Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.10.2008
DECIZIA CIVIL NR.38
Ședința public din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice C-S împotriva încheierii civile din 12.09.2008, pronunțat de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimata SC SRL Reșița, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint pentru reclamant avocat, lips fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care reprezentantul reclamantei invoc excepția de nelegalitate a art.6 din Legea nr.554/2004.
Curtea, va respinge ca inadmisibil excepția invocat având în vedere faptul c instanța a pus în discuție necompetența material a instanței de fond în soluționarea acțiunii, prin urmare excepția de nelegalitate nu poate fi examinat, decât de ctre instanța competent material.
Avocatul reclamantei las la aprecierea instanței competența material.
CURTEA
Asupra recursului de faț constat:
Prin încheierea de sentinț din data de 12.09.2008 pronunțat în dosarul nr- Tribunalul C-S a admis cererea formulat de reclamanta, ", și a dispus suspendarea executrii deciziei de impunere, emis de pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE C - S, pân la soluționarea definitiv și irevocabil a cauzei.
În motivare s-a reținut c cererea înregistrat la aceast instanț sub nr-, reclamanta, " în contradictoriu cu pârâta Direcția General a Finanțelor Publice C - S, a solicitat instanței anularea în totalitate a deciziei nr. 39/2008 și a raportului de inspecție fiscal încheiat la data de 02.06.2008, precum și suspendarea executrii silite a sumelor stabilite prin decizia de impunere.
Prin precizarea de acțiune formulat la data de 11.09.2008, reclamanta învedereaz instanței c solicit suspendarea actului administrativ atacat, pân la soluționarea definitiv și irevocabil a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ.
În speța de faț, din examinarea înscrisurilor de la dosar, instanța a apreciat c cerințele prevzute de dispozițiile art. 14 alin. 1 sunt îndeplinite, având în vedere urmtoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 117/02.06.2008, în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de plat, ca urmare a constatrilor inspecției fiscale efectuat de ctre pârât, prin care s-a reținut c reclamanta, pentru anii 2003-2004, calculat eronat impozit pe veniturile microîntreprinderilor, neavând dreptul s opteze pentru acest sistem de impunere, așa cum rezult din nr.OG 24/2001 (art. 1 alin. 3) aprobat prin Legea nr. 111/2003, Ordinul Ministerul Finanțelor Publice nr. 945/2003 (cap. II pct. 4 lit. a), ale Legii Nr. 57/2003 (art. 104 alin. 5 lit.a) și nr.HG 44/2004 (titlul IV pct. 8).
Ca atare, a fost recalculat impozitul pe profit pentru perioada 2003-2004, calculându - se diferențele de impozit și accesoriile, pe care le datoreaz în plus reclamanta.
Din considerentele deciziei nr. 19/12.07.2006, emis de pârât (fila 24-29 dosar), privind soluționarea unei alte contestații formulat de reclamant, rezult c aceasta era pltitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor pân la data de 31.12.2005, conform vectorului fiscal.
Tribunalul a reținut astfel, c potrivit vectorului fiscal, reclamanta era înregistrat ca pltitoare (în perioada 2003-31.12.2005) de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, iar urmare inspecției fiscale s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plat, ca diferenț între impozitul pe profit ce trebuia datorat și impozitul (achitat) pe veniturile microîntreprinderilor.
Faț de cele mai sus enunțate, tribunalul a apreciat c exist un caz bine justificat, întrucât din situația de fapt reținut, rezult o îndoial puternic și evident asupra prezumției de legalitate a actului administrativ atacat, prezumție ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Tribunalul a reținut c și a doua cerinț a art. 14 alin. 1 este îndeplinit.
Astfel, împotriva reclamantei s-a început executarea silit, în baza deciziei de impunere nr. 4492/02.07.2008 (fila 53-54 dosar).
Obiectul de activitate al reclamantei îl constituie schimbul valutar (fila 41-43 dosar), activitate care nu poate fi exercitat în lipsa disponibilului bnesc.
În plus, din înscrisurile depuse la dosar (fila 148-155), rezult c societatea are un numr de 31 de angajați, crora, de peste trei luni, nu le-au mai fost achitate salariile și care ameninț reclamanta cu acționarea în judecat pentru plata drepturilor salariale.
Susținerea pârâtei privind condiționarea suspendrii executrii actului administrativ de depunerea unei cauțiuni, în conformitate cu prevederile art. 215 alin. 2 Cod procedur fiscal, urmeaz a fi înlturat, întrucât dispozițiile invocate nu sunt aplicabile în speța de faț, deoarece reclamanta nu a cerut suspendarea executrii actului administrativ în cursul soluționrii pe cale administrativ a contestației, ci în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Faț de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul a admis cererea formulat și a dispus suspendarea executrii actului administrativ contestat pân la soluționarea irevocabil a cauzei.
În cauz a declarat recurs pârâta C-S solicitând casarea încheierii.
În motivare recurenta susține c încheierea este nelegal, având în vedere prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 care prevede c litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritțile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de pân la 5 miliarde lei, se soluționeaz, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritțile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționeaz, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dac prin lege special nu se prevede altfel.
Pârâta Direcția General a Finanțelor Publice C-S face cunoscut, faptul c, Tribunalul C-S nu avea competența material de a judeca aceast cauz. Competența material de a judeca aceast cauz o avea ca prim instanț Curtea de APEL TIMI ȘOARA.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevzute de art.304 Cod procedur civil, se constat c este fondat și se admite împotriva încheierii civile din 12.IX.2008 pronunțat în dosar nr- al Tribunalului C-S, se caseaz încheierea și se reține cauza spre competent soluționare în prim instanț la Curtea de APEL TIMI ȘOARA, pentru c:
Cererea reclamantei de suspendare a executrii actului fiscal, în condițiile art.14-15 din Legea nr.554/2004, privește decizia de impunere fiscal nr.117/2008 emis de Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii C-S-Activitate de inspecție fiscal, prin care reclamanta a fost impus la plata unui debit fiscal în valoare de 659.436 lei.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, revine curții de apel competent material pentru judecarea litigiilor fiscale cu o valoare mai mare de 500.000 lei, și cum dosarul de faț cade sub incidența acestui text de lege, recursul pârâtei este fondat și se admite așa cum s-a menționat anterior, cu aplicarea art.312 alin. ultim Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C-S împotriva încheierii civile din 12.IX.2008 pronunțat în dosar nr- al Tribunalului C-
Caseaz încheierea și reține cauza spre competent soluționare în prim instanț la Curtea de APEL TIMI ȘOARA.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public 21.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red. -22.2009
Tehnored. C- 27.01.2009/2 ex.
Prima instanț: Tribunalul C-
Judector:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
