Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 585/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 585/CA/2008
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 253/CA/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii S, consilier juridic, lipsă fiind recurentele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Recursul este scutit de taxa de timbru în baza art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recurentele au solicitat soluționarea recursului în lipsă.
Reprezentata intimatei arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea formulată de reclamantele și - și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S obligarea instituției pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2001 - 2006, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație.
În fapt reclamantele au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii S,iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâta avea obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art. 1 1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit 2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. Dacă s-ar admite faptul că, prin legile bugetului de stat, s-a restrâns acest drept acordat prin lege, nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept și nici echitabilă, mai exact legea să fie aplicată diferit pentru categoriile de funcționari publici și salariați din unitățile bugetare. Reclamantele au mai arătat că, potrivit prevederilor art.31 2 din Legea nr.188/1999 republicată funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi salariale, și cum aceste dispoziții legale nu precizează care sunt acestea, rezultă că, legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care drepturile sunt prevăzute. Faptul că, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la acestea.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea nr. 142/1998, Codul d e procedură civilă, OG 6/2007, Codul muncii.
Prin Sentința civilă nr. 253/CA/22.11.2007 Tribunalul Sibiua admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii și a respins acțiunea reclamantelor, cu opinie separată în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantele nu au efectuat procedura prealabilă impusă de OUG 92/2004, OG 2/ 2006 și OG 6/2007, nu au formulat prealabil sesizării instanței contestație referitor la salariul de bază, sporurile, premiile și alte drepturi salariale adresată ordonatorului de credite.
Pe fond instanța a reținut că pretențiile reclamanților nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru casele județene de pensii pentru perioada în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele și solicitând a se dispune casarea hotărârii, respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată sau casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare a aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se invocă greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile sub aspect procedural prin unirea ei cu fondul, aceasta fiind o excepție dirimantă, iar sub aspectul argumentelor de fond s-a reținut greșit că în litigiile privind drepturile și sporurile salariale ale funcționarilor publici această procedură este necesară, căci art. 109 din Legea 188/1999 nu o impune.
Pe fondul cauzei reclamantele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art. 31 2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Casa Județeană de Pensii dispune de buget propriu, alcătuit la propunerea sa și aprobat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și de Ministerul Muncii, aceasta refuză acordarea alocației de hrană.
Potrivit art. 1 1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În drept s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 rep. Legea 142/1998, OG 6/2007.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii S solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă atât pe fond cât și pe excepție.
Recursul reclamantelor este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu în temeiul art. 304/1 cod pr. civilă, Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici se realizează prin acte normative cu caracter special, iar potrivit art. 31 3 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici alarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, astfel dispozițiile legale ale legilor speciale de salarizare nu vor putea fi ignorate.
În anul 2006, reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin OG 2/2006, care la art. 31 prevedea: "soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor premiilor și altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite". 4 al aceluiași articol prevedea că împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor 1 persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
În anul 2007 reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici s-a realizat prin OG 6/2007 care conținea la art. 31 prevederi similare celor de la art. 31 din OG 2/2006 și celor de la art. 30 din OUG 92/2004.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut în mod constant că, în privința drepturilor salariale, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, fiind însă obligatorie de urmat procedura de contestare prevăzută de art. 31 1-3 din OG 2/2006, respectiv OG 6/2007, care, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia 441/2007, este o procedură prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ. Prin această decizie Curtea Constituțională a reținut că procedura de contestație prev. de art. 31 din OG 6/2007 constituie o procedură administrativă prealabilă, prevăzută în scopul soluționării mai operative a eventualelor divergențe în legătură cu stabilirea drepturilor salariale și a altor drepturi. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în acord și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu constituie un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege de îndeplinirea anumitor cerințe de fond și de formă, iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanței judecătorești, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiție.
Reclamantele solicită contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Analizând criticile aduse de reclamante fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamantelor. Art. 1 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998 stabilește la art. 4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte, legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamantele au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art. 304/1, art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și în temeiul art. 312 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de și împotriva sentinței civile nr. 253/CA/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /ex.2/12.05.2008
Jud.fond.,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
