Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 550/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 550/
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSOANELOR CONTRACTUALE din cadrul B împotriva sentinței civile nr.370/CA din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 7 iulie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 370/CA/31.03.2009 a Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-20.02.2006, invocata din oficiu de instanța.
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, TA, TA, TA,., TA, și, toți prin Sindicatul Funcționarilor Publici si Persoanelor Contractuale din cadrul AJOFM B, AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE munca B și în consecință:
A obligat pârâta sa plătească reclamanților sumele reprezentând sporul pentru condiții nocive sau periculoase in cuantum de 10% din salariul de baza pentru perioada cuprinsa intre luna 17.07.2008 si pana la data pronunțării sentinței, cu excepția perioadelor pentru care raporturile de serviciu au fost suspendate pentru unii dintre reclamanți.
S-a dispus reactualizarea drepturilor bănești acordate conform celor de mai sus cu indicele de inflație si cu dobânda legala de la data nașterii dreptului si pana la data plații efective a debitului și s-au respins pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-20.02.2006, ca fiind prescrise iar restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-20.02.2006, invocata din oficiu de instanța este fondată, prin raportare la dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958 potrivit cărora pretențiile bănești se prescriu în termenul de 3 ani.
Față de acest termen general de prescripție și având în vedere data introducerii acțiunii -20.02.2009, precum și faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a acestui termen a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
În baza acestei excepții s-a respins acțiunea reclamanților pentru pretențiile anterioare datei de 20.02.2006, conform celor din dispozitivul hotărârii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a avut în vedere faptul că reclamanții sunt funcționari publici, angajații pârâtei AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA B, aspect necontestat de pârâtă și care rezultă din înscrisul depus la filele 26-27 dosar fond.
Pentru toate sporurile solicitate reclamanții au invocat ca dispoziții comune art.3 și 31 din Legea nr.188/1999 care arată că:
ART.3: Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:
a) legalitate, imparțialitate și obiectivitate;
b) transparență;
c) eficiență și eficacitate;
d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
e) orientare către cetățean;
f) stabilitate în exercitarea funcției publice;
g) subordonare ierarhică.
ART. 31: Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr.188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale. Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu. Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
1.sporul pentru condiții nocive și periculoase în cuantum de 10 %, calculat la salariul de bază:
Pentru acordarea acestui sport instanța s-a raportat la dispozițiile art.31 și art.3 lit.c, d și e din Legea nr.188/1999 descrise mai sus, care se coroborează cu art.2 din HG nr.281/1993.
La dosar s-a depus Referatul de determinare a condițiilor de muncă nr.621/17.07.2008 întocmit de Autoritatea de Sănătate Publică a Județului B (10-13) din care se reține că personalul care își desfășoară activitatea profesională, în timp este expusă la risc de îmbolnăvire, maladiile cele mai frecvente ce pot apărea fiind cele ale coloanei vertebrale, ale aparatului vizual și ale sistemului nervos, precum și cele ale pielii și respiratorii.
Începând cu data stabilirii condițiilor de muncă prin acest raport cererea reclamanților de acordare a unui spor pentru condiții nocive și periculoase este fondată. Pentru perioada anterioară datei de 17.07.2008 solicitarea reclamanților este nefondată, neexistând nici o justificare dacă anterior acestei date la locul de muncă al reclamanților erau aceleași condiții.
Prin urmare, s-a admis în parte solicitarea reclamanților cu privire la acest spor, pentru perioada 17.07.2008 si pana la data pronunțării sentinței, cu excepția perioadelor pentru care raporturile de serviciu au fost suspendate pentru unii dintre reclamanți.
Sumele datorate reclamanților cu titlu de sport de condiții nocive și periculoase în procent de 10%, s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
2. sporul de calculator în cuantum de 10 % calculat la salariul de bază:
Reclamanții solicită sporul de calculator alături de sporul pentru condiții nocive și periculoase, dar temeiurile de drept invocate sunt aceleași pentru ambele sporuri.
Din referatul descris mai sus, s-a reținut că la stabilirea condițiilor de muncă s-a verificat și influența stimulilor luminoși asupra stării neuro-psiho-senzorială a personalului.
Acordându-se sporul de condiții nocive și periculoase nu se poate acorda un alt spor numit "de calculator", fiindcă în caz contrar s-ar acorda de două ori sporul în baza acelorași temeiuri de drept.
3. sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10%, calculat la salariul de bază nu este justificat, având în vedere că și pentru acest spor reclamanții au invocat aceleași temeiuri de drept ca și pentru sporul pentru condiții nocive și periculoase, precum și pentru sporul de calculator.
Mai mult, faptul că reclamanții au program cu publicul ceea ce implică o solicitare neuro-psihică nu implică acordarea unui spor separat, deoarece este de natura serviciului reclamanților să aibă contact cu publicul prin preluarea dosarelor de șomaj și prelucrarea acestora.
De asemenea, instanța a apreciat că suprasolicitarea neuropsihică este recompensată prin același sport de condiții nocive și periculoase, descris mai sus, deoarece în Referatul de determinare a condițiilor de muncă se face vorbire și despre suprasolicitarea neuro-psiho-senzorială, care duce la scăderea semnificativă a capacității de muncă (10).
Prin urmare, instanța a apreciat că nu se impune acordarea unui spor de suprasolicitarea neuropsihică separata de cel de condiții nocive de muncă, acordat conform celor de mai sus.
4. sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază, solicitat de reclamanți este nefondat și nu se impune a fi acordat, deoarece, obligația de confidențialitate prevăzută de art.46 din Legea nr.188/1999 rep. este o obligație de serviciu a funcționarului public.
Faptul că art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 vorbește despre "alte drepturi salariale" nu duce automat la concluzia că pentru fiecare obligație funcționarul public trebuie să fie recompensat financiar, interpretarea extinsă făcută de reclamanți neputând fi primită.
5. sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat de până la 20%, calculat la salariul de bază este nefundat.
Nu există nici o dispoziție specială care să prevadă dreptul reclamanților -funcționari publici la AJOFM - la un spor de stabilitate și fidelitate, iar potrivit art.3 lit.f din Legea nr.188/1999 stabilitatea în exercitarea funcției publice este un principiu ce guvernează activitatea funcționarului public.
Faptul că prin Legea nr.433/2004 s-a acordat acest spor pentru salariații Institutului Național de Statistică nu a creat automat o situație discriminatorie, câtă vreme reclamanții fac parte din altă categorie de funcționari publici.
Instanța a avut în vedere si practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care în hotărârile sale a arătat ca situațiile deosebite in care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului in ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție sa se încalce principiul egalitarii și fără să se creeze o situație discriminatorie.
Prin urmare interpretarea reclamanților privind discriminarea este eronată, iar acordarea unui spor de fidelitate în cauză nu se impune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul AJOFM B prin reprezentant legal. Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul AJOFM B, pentru reclamanții, TA, TA, TA,., TA, și, a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul acordării pentru aceștia mai multor drepturi de natură salarială, după cum urmează: acordarea și pentru viitor a sporului pentru condiții nocive sau periculoase de lucru în cuantum de 10% din salariul de bază actualizate cu dobânda legală și indicele inflației; sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază; sporul de stabilitate și de fidelitate diferențiat după criteriul vechimii în funcția publică pentru fiecare reclamant în parte; sporul de suprasolicitare neuropsihică și stress, precum și sporul de calculator, corespunzător fiecărui reclamant în parte. În motivarea recursului, Sindicatul recurent a susținut următoarele: în privința acordării pentru viitor, Sindicatul, pentru membrii de sindicat reclamanți, a arătat că aceste sporuri trebuie plătite și pentru viitor, câtă vreme există cadrul legal și condițiile care determină acordarea lor; sporul de confidențialitate se cuvine în temeiul art.46 din Legea nr.188/1999 republicată coroborat cu art.7 alin.3 din Legea nr.7/2004, prevederile legale impunând funcționarilor publici să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, inclusiv timp de doi ani după încetarea raporturilor de serviciu; sporul de stabilitate și fidelitate rezultă din art.29 din Legea nr.188/1999 republicată și din art.16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, dispoziții din care rezultă că discriminarea între diferite categorii de funcționari publici este interzisă; sporul de suprasolicitare neuropsihică se justifică a fi acordat pe baza art.8 lit.b din HG nr.281/1993, condițiile de muncă justificând acordarea acestui spor, iar pentru sporul de calculator recurentul a făcut trimitere la motivarea din acțiunea introductivă.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, motivând că soluția instanței de fond este temeinică și legală în sensul de a respinge cererea de chemare în judecată cu privire la sporul de confidențialitate de 15%, sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10% și sporul de calculator de 10%. Sporul de confidențialitate se poate acorda, potrivit Legii nr.182/2002, numai anumitor categorii de personal, legea limitând strict sfera acestora, art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 enumerând limitativ instituțiile publice la care se acordă funcționarilor publici acest spor, astfel că nu se cuvine reclamanților recurenți. În privința sporului de stabilitate și fidelitate cerut de reclamanți, intimata pârâtă arată că stabilitatea este un principiu prevăzut în art.3 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată, care guvernează activitatea funcționarului public, el fiind acordat prin lege specială - anume Legea nr.433/2004 - numai pentru funcționarii publici din Institutul Național de Statistică, nefiind prevăzut pentru funcționarii din AJOFM, astfel că nu este discriminare, ci este tratament diferit stabilit prin lege, fiind atributul exclusiv al puterii legiuitoare de a stabili cine poate beneficia de acest spor. Intimata a solicitat respingerea recursului și cu privire la celelalte sporuri solicitate de către reclamanți prin acțiune și reiterate în cererea de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamanți este în parte întemeiat, anume numai cu privire la acordarea sporului pentru condiții nocive sau periculoase în cuantum de 10% din salariul de bază și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept, recursul fiind neîntemeiat pentru celelalte pretenții ale reclamanților funcționari publici membri ai Sindicatului Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul AJOFM
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005-20 februarie 2006 este fondată, fiind aplicabile prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 referitoare la termenul de prescripție de 3 ani pentru pretențiile bănești.
În privința fondului cauzei, instanța de recurs constată că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că prevederile cuprinse în art.3 lit.c, d și e din Legea nr.188/1999 coroborate cu art.2 din HG nr.281/1993 justifică acordarea pentru reclamanții funcționari publici a sporului pentru condiții nocive și periculoase, câtă vreme autoritatea publică abilitată de lege a constatat în mod formal, potrivit regulilor stabilite de actele normative menționate mai sus, că funcționarii publici reclamanți își desfășoară activitatea profesională în condiții cu risc de îmbolnăvire, indicând categorii de boli și, implicit, confirmând expunerea reclamanților la riscul pentru care legea a instituit acest spor în cuantum de 10% calculat la salariul de bază. Instanța de fond a reținut corect că data de la care se acordă acest spor pentru reclamanți este data de la care a fost efectuată determinarea condițiilor periculoase de muncă, adică data de 17 iulie 2008, care figurează pe referatul de determinare a condițiilor de muncă nr.621/17.07.2008 emis de Autoritatea de Sănătate Publică
Întrucât sporul pentru condiții nocive și periculoase se acordă pentru o motivație obiectivă, lesne de verificat în mod periodic, văzând și prevederile legale ce instituie și sporul și stabilesc condițiile de acordare efectivă a acestuia, menționate mai sus, este în litera și spiritul legii ca sporul pentru condiții nocive și periculoase să se acorde și pentru viitor, până când o altă motivație obiectivă și indisolubil legată de desfășurarea activității profesionale de către reclamanții recurenți în același perimetru (spațiu delimitat fizic de Autoritatea de Sănătate Publică) va determina eliminarea acestui spor salarial, cum ar fi dispariția factorilor de risc sau modificarea ori încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților recurenți priviți individual.
Prin urmare, instanța va admite recursul declarat de reclamanți cu privire la capătul de cerere constând în acordarea sporului pentru condiții nocive și periculoase în cuantum de 10% din salariul de bază și pentru viitor, însă numai până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
Referitor la capătul de cerere, reiterat ca motiv de recurs, privind sporul de calculator în sumă de 10% din salariul de bază, acest spor nu se poate acorda câtă vreme se acordă cel pentru condiții nocive și periculoase, instanța de fond reținând corect că acordarea distinctă și a acestui spor ar echivala cu acordarea/plata, în realitate, de două ori a aceluiași spor, în mod evident nelegal.
Sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres, în cuantum de 10% calculat la salariul de bază, așa cum corect a reținut și argumentat instanța de fond, nu este justificat, pentru acordarea acestui spor recurenții reclamanți invocând aceleași temeiuri de drept și în parte aceeași stare de fapt ca pentru sporul pentru condiții nocive și periculoase, referatul de determinare a condițiilor de muncă făcând referire expresă la suprasolicitarea de ordin neuro-psihic și senzorial, ce conduce la o scădere a capacității de muncă, justificând astfel acordarea sporului pentru condiții nocive și periculoase.
În cazul sporului pentru confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, raționamentul juridic cu care a operat prima instanță fiind judicios, în concordanță cu prevederile legii. Astfel, obligația de confidențialitate stabilită pentru funcționarii publici prin art.46 din Legea nr.188/1999 republicată, precum și obligațiile din Codul d e conduită al funcționarilor publici adoptat prin Legea nr.7/2004 reprezintă o obligație profesională aferentă exercitării funcției publice, nu o obligație de confidențialitate izvorâtă din mânuirea documentelor clasificate potrivit cerințelor Legii nr.182/2002. Astfel, sporul de confidențialitate, în aprecierea corectă a instanței de fond, precum și a instanței de recurs, se poate acorda numai în legătură cu caracterul clasificat, conform regulilor legale, al documentelor pe care le manipulează și le utilizează în mod curent angajații instituțiilor bugetare într-o interpretare largă, în exercitarea sarcinilor de serviciu. Instanța de recurs constată că situația profesională a recurenților reclamanți nu corespunde ipotezelor legale pentru a se putea acorda acestora sporul de confidențialitate pentru desfășurarea de activități profesionale în condițiile stabilite de Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
În privința sporului de fidelitate, instanța de fond de asemenea a aplicat corect legea, reținând că stabilitatea în funcție a funcționarilor publici reprezintă un principiu care guvernează activitatea funcționarului public, fără ca acest principiu să genereze prin efectul direct al prevederilor art.3 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată dreptul funcționarilor de a primi spor de fidelitate în absența unei prevederi legale exprese de acordare a acestui spor, prevederi care potrivit regulilor de tehnică normativă și-ar găsi locul în legea de salarizare a funcționarilor publici. Împrejurarea că pentru anumite categorii de funcționari, care sunt salarizați pe baza unor legi speciale, proprii de salarizare, sunt prevăzute sporuri suplimentare, inclusiv sporul de fidelitate și stabilitate în funcție, nu constituie o discriminare pe care să o poată cenzura instanțele de judecată, ci reprezintă opțiunea legiuitorului în materie de salarizare, adică o atribuție exclusivă a unei alte puteri constituționale, potrivit principiului separației puterilor în stat consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României și în conformitate cu dispozițiile art.61 alin.1 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin mai multe decizii recente, cum ar fi Deciziile nr.819/2008, 820/2008, 821/2008, prin care a constatat neconstituționalitatea unor prevederi ale OG nr.137/2000 republicată privind combaterea discriminării prin care s-ar fi putut permite ca alte autorități decât cele abilitate constituțional să constate că diferite prevederi cuprinse în legi sau ordonanțe ale guvernului nu s-ar aplica efectiv sau s-ar aplica în alt sens decât cel stabilit de legiuitor pe considerentul că ar fi discriminatorii, Curtea Constituțională stabilind în esență că numai legislativul poate decide asupra conținutului normativ al unei legi.
În consecință, instanța de recurs urmează să respingă celelalte petite din cererea de recurs și implicit din acțiunea introductivă, privind pretențiile examinate mai sus, admițând în parte recursul recurenților reclamanți, anume numai cu privire la acordarea sporului pentru condiții nocive și periculoase și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept. Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul Sindicatul Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul AJOFM B împotriva sentinței civile nr.370/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta AJOFM B să plătească reclamanților membri de sindicat, TA, TA, TA,., TA, și sporul pentru condiții nocive sau periculoase în cuantum de 10% din salariul de bază și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
Respinge restul pretențiilor reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 Iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt. - - - - - Pt. -
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vice președinte semnează vice președinte
Grefier,
Red: /31.07.2009
Dact: RP/ 06.08.2009
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
