Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 584/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 584/CA/2008
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și și pârâta Casa Județeană de Pensii S, împotriva sentinței civile nr.327/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul ales al recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii S, consilier juridic, lipsă fiind recurentele-reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru în baza art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Reprezentanta recurentei-pârâte învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită respingerea recursului declarat de reclamante, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu. În ce privește recursul declarat de pârâtă, solicită admiterea acestuia, pentru motivele expuse prin recursul formulat și prin întâmpinarea formulată la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului formulat
Prin cererea formulată de reclamantele și și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- la data de 9 octombrie 2007 s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S obligarea instituției pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/9.07.1998, pentru anii 2001-2006, sume actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În fapt reclamantele au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii S,iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâta avea obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. Dacă s-ar admite faptul că, prin legile bugetului de stat, s-a restrâns acest drept acordat prin lege, nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept și nici echitabilă, mai exact legea să fie aplicată diferit pentru categoriile de funcționari publici și salariați din unitățile bugetare. Reclamantele au mai arătat că, potrivit prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi salariale, și cum aceste dispoziții legale nu precizează care sunt acestea, rezultă că, legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care drepturile sunt prevăzute. Faptul că, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la acestea.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea nr.142/1998, Codul d e procedură civilă, OG 6/2007, Codul muncii.
Prin Sentința nr. 327/CA/11 12 2007 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamantelor, a respins excepția lipsei procedurii prealabile formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile formulată de pârâtă, instanța de fond a apreciat că funcționarul public nu este obligat să îndeplinească procedura prealabilă, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate funcționarului public nu se poate aprecia că în cauză ar fi vorba de o acțiune în anulare, modificare sau obligare la emiterea unui act administrativ generată de refuzul autorității administrative, ci de o acțiune în despăgubiri. S-a reținut de instanța de fond Decizia nr.441/2007 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.31 din OUG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pe fond instanța a reținut că pretențiile reclamanților nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru casele județene de pensii pentru perioada în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele și și pârâta Casa Județeană de Pensii
Reclamantele și au solicitat casarea hotărârii, respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată sau casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare a aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se invocă greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile sub aspect procedural prin unirea ei cu fondul, aceasta fiind o excepție dirimantă, și respectiv prin nepronunțarea asupra excepției în dispozitivul hotărârii, iar sub aspectul argumentelor de fond s-a reținut greșit că în litigiile privind drepturile și sporurile salariale ale funcționarilor publici această procedură este necesară, căci art. 109 din Legea 188/1999 nu o impune.
Pe fondul cauzei reclamantele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Casa Județeană de Pensii dispune de buget propriu, alcătuit la propunerea sa și aprobat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și de Ministerul Muncii, aceasta refuză acordarea alocației de hrană.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În drept s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 rep. Legea 142/1998, OG 6/2007.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile pe care a formulat-o prin întâmpinare.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului d e procedură civilă, OUG 192/2002, OUG 82/2004, OUG 92/2004 aprobată prin Legea 76/2005, OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006 și OG 6/2007.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997.
Recursul declarat de reclamantele și este nefondat pentru următoarele considerente:
Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou diferite.
În ceea ce privește recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii acesta se va respinge ca lipsit de interes pentru următoarele argumente: instanța a respins acțiunea reclamantelor pe fondul cauzei, arătând că pretențiile reclamantelor sunt nefondate, creând astfel autoritate de lucru judecat în ceea ce privește acordarea acestor drepturi salariale. În aceste condiții nu mai are nicio relevanță dacă instanța a considerat că nu trebuia îndeplinită procedura prealabilă, întrucât în acest mod a evitat pronunțarea unei sentințe pe cale de excepție.
Pârâta Casa Județeană de Pensii nu are nici un interes ca acțiunea să fie respinsă pe excepție, întrucât aceasta ar însemna ca reclamantele să efectueze procedura prealabilă, și apoi, în cazul unei soluționări nefavorabile, să se adreseze instanței cu o acțiune prin care să solicite din nou drepturile salariale, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra fondului acestor drepturi, atâta timp cât hotărârea pronunțată pe cale de excepție nu are autoritate de lucru judecat sub acest aspect.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art. 304/1, art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefundat și recursul pârâtei ca lipsit de interes.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și prin reprezentant legal Sindicatul CJP- împotriva sentinței civile nr. 327 /CA/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii S împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.ȘF
Dact./ex.2/14.05.2008
Jud.fond.,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
