofițerilor de poliție în cel al agenților de poliție, măsură care corespunde cerințelor legale, potrivit celor de mai sus.
În consecință, sentința primei instanțe este temeinică și legală, a fost dată cu aplicarea corectă a legii și cu observarea judicioasă, corectă, a stării de fapt și de drept deduse judecății. Criticile aduse de recurent sentinței atacate nu sunt întemeiate, neavând relevanță raționamente precum cel referitor la discriminare sau cel privind limitele îngrădirii unor drepturi, întrucât legea stabilește expres drepturi și obligații pentru personalul militar d evenit funcționari cu statut special de polițiști, încadrați în corpul ofițerilor, respectiv al agenților pe baza unor criterii pe care puterea legiuitoare le-a stabilit ea însăși, direct în economia legii. Astfel, prevederile legii nu pot fi cenzurate de instanța de judecată ca fiind discriminatorii, acest atribut aparținând altor autorități publice, respectiv Curții Constituționale în cazul constatării unor prevederi legale neconstituționale (cu rolul său de legislator negativ), respectiv legiuitorului, care poate decide modificarea legii sau înlocuirea acesteia cu alte norme, cu conținut juridic diferit de actuala reglementare.
Prin urmare, instanța de recurs urmează să respingă recursul recurentului reclamant, menținând sentința atacată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 249/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Pt.- - - - - Pt.-
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vice președintele semnează vice președintele
instanței instanței
Grefier
Red. /6.08.2009
Dact./10.08.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Maria
