Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 569/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.569
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.1126/10.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea reclamanților recurenți și avocat în reprezentarea pârâtei intimate, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus întâmpinare în două exemplare, un exemplar fiindu-i comunicat reprezentantului reclamanților recurenți, care, la rândul său depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei intimate depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele din întâmpinare. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 10.11.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, actualizată cu rata inflației pentru fiecare reclamant pentru perioadele arătate în anexă la acțiune și obligarea pârâtei la înscrierea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv pentru perioadele menționate.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt funcționari publici și personal contractual în cadrul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, iar drepturile salariale cerute prin acțiune au temei de drept în Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, dat în modificarea și completarea nr.275/2002, punctul 9.2, care prevede că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din aceste prevederi, afirmă reclamanții, rezultă fără echivoc că beneficiar al "indemnizației de dispozitiv" este și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanții consideră că prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit pe de o parte ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pe de altă parte, înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturile de natură salarială dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea, asigurându-se astfel egalitatea de natură salarială a personalului din cadrul aceleiași activități.
Mai arată reclamanții că dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită de art.13 din Legea nr.138/1999 a fost extins și la funcționarii publici din cadrul prin nr.496/28.07.2003, care la punctul 31.1 care definește noțiunea de personal civil cuprinsă în art.47 din Legea nr.138/1999, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din și ca urmare refuzul pârâților de a le plăti acest drept salarial este neîntemeiat.
Prin cererea depusă în ședința publică din 10.12.2008, reclamanta a comunicat că renunță la judecarea acțiunii.
Prin întâmpinare pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se aplică personalului militar și civil din cadrul, și, iar nr.496/28.07.2003 nu este opozabil pârâtei deoarece nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nici comunicat de către emitent pentru a putea fi aplicat.
Pe de altă parte, susține pârâta, reclamanții fiind funcționari publici, salarizarea acestora este reglementată prin Legea nr.188/1999.
Prin sentința civilă nr.1126/10.XII.2008, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, pentru drepturi salariale reprezentând spor de dispozitiv.
A luat act de renunțare la judecată a acțiunii formulate de reclamanta. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Văzând cererea reclamantei de renunțare la judecată, în temeiul art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțare la judecată.
Din actele dosarului instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară
Potrivit art.31 (3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care se aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, în indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională sunt prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege.
Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil.
Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14 (1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17 (1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).
Conform art.17 (3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională.
Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea nr.275/2002.
Astfel, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Trebuie avut în vedere că Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamanții trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din cadrul subordinea ( în prezent).
Numai în această situație puteau beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17 (3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv.
Cum reclamanții sunt funcționari publici din structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în condițiile în care a procedat la respingerea acțiunii pe motiv că Legea 138/1999 se aplică doar personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranța națională, structurile de ordine și siguranță din cadrul
În mod greșit prima instanță nu a luat în considerare dispozițiile legale invocate de reclamanți care se referă la funcționarii publici și nu se face distincție între caracterul militar sau civil al instituției unde sunt angajați.
În anul 2003 Ministerul d e Interne a preluat și atribuții în domeniul administrației publice, preluare ce a determinat și modificarea Ordinului nr.496/2003, care la pct.9.2 arată că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin Ordinul nr.496/2003 se generalizează aplicarea unor prevederi din legea nr.138/1999 prin lărgirea categoriilor de personal care beneficiază de aceste drepturi.
Modificarea atribuțiilor Ministerului Administrației și Internelor a avut loc în anul 2003, deci după anul 1999 când a fost aprobată Legea nr.138, motiv pentru care această lege nu avea cum să fi indicat ca beneficiar și personalul din administrația publică locală. Tocmai pentru clarificarea și a acestui aspect a fost adoptat nr.496/2003 care a modificat art.9.2 din nr.275/2002, în sensul că se clarifică cărui personal i se acordă această indemnizație: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Recurenții mai arată că de această indemnizație beneficiază și angajați ai prefecturilor, serviciilor de evidență a persoanei, pașapoarte, permise auto, personal care nici el nu intră în enumerarea din Legea nr.138/1999.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv disp. art. 3041c p. instanța constată că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
În mod corect prima instanță a procedat la respingerea acțiunii reținând că Ordinul nr. 496/2003 invocat de reclamanți ca și temei de drept pentru plata drepturilor salariale invocate se adresează strict personalului militar și civil din cadru, MI, Serviciul de Informații externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiție.
Raportat la pretenția reclamanților de plată a "indemnizației de dispozitiv" instanța reține că prin art.13 din L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În aplicarea acestei legi s-a emis Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 care a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Este adevărat ca prin acest ordin s-a introdus punctul 9.2. care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Această prevedere nu poate fi însă desprinsă din întregul conținut al celor 2 ordine anterior menționate câtă vreme prin același ordin personalul civil este definit ca fiind ansamblul funcționarilor publici și al personalului contractual din Definiția este una restrictivă și se referă numai la angajații Ministerului Administrației si Internelor și nu poate fi extinsă și la angajații din administrația publică locală. Faptul că la pct. 31.2.din ordin se prevede ca personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din lege nu justifică admiterea acțiunii reclamanților întrucât chiar dacă nu se face nici o distincție între administrația publică centrală și locală instanța apreciază că o asemenea distincție nici nu este necesară în cauză întrucât dispoziția de la pct. 9.2. se coroborează obligatoriu cu dispoziția de la pct. 31.1. iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor care conform art.1 din OUG 30/2007 este organ de specialitate al administrației publice centrale.
Între autoritățile publice centrale ale statului și autoritățile administrației locale nu există raporturi de subordonare și ca atare reclamanții nu pot pretinde să le fie aplicabil Ordinul 496/2003 care în fapt este un act administrativ cu caracter individual, ce se adresează exclusiv personalului la care face referire L 138/99.
Prin OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor se prevede la art. 13 care sunt instituțiile publice si organele de specialitate din domeniul administrației publice care se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Conform art. 2 din L 215/2001 administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta fiind una administrativă și financiară conform art. 4 al 1 din aceeași lege. Ca atare chiar dacă primarii și consiliile locale reprezintă autorități ale administrației publice prin aceasta se exercită autonomia locală conform art. 23 al.1.din L 215/2001 și chiar dacă fac parte din administrația publică, ele reprezintă autorități ale administrației publice locale cărora nu li se pot aplica prin extrapolare dispozițiile emise de o autoritate publică centrală, cum este în speța, dispoziții care pot fi aplicabile numai unităților subordonate conform art. 11 OUG 63/2003.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate instanța de recurs reține că personalul civil la care face referire Ordinul 496/2003 nu se asimilează funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel că în mod corect Tribunalul Arada procedat la respingerea acțiunii având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pretinsă de reclamanți.
Văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 Teza a-II-a pr.civ. și apreciind totodată că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii recurate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.1126/10.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./22.05.2009
Tehnored./25.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
