Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 58/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.58
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1600/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1600/10.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița, a anulat dispoziția nr. 247/09.07.2007, emisă de pârâtă; a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare instanța a reținut că în baza notei de constatare nr. 1959/27.06.2007, încheiată de Ocolul Silvic, prin care s-a propus, ca pentru recuperarea pagubei de 59.274,17 lei (TVA inclus) să se impute, în solidar paguba, în cote - părți egale, atât pădurarului titular al cantonului, cât și personalului tehnic (printre care s-a consemnat și reclamantul), care a efectuat controale și inspecții de fond superficiale sau necorespunzătoare, a fost emisă decizia nr. 247/09.07.2007, prin care s-a imputat reclamantului suma de 11.854,834 lei, reprezentând cota - parte egală din totalul pagubei.
Potrivit pct. 22 din nr. 15/1988 privind Regulamentul de pază al pădurilor, aplicabil în cauza de față,pădurarii răspund material pentru arborii tăiați, scoși din rădăcini, distruși, degradați ilegal sau sustrași, pe care nu-i justifică prin procesele verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor.
Răspunderea pădurarului, care are și calitatea de gestionar al fondului forestier este reglementată și de dispozițiile Legii nr. 22/1969.
Art. 25 alin. 1 din lege prevede că gestionarul răspunde integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, iar dispozițiile pct. 24 din nr. 15/1988 prevăd că eventualele prejudicii neconsemnate sau consemnate defectuos în actul de control și care ulterior se identifică de un alt organ de control, ierarhic superior, se recuperează de la cei ce le-au pricinuit, iar în cazul când nu mai pot fi recuperate de la aceștia, se impută, potrivit legii, persoanelor care au efectuat controlul necorespunzător. În ambele situații, cel ce nu a efectuat inspecția corespunzător răspunde disciplinar, contravențional sau penal, după caz.
Așadar,în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, răspunderea pentru cauzarea prejudiciului constatat, nu poate fi stabilită în sarcina reclamantului, căruia nu i se poate reține vinovăția în producerea pagubei, pentru faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu care îi reveneau,întrucât deși a efectuat inspecții de fond nu a consemnat existența cioatelor în cantonul.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, împotriva reclamantului, în situația în care paguba nu mai poate fi recuperată de la persoana sau persoanele care au cauzat-o, puteau fi luate măsuri de sancționare disciplinară, contravențională sau penală, după caz, iar pârâta nu a făcut dovada faptului că paguba nu a putut fi recuperată.
De altfel, așa cum apare consemnat chiar în nota de constatare nr. 1959/27.06.2007 (fila 36 dosar), nu s-au propus măsuri de sancționare, deoarece toți cei menționați în notă, respectiv și reclamantul, au fost deja sancționați, în urma controlului efectuat, anterior încheierii notei de constatare nr. 1959/27.06.2007, de către Regia Națională a Pădurilor.
Instanța nu poate reține nici susținerile pârâtei, referitoare la faptul că la stabilirea modului de calculare al pagubei au fost avute în vedere dispozițiile art. 27 și 29 din Legea nr. 22/1969, întrucât pârâta nu a făcut dovada că a stabilit (pentru fiecare dintre cele 5 persoane reținute ca fiind implicate în producerea pagubei) măsura în care fiecare a contribuit la cauzarea prejudiciului și nici nu a stabilit cuantumul despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 2 din lege, adică proporțional cu câștigul mediu pe ultimele trei luni al fiecărei persoane reținută ca fiind răspunzătoare.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul admite cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Reșița și va anula dispoziția nr. 247/09.07.2007, emisă de pârâtă.
Cererea formulată de reclamant, la termenul de judecată din data de 26.09.2008, privind suspendarea executării deciziei nr. 247/09.07.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a fost admisă de prima instanță pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr. 3563/07.10.2008, Ocolul Silvic confirmă că reclamantului i se reține lunar suma de 50 lei, în baza deciziei nr. 247/09.07.2007 (fila 10 dosar).
Având în vedere atât considerentele expuse cu privire la anularea deciziei nr. 247/2007, cât și faptul că prin reținerile salariale, care reprezintă unica sursă de venituri pentru reclamant, se produce un prejudiciu în patrimoniul acestuia, instanța admite cererea și dispune suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul obligă pârâta față de reclamant la plata sumei de 1004,3 lei (fila 21 dosar Curtea de Apel Timișoara ), cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Silvică Reșița solicitând modificarea sentinței civile și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru că nu s-a avut în vedere că, pentru dovedirea existenței și întinderii prejudiciului total, au fost depuse la dosarul cauzei copiile actelor de inspecție întocmite cu ocazia efectuării controalelor, respectiv actul de control nr.1841/14.06.2007, în care se consemnează existența a 73 de cioate nejustificate (volum 271,357. cu valoarea de 54192,02 lei) și actul de control nr.1906/26.06.2007 în care se consemnează 7 cioate nejustificate (volum de 25,857. cu valoare de 5082,198 lei), conform anexelor de calcul ce fac parte integrantă din actele de control.
Pentru dovedirea vinovăției reclamantului-intimat pentru o parte din paguba produsă, recurenta a depus la dosar copia actului de inspecție nr.2861/8.12.2005, încheiat de acesta cu ocazia controlului efectuat în cantonul, prin urmare, 1/5 din paguba totală de 59274,17 lei, a fost imputată reclamantului-intimat, având în vedere că acesta a efectuat un control superficial în parchet, prin care nu a făcut posibilă constatarea pagubei la momentul efectuării controlului, deși avea obligația de a efectua controlul cu maximă diligență, în vederea constatării oricăror nereguli și pentru evitarea prejudicierii fondului forestier național.
Referitor la stabilirea măsurii în care fiecare din cele cinci persoane a contribuit la producerea pagubei, recurenta a învederat primei instanțe că prejudiciul total a fost imputat în cote părți egale acestor angajată, întrucât s-a considerat că paguba a fost cauzată de gestionar împreună cu alți angajați, întrucât fiecare a contribuit la producerea pagubei prin efectuarea unor controale sau reprimire formale și defectuoase, fără verificarea efectivă în teren a situației parchetului, precum și prin neasigurarea pazei cantonului, în ceea ce îl privește pe pădurarul gestionar al cantonului.
Cu privire la forma răspunderii materiale a reclamantului-intimat, recurenta a subliniat că răspunderea acestuia nu constituie o răspundere pentru altul, adică o răspundere materială subsidiară, reglementată de art.30 din Legea nr. 22/1969, care ar interveni doar în ipoteza constatării insolvabilității gestionarului, ci o răspundere pentru fapta proprie, deoarece reclamantul a contribuit la producerea pagubei în mod direct, prin realizarea unui control defectuos, ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu, fapt pentru care a fost sancționat în urma controlului efectuat de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.
Având în vedere aceste aspecte, recurenta consideră că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia de imputare, de vreme ce prin cererea formulată nu s-a contestat nici existența sau întinderea pagubei și nici întocmire a actului de control nr.3861/8.12.2005 de către acesta. Criteriile avute în vedere la emiterea deciziei contestate, pentru a stabili măsura în care intimatul a contribuit la producerea pagubei, au fost explicate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, astfel că în mod greșit s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 22/1969 privind răspunderea patrimonială directă a persoanelor care răspund împreună cu gestionarul pentru paguba produsă.
Examinând recursul raportat la motivele invocate și la cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge, pentru că:
Prin decizia de imputare nr.247/9.VII,2007, pârâta a imputat reclamantului, în calitate de tehnician la Ocolul Silvic suma de 11854,894 lei, inclusiv TVA, reprezentând cota parte din prejudiciul constatat prin nota menționată în preambulul deciziei și anume 1959/27.VI.2007 a Biroului fond forestier din cadrul direcției.
Din mențiunea cuprinsă în preambulul deciziei de imputare rezultă că văzând Nota de constatare nr.1959/27.06.2007 a Biroului de Fond Forestier din cadrul direcției încheiată la Ocolul Silvic, în conformitate cu măsurile stabilite prin nota de constatare nr.4711/28.05.2007, încheiată de delegații în perioada 17-27.04.2007, pentru reconstituirea apv la 715, UP V, ua 93 A% din care rezultă că s-au identificat 80 cioate din afara limitelor parchetului cu un volum de 297,21. și o valoare a pagubei de 59274,17 lei (inclusiv TVA) de care se face vinovat titularul cantonului 19 - - precum și personal tehnic de la Ocolul Silvic:
- sing., tehn., tehn., tehn..
Măsura de imputare s-a întemeiat în drept pe art.58 alin.1 din nr.OUG 59/2000 privind statutul personalului silvic și pe art.77, 78 din Legea nr. 188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici.
Decizia de imputare nu conține temeiul juridic al formei de răspundere materială, la care se referă art.270, 271 din Codul muncii și care se aplică și funcționarului public, potrivit art.117 din Legea nr. 188/1999 republicată, neexistând aspecte de incompatibilitate între cele două reglementări în materia răspunderii materiale.
Așa fiind, decizia atacată este nelegală, pentru lipsa motivării sale în drept, cerință pe care trebuie să o îndeplinească orice act administrativ de autoritate, știut fiind că aceste acte se emit pentru punerea în executare, în concret, a legii.
Lipsa motivării încalcă dreptul la apărare al celui căruia actul i se adresează, devenind incidente astfel și dispozițiile art.1 paragraf 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care bine a fost admisă acțiunea prin sentință.
Raportat la nemotivarea actului atacat, sunt irelevante susținerile recurentei legate de dovezile prezentate în instanță din care rezultă vinovăția reclamantului în producerea pagubei, în condițiile Legii nr. 22/1969 privind răspunderea patrimonială directă a persoanelor care răspund împreună cu gestionarul pentru paguba produsă, pentru că înscrisurile ulterioare nu pot complini omisiunile cuprinse într-un act administrativ.
În consecință, criticile din recurs sunt lipsite de orice relevanță juridică, astfel încât acesta se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâta Direcția silvică Reșița împotriva sentinței civile nr.1600/10.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 21.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red. -22.2009
Tehnored. C- 26.01.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
