Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 551/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/2008
Ședința publică din data de 03 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 2434 din 14.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și intimații, și INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul declarat de C este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 28.02.2008, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea C la care au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 18 - 19). Se reține, că prin memoriile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2434 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C au fost obligați să plătească reclamanților sporul de fidelitate actualizat cu rata inflației la data plății pentru anul 2005.
Ministerul ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să includă aceste sume în bugetul pe anul 2008.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Inspectoratul de Poliție Județean C și a obligat pe Ministerul Economiei și Finanțelor să-i vireze sumele solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Art. 6 din OG nr. 38/2003 prevede: " Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine public și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". OUG nr. 118/2004, prin art. 2 alin 1 dispus "în anul 2002 se suspendă aplicarea" acestor dispoziții.
Conform art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000: " La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare"- așadar dispozițiile art. 6 au redevenit aplicabile din 1 ianuarie 2006, dispoziții care nu au fost abrogate, ci doar executarea lor fiind suspendată. Ca urmare, polițiștii au dreptul la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, iar pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean C, în calitate de ordonatori de credite, le revine această obligație.
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Aceasta pentru că acest minister este responsabil de propunerile pentru alcătuirea proiectului de buget de către Guvern, în care trebuie incluse și sumele la care au dreptul reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților în contradictoriu cu IPJ C ca neîntemeiată, iar în caz contrar să se mențină obligarea MEF să includă în bugetul pe anul 2005 sumelor necesare plății sporului de fidelitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că hotărârea pronunțată este neîntemeiată, în ceea ce privește obligarea IPJ C la plata către reclamanți a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu rata inflației la data efectuării plății, câtă vreme în prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, au fost suspendate pentru anul 2005, potrivit art. 2 alin 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În bugetul aprobat IPJ C în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că" acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Potrivit art. 56 alin 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea" iar prin alineatul următor al aceluiași articol se arată că evenimentele legislative menționate pot fi dispuse prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Prin art. 64 din Legea nr. 24/2000 se prevede că, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată în condițiile ce au fost arătate, prevăzându-se în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată, iar la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră, de drept, în vigoare.
Măsura legislativă a suspendării unui act normativ ori a unei dispoziții legale cuprinsă într-un act normativ nu poate fi nesocotită, deoarece, atâta timp cât o dispoziție legală este suspendată, aceasta nu face parte din ordinea de drept, altfel spus, pe perioada suspendării, este ca și cum respectiva reglementare nu ar exista. Ca atare, aceste dispoziții fiind suspendate, în bugetul IPJ C nu au fost alocate sume pentru plata acestui drept pentru anul 2005.
În cauză a mai declarat recurs și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de MEF și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de MIRA precum și de IPJ C împotriva MEF.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată următoarele:
Legat de obligația de a vira sumele necesare efectuării plăților către reclamanți, instanța a ignorat aspectul invederat de recurent și anume acela că MEF nu dispune de mijlocul legal de a vira aceste sume deoarece rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv, Parlamentului României care, potrivit art. 17 alin 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
rolul Guvernului la art 18 din aceeași lege,se stabilește ca acesta asigură însăși elaborarea proiectelor, legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului precum și, supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general de execuție.
Includerea sumelor necesare efectuării plăților în bugetul pe anul 2008 este imposibilă, dacă se ține cont de faptul că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prin Legea nr. 388/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 902/31 decembrie 2007 iar conform art. 4 alin 1 din Legea nr. 500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 6 din nr.OG38/2003 au instituit în favoarea reclamanților dreptul la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiții stabilite prin ordin al ministrului de resort, însă aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată pentru anul 2005 prin art.2 alin.(l) dinOUGnr.118/2004.
Prevederilor art.58 din Legea nr.53/2003 statuează că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul pretins fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Apărările formulate pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,vizând împrejurarea că acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios și astfel de raporturi nu sunt specifice dreptului muncii l de nu pot fi primite întrucât instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unor obligații extracontractuale nu numai în cadrul raporturilor contractuale, în litigiile de dreptul muncii.
Alegațiile pârâtului referitoare la lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, raportat la faptul că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, raportul dintre pârât și chematul în garanție nefiind unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere, astfel încât între Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există o obligație de garanție nu pot fi primite având în vedere că instituția chematului în garanție nu este una specifică dreptului muncii iar raporturile dintre partea care consideră că poate cădea în pretenții și partea care poate fi obligată în această ipoteză este una de drept comun.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va respinge recursurile declarate de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2434/14.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2434/14.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
2 ex./12.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
