Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 561/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV țI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.561
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.85/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și precum și cu pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de fapt, constat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 8.05.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea acestora la plata în solidar a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, prevăzută de Legea nr. 142/1998, pe perioada mai 2005 - mai 2008, actualizate cu indicele prețului de consum la data plății, și în continuare, iar pentru reclamanții, începând cu data de 1.11.2007 și pentru până la data de 30.09.2007 și la plata contravalorii tichetelor cadou, oferite cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, prevăzute de Legea nr. 193/2006, HG nr. 1317/2006, Legea nr. 417/2006, actualizate cu indicele prețului de consum, începând cu 23 mai 2006, până la data plății, pentru începând cu 1.12.2007, iar pentru până la data de 30.09.2007.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt funcționari publici și intră sub incidența Legii nr. 142/1998, în sensul acordării drepturilor solicitate, motivat de faptul că autoritățile publice în calitate de ordonator principal de credite, au posibilitatea să prevadă fonduri speciale pentru acordarea acestora.
Reclamanții consideră că li se cuvin aceste drepturi în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 142/1998 care prevede că salariații din sectorul bugetar și celelalte persoane fizice și juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă individual, denumiți angajatori, pot primi o alocație individuală, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de către angajator.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.05.2008 de pârâtul Tribunalul Arad, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, la fel și Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusă la data de 28.05.2008.
Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerul Economiei și Finanțelor B, a depus întâmpinare la data de 26.05.2008, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.85/27.05.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, și Tribunalul Arad.
A obligat pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu luna mai 2005 și până în luna mai 2008, iar pentru tichetele cadou acordate de C și Paști, începând cu 23 mai 2006, până în mai 2008, actualizate cu indicele prețului de consum de la data nașterii dreptului, până la plata efectivă; pentru reclamanta drepturile se acordă începând cu data de 1.11.2007; pentru reclamantul drepturile se acordă până la data de 30.09.2007.
A obligat pârâții să plătească drepturile de mai sus actualizate cu indicele prețului de consum de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B și a respins acțiunea față de acesta.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Arad.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 și salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, alocație ce este suportată integral de angajator.
În baza art. 41 al. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție vizând inclusiv aceste alocații individuale de hrană.
Faptul că actul normativ special prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu determină concluzia că reclamanții nu ar fi îndreptățiți să primească asemenea tichete, ținând cont de scopul lor.
Acordarea tichetelor nu este condiționată nici de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care pârâții angajatori aveau obligația, la conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop. A aprecia altfel ar însemna să se accepte o restrângere a dreptului la protecție socială reclamanților, adusă prin prevederile legii bugetare, ceea ce este inadmisibil.
Actualizarea creanței se va face în condițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
In ceea ce privește lipsa de calitate procesuală pasivă invocată de Ministerul Finanțelor Publice, aceasta a fost admisă deoarece drepturile salariale solicitate de reclamanți pot fi plătite doar de către pârâtul Tribunalul Arad, după repartizarea cheltuielilor bugetare de personal de către ordonatorul secundar de credite, Curtea de APEL TIMIȘOARA, și ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției.
A fost respinsă însă cererea privind plata pe viitor a acestor drepturi, deoarece nu poate exista o prezumție de neexecutare a unei obligații reale în sarcina pârâților, reclamanții nesuferind încă nici un prejudiciu în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata drepturilor cuvenite, reprezentând tichetele de masă și tichete cadou de sărbătorile de C și de Paști, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției.
În motivare se arată că, în fapt, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să oblige pârâții la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu luna mai 2005 - mai 2008 și în continuare, precum și a tichetelor cadou, având în vedere indicele de inflație precum și indexarea trimestrială cu indicele prețurilor de consum înregistrat la data plății. Prin sentința civilă sus menționată, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea.
Recurentul apreciază că sentința Tribunalului Arada fost pronunțată cu încălcarea art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În primul rând solicită instanței ca, la soluționarea litigiului, să aibă în vedere că, prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii ce face obiectul dosarului nr. 69/2007, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, categorii de personal care nu își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, s-a stabilit că tichetele de masă nu se cuvin categoriilor de mai sus, astfel încât litigiile având acest obiect urmează a fi respinse, cu mențiunea că vor comunica și o copie a minutei acestei decizii de îndată ce le va fi trimis un exemplar al acesteia, Ministerul Justiției făcând deja o solicitare în acest sens.
Hotărârea este susceptibilă de casare pentru că instanța, obligând la plata unor drepturi neprevăzute în lege, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, dispoziție generală care orientează întreaga reglementare:
"(1) Salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Dispozițiile legale extrem de clare, care instituie doar posibilitatea, facultatea angajatorilor de a acorda tichete de masă către angajați, sunt interpretate abuziv de prima instanță ca reprezentând obligații și simple ale acestora. Arată în acest sens că actul normativ incident în cauză reglementează categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind totodată condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat, în cazul tichetelor de masă. Astfel, în ceea ce privește posibilitatea acordării tichetelor de masă, Legea nr.142/1998 stabilește expressis verbis condiția respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.
Or, dacă în anii 2003, 2004, 2005 și 2006 s-a prevăzut, prin legile bugetului de stat, că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație", este cert că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat era în imposibilitatea de a acorda asemenea drepturi.
Apare deci ca fiind surprinzătoare concluzia primei instanțe că în baza art. 41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecție socială a muncii, inclusiv la tichetele de masă, afirmație nesusținută prin indicarea vreunei împrejurări de fapt (probe). Faptul că actul normativ special prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu determină concluzia că reclamanții nu ar trebui să primească aceste tichete, după cum susține instanța, însă nici că ar fi îndreptățiți să primească.
Pe de altă parte, consideră că în mod nejustificat a reținut instanța de fond că "acordarea tichetelor nu este condiționată nici de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care pârâții angajatori aveau obligația, la conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop. A aprecia astfel ar însemna să accepte o restrângere a dreptului la protecție socială reclamanților, adusă prin prevederile legii bugetare, ceea ce este inadmisibil."
Or, câtă vreme prin lege nu au fost aprobate în bugetul Ministerului Justiției sume cu această destinație, este cert că nu poate fi vorba despre nerespectarea legii de către acest pârât sau de refuzul acordării unui "drept" reclamantului.
În sensul apărărilor promovate de pârâtul Ministerul Justiției sunt și alte hotărâri date de instanțe din țară în dosare cu obiect similar. Astfel, s-a reținut de către Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 402/22.03.2006 pronunțată în dosarul nr. 2032/2006 că "legea nu stabilește imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie un drept opțional (această împrejurare rezultând din formularea "salariații. pot primi a alocație individuală de hrană") și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instanțele judecătorești finanțate de la bugetul de stat de prevederea unor sume cu această destinație în buget. Nu se poate reține că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă sunt instituții bugetare diferite".
În același sens s-au pronunțat și alte instanțe (Decizia civilă nr. 745/R pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr-; Sentința civilă nr. 20/18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 11477/2006; Sentința civilă nr. 3139 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr- (4079/C/2006); Sentința civilă nr.402 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr.2036/2006 și altele.
Totodată, în sens contrar celor reținute în considerentele hotărârii de prima instanță, care arată că s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, încălcându-se dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, arată că însăși acest act normativ a stabilit categoriile de salariații care ar putea beneficia de tichete de masă, astfel că toți angajații, indiferent de sectorul din care fac parte, sunt potențiali beneficiari ai acestui drept.
Având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauza de fată nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu, de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat în art. 16 din Constituție, pentru că principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca, în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale.
Astfel, se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității în drepturi și despre discriminare față de alte categorii profesionale atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
În raport de argumentele formulate, solicită să se constate că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în baza căreia se acordă drepturi neprevăzute de lege în beneficiul celor care le-au solicitat. Pe de altă parte, se dreptul de apreciere pe care Legea nr.142/1998 îl conferă angajatorului, interpretându-se o normă dispozitivă ca una imperativă.
Față de argumentele prezentate, în temeiul art. 304 pct. 4 și 9, coroborat cu art. 312 din Codul d e proc. civilă, solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 85/27.05.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul este întemeiat.
Astfel, din analiza dispozițiilor art. 1 aliniatul 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă cât și a dispozițiilor art. 5 din normele de aplicare ale acestei legi, rezultă faptul că reclamanții beneficiază de un drept aflat sub condiție, și anume, necesitatea prevederii sumelor cu această destinație, în bugetul fiecărui ordonator de credite.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, care prin decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, pronunțată în interesul legii, a statuat că dispozițiile art. 1 aliniatul 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație, care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
Or, în speța de față, aceste cerințe, nu au fost îndeplinite motiv pentru care, recursul de față urmează să fie admis, în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.85/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./26.05.2009
Tehnored./26.05.2009
Ex.2
Primț instanță: Tribunalul Arad - judecător,
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
