Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 6/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.6/CA/2008-
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamantSINDICATUL, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M, în reprezentarea membrilor de sindicat:, MERCEDES, G, G, -, G, G, și, în contradictoriu cu intimații pârâțiCONSILIUL JUDEȚEAN SșiPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S- din S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M împotriva sentinței nr.254/CA din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul SINDICATUL PRO AUTONOMIA S M - consilier juridic în baza delegației nr.8 din 10 ianuarie 2008, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, precizând că, deși prin recurs nu a făcut referire la motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, prevăzut de art.312 alin.3 Cod procedură civilă, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta nu a intrat în cercetarea fondului, fără cheltuieli de judecată. Astfel, arată că, instanța de fond a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe care a admis-o, neintrând în cercetarea fondului cauzei. Arată că, Ordonanța de Guvern nr.6/2007, art.23, prevede clar că, începând cu anul 2006 dreptul la prima de vacanță este actual. Totodată, se pune în discuție și nr.OUG146/2007, care prevede că, dreptul de vacanță se acordă pe perioada 2001 - 2006. Mai arată că, își menține acțiunea pentru toată perioada, inclusiv pentru anul 2000. Depune la dosar ca practică judiciară copiile sentințelor nr.430/CA/2007, nr.411/CA/2007 și nr.409/CA/2007 ale Tribunalului Satu Mare.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.254/CA din 6 septembrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamanților, MERCEDES, G, G, -, G, G, toți cu domiciliul ales în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, reprezentați prin Sindicatul Funcționarilor Publici din Consiliul Județean SM" " împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN S M și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, pentru acordarea primelor de vacanță pe perioada 2000-2002, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza art.137 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția invocată din oficiu, constatând că acțiunea reclamanților este prescrisă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.34 din Legea nr.188/1999, prin care funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative și nu au fost abrogate.
Pentru prima aferentă anului 2001, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31 decembrie 2001 - dată până la care a durat suspendarea dispusă prin legea bugetului, iar termenul de prescripție pentru exercițiul dreptului la acțiune s-a împlinit la 31 decembrie 2004. Referitor la prima aferentă anului 2002, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31 decembrie 2002 - dată până la care a durat suspendarea dispusă prin legea bugetului, iar termenul de prescripție pentru exercițiul dreptului la acțiune s-a împlinit la 31 decembrie 2005, termene împlinite înainte de introducerea acestei acțiuni.
Raportat la data introducerii acțiunii, 22.05.2007, instanța de fond a apreciat că, acțiunea reclamanților este prescrisă.
Instanța a reținut că legile bugetare anuale la care se face referire în acțiunea reclamanților au avut ca obiect stabilirea volumului veniturilor și a structurii acestora pe surse, alocarea cheltuielilor pe destinații pentru bugetul de stat și bugetele fondurilor speciale, a sumelor provenite din credite externe, venituri extrabugetare și fonduri externe nerambursabile, pe anul în curs. În consecință, legea bugetară a avut aplicabilitate un an de zile, iar dispozițiile legilor bugetare prin care a fost suspendată acordarea primei de vacanță, s-au referit strict la anul pe care l-au reglementat, nefiind vorba de o prelungire succesivă.
Conform dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este prin excelență temporară, și la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar."
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs SINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - în reprezentarea membrilor de sindicat -, MERCEDES, G, G, -, G, G, și, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune și admiterea acțiunii pe care au formulat-o, având ca obiect obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 2000 - 2002.
În drept sunt invocate dispozițiile art.299, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține de către recurenți că instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, făcând o greșită aplicarea și a prevederilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Se arată că, norma de suspendare fiind succesivă, ea a încetat abia cu intrarea în vigoare a nr.OG6/2007 și că de la această dată a început să curgă și termenul de prescripție al dreptului la acțiune.
Se arată de către recurenți să au fost împiedicați să facă acte de întrerupere a prescripției, din cauza aplicării succesive a legilor de suspendare, prescripția dreptului de a promova acțiune a fost suspendată în opinia lor, aceasta reintrând în vigoare, așa cum s-a arătat odată cu nr.OG6/2007.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Cu ocazia dezbaterii recursului, la termenul din 10 ianuarie 2008, recurenții prin reprezentantul lor au invocat dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanța de fond, deoarece aceasta nu a intrat în cercetarea fondului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat, a actelor și lucrărilor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nelegală și netemeinică, recursul fiind fondat.
Se va reține astfel că, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și a respins în consecință acțiunea reclamanților, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Chiar dacă, potrivit textului de lege sus arătat, la data expirării suspendării, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare de drept, în speță însă, ne aflăm în situația unor suspendări succesive, care au încetat la 31 decembrie a anului în curs, reintrând în vigoare la 1 ianuarie a anului următor. Așa fiind, suspendarea a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune, acesta născându-se abia în momentul în care aceasta a încetat.
În acest sens, sunt și concluziile Deciziei nr.XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care subliniază și aspectul potrivit căruia la data abrogării sau încetării cauzei de suspendare a actului normativ, se naște dreptul la acțiunea pentru realizarea tuturor drepturilor pe întreaga perioadă suspendată.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondat recursul și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării ei pe fond.
Eventualele cheltuieli de judecată se vor avea în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat deSINDICATUL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - în reprezentarea membrilor de sindicat -, MERCEDES, G, G, -, G, G, șiîmpotriva sentinței nr.254 din 6 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare laTribunalul Satu Mare,ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - - 2 ex.
- 18.01.2007
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
