Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 55/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.55
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.1289/4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, județul B și pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsind recurentul pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și intimata pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, după care:
Intimata-reclamantă, personal având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Intimata-reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că acțiunea a rămas fără obiect întrucât după data formulării recursului de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, acesta a efectuat plata voluntară cu toate sumele solicitate instanței de fond pentru toți funcționarii publici reclamanți din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B, constând în suplimentul postului și al treptei de salarizare pentru perioada 2004 - 24.12.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B solicitând obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 - 1.04.2007 până la plata efectivă, actualizată la zi cu indicele de inflație potrivit art.31 din Legea nr.188/1999.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999, modificată și completată prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în calitate de funcționari publici au dreptul legal și imperativ dispus prin legea susmenționată, de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază.
Întrucât aceste prevederi normative au fost suspendate succesiv, reclamanta nu a beneficiat de aceste elemente.
Prin dispozițiile art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, menținută în vigoare și pentru anul 2008 prin OG nr.9/2008 se menționează expres faptul că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Întrucât suspendările succesive intervenite pentru anul 2005 prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, contravin disp. art.18, art.38 și art.39 alin.1 lit. "a" și "d" din Legea nr.53/2003- Codul Muncii, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate încălcându-se astfel dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă cât și ale art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale" se solicită admiterea prezentei cereri.
În drept acțiunea a fost fundamentată pe disp. art.29 (devenit art.31) din Legea nr.188/1999 republicată, a Codului Muncii, Constituția României și Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Pârâții în conformitate cu disp. art.115 cod proc.civ. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată întrucât funcționarii publici au un statut legal și nu contractual iar drepturile salariale potrivit disp. art.31] al.3 din Legea nr.188/1999 se realizează conform dispozitivului legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare reglementat de disp. OUG nr.92/2004 (pentru anul 2005), OG nr.2/2006 pentru anul 2006 și OG nr.6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Prin sentința nr.1289/04 noiembrie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI B și în consecință a obligat pârâții la acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 - 01.04.2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta are calitate de funcționar public, iar aceștia beneficiază potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Tribunalul a reținut că suplimentul postului cât și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv potrivit OUG nr.92/2004 - privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici,până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul viitor de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 și 2008, cu modificările și completările ulterioare, iar aceste suspendări nu pot echivala cu înlăturarea dreptului atât timp cât nici o dispoziție legală nu a înlăturat existența lui și nici nu constatat neconstituționalitatea lui.
Dealtfel, Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă - art.56 prevede că după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni evenimente legislative cum sunt; modificare, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea dar aceeași lege - art.64 statuează că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, iar la expirarea perioadei de suspendare, actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare, intră de drept în vigoare.
În concluzie măsura suspendării a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia iar prin refuzul lor, pârâtele îngrădesc drepturile reclamaților consfințite de Codul Muncii prin art.40 alin.2 lit. c, Constituția României - art.38 alin.2 astfel cum fost modificat și art.1din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, precum și art.3041Cod procedură civilă, susținând următoarele:
1. suspendarea unei dispoziții printr-un act normative împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare. Dispozițiile prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
2. funcționarii publici au statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare;
3. sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile nr.OUG92/2004 - pentru anii 2004 - 2005, nr.OG2/2006 - pentru anul 2006 și de nr.OG6/2007 - pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, nu au prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unpr asemenea suplimente.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a precizat că acțiunea a rămas fără obiect întrucât după data formulării recursului de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, acesta a efectuat plata voluntară cu toate sumele solicitate instanței de fond pentru toți funcționarii publici reclamanți din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B, constând în suplimentul postului și al treptei de salarizare pentru perioada 2004 - 24.12.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Aceste drepturi au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, suspendare care și-a produs efectele până la data de 1.01.2007.
Instanța de fond a reținut în mod corect că această suspendare nu echivalează cu desființarea dreptului la acordarea celor două sporuri, astfel încât nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
Curtea reține că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 189/1999 se recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două sporuri fără a stabili cuantumul acestora, nici în sumă fixă și nici în sumă procentuală raportată la salariul de bază.
Una din condițiile de fond ale unui raport juridic este reprezentată de existența unui obiect al raportului juridic care să fie determinat sau determinabil.
În cazul de față, obiectul raportului juridic între funcționarul public și autoritatea publică îl reprezintă dreptul funcționarului la acordarea celor două sporuri, respectiv obligația corelativă a autorității de a acorda aceste sporuri.
Acest obiect nu este însă nici determinat și nici determinabil, deoarece nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri, iar autoritatea publică nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Acest cuantum se poate stabili prin lege sau alt act normativ având forța juridică a legii, printr-un act normativ având forța juridică inferioară legii sau pe calea unui acord colectiv între autoritatea publică și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia.
Curtea mai reține că până în prezent nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri printr-un act normativ, colectiv sau individual, astfel încât obligația autorității publice de acordarea sporurilor, obligație cunoscută de lege, nu poate forma obiectul unei acțiuni în justiție.
Reclamanta a solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, fără ca vreo dispoziție legală să stabilească acest cuantum.
Această solicitare a fost admisă de instanța de fond fără a se indica dispoziția legală care să stabilească acest cuantum de 25 % din salariul de bază.
În consecință, curtea constată că nu există un drept subiectiv al funcționarului public la acordarea celor două sporuri, un astfel de drept existând în patrimoniul funcționarilor publici din momentul stabilirii cuantumului sporurilor.
Curtea mai reține că nu există analogie între dreptul la acordarea celor două sporuri și dreptul la acordarea primelor de vacanță, deoarece actele normative care au stabilit acest din urmă drept au stabilit și cuantumul acestuia, aceeași situație întâlnindu-se și în cazul dreptului la acordarea sporului de vechime în muncă.
Susținerile intimaților privind rămânerea fără obiect a acțiunii formulate ca urmare a plății drepturilor stabilite prin hotărârea recurată urmează a fi înlăturate deoarece executarea de bună voie a unei hotărâri definitive nu poate fi asimilată unei recunoașteri a dreptului pretins și un temei al respingerii recursului.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.1289/4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în comuna, județul B și pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B, și în consecință:
Modifică în tot sentința nr.1289/4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex/13.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
