Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 585/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 585/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenții reclamanțiiși (fostă, ambii cu sediul ales în O,-, jud. în contradictoriu cu intimata pârâtăAGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în O, B-dul - nr. 3. jud. B, împotriva sentinței nr. 348/5mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect litigiu funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenți - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 273 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind intimatul
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 348/2009 Tribunalul Bihora admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 16.09.2005 - 09.12.2005 și respectiv 08.10.2004 - 09.12.2005 și a respins acțiunea pentru aceste perioade ca fiind prescrisă.
A respinse ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și (fostă, ambii cu domiciliul procedural ales în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în O,-/A, jud.B, pentru perioada 10.12.2005 - 30.06.2008 și respectiv 10.12.2005 - 02.06.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 16.09.2005 - 09.12.2005 și respectiv 08.10.2004 - 09.12.2005, instanța urmează să constate că reclamanții au formulat acțiune la data de 09.12.2008, astfel încât, raportat la termenul general de prescripție a dreptului la acțiune privind drepturile salariale, de 3 ani, instanța urmează să constate că pentru perioada anterioară acestui termen dreptul la acțiune al reclamanților este prescris. Susținerile reclamanților, conform cărora pentru perioada în discuție termenul de prescripție a fost suspendat ca urmare a suspendării disp.legale care reglementează plata acestor drepturi, nu pot fi reținute, întrucât cazurile de suspendare și întrerupere a termenului de prescripție extinctivă sunt expres și limitativ prevăzute în art.13-16 din 167/1958. Ori, prin suspendarea dreptului subiectiv civil nu se suspendă și dreptul la acțiune în sens procesual al reclamanților, aceștia având posibilitatea legală de a solicita valorificarea acestor drepturi și în perioada în care dreptul subiectiv civil a fost suspendat.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 16.09.2005 - 09.12.2005 și respectiv 08.10.2004 - 09.12.2005 și, pe cale de consecință, urmează să respingă, ca prescrisă, acțiunea pentru această perioadă.
Referitor la fondul cauzei pentru perioada neprescrisă, respectiv 10.12.2005 - 30.06.2008 și 10.12.2005 - 02.06.2008, instanța urmează să constate următoarele:
Reclamanții din prezenta cauză au fost funcționari publici în cadrul În virtutea acestei funcții, reclamanții solicită obligarea pârâților de a le acorda drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.31 al.1 lit.c și d din 188/1999, "pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare".
Prevalându-se de acest text de lege, reclamanții solicită obligarea pârâților să le plătească aceste drepturi, în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Din examinarea acestor dispoziții legale, instanța urmează să constate că sporurile în discuție, deși sunt expres prevăzute în lege, nu sunt cuantificate, astfel încât solicitarea reclamanților de a obliga pârâții la plata acestor drepturi în cuantum de 25 % nu au un temei legal.
Instanța reține că pentru a fi posibilă cuantificarea, respectiv calcularea, suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea, respectiv executarea, articolului nr.31 din 188/1999, atribuție care, conform principiului separației puterilor în stat, revine fie puterii legislative prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie puterii executive prin promovarea unei hotărâri date în executarea prevederilor cuprinse în 188/1999. Prin acordarea de către instanța de judecată a unui cuantum care nu este prevăzut de lege, s-ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, care stipulează că instanțele judecătorești nu au competența de a înlocui sau de a adăuga la anumite acte normative, precum și s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, conform cărora puterea judecătorească are menirea de a aplica dispozițiile legale, și nu de a elabora și adopta aceste dispoziții, atribuție care revine exclusiv puterii legislative.
Împotriva acestei sentințe, în termen scutit de plata taxei de timbru au declarat recurs întemeiat pe prevederile articolului 304 punct 9 cod procedură civilă reclamanții OG și (fostă, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței în sensul obligării pârâtei la acordarea drepturilor salariale solicitate.
În motivarea recursului au arătat că funcționarii publici au dreptul conform articolului 31 din Legea 188/1999 la un salariu compus din:salariul de baza; sporul pentru vechimen munca;suplimentul postului. suplimentul corespunz tor treptei de salarizare, însă prima instanță a reținut că este necesară existența unor dispoziții suplimentare pentru aplicarea acestor prevederi legale.
Omisiunea legiuitorului de a reglementa modul concret de aplicare a unui drept acordat trebuie sancționată de instanța de judecată pentru ca această stare de fapt și de drept să nu devină una cu caracter permanent, conducând practic la situația de neacceptat a imposibilității realizării unui drept acordat de lege ceea ce contravine principiului constituțional privind garantarea drepturilor acordate, cât și dispozițiilor Codului Muncii.
Culpa neadoptării unor acte normative prin care să fie cuantificate cele două drepturi nu poate fi și nici nu trebuie transferată justițiabililor. Aceasta aparține organelor statului și ea nu trebuie să priveze cetățeanul de drepturile sale legale și legitime, pe care le-ar fi obținut în lipsa acestei culpe a statului cu privire la legiferare.
Așadar nu poate fi sancționat un cetățean cu neacordarea unor drepturi ale sale pentru o culpă a statului.
De asemenea, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului."
Intimata nu a depus întâmpinare:
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor articolului 3041cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți a avut calitatea de funcționar public în perioada din litigiu, situație în care au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului gradului (treptei) în procent de 25% din salariul de bază.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, instanța reține că, în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Instanța constată, însă, că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea apreciază că este legală și temeinică sentința pronunțată în cauză, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, iar acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă în dreptul român se prevede, în unele situații, posibilitatea ca instanțele de judecată să stabilească cazurile concrete în care sunt aplicabile anumite dispoziții legale, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, deoarece instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus.
În speță, nu se pot invoca dispozițiile articolului 1 din Protocol, deoarece conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială", respectiv ca bun în sensul prevăzut de articolul1, decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanțiiși (fostă, ambii cu sediul ales în O,-, jud. în contradictoriu cu intimata pârâtăAGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI,cu sediul în O, B-dul - nr. 3. jud. B, împotriva sentinței nr. 348/5mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOVABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
din funcție prin pensionare
Semnează Președintele instanței
Red.dec,M/27.11.2009
Jud fond
Dact.G/9.12.2009/3 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
