Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 7/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.7/CA/2008-
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanții, și,toți din S M, str. -, nr.35, jud.S în contradictoriu cu intimata reclamantă din S M, str. -, nr.35, jud.S M și intimații pârâțiDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ M,cu sediul în S M, str. -, nr.35, jud.S M șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.272/CA din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimata pârâtă Direcția Județeană de Statistică S M și Institutul Național de Statistică B au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.272/CA din 12 septembrie 2007, Tribunalul Satu Marea respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a netimbrării cererii invocată de pârâtă.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M și a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanții, și - toți cu domiciliul ales în S M,- împotriva pârâților DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M cu sediul în S M,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5- pentru drepturi bănești reprezentând prime de concediu de odihnă aferente anilor 2001 și 2002, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată (art. 33 alin. 2 în forma inițială a legii: "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prezentul litigiu având ca obiect plata unor drepturi salariale ale funcționarilor publici, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie, astfel că excepția invocată de pârâtă în acest sens, s-a apreciat că, este nefondată. De asemenea, s-a constatat caracterul nefondat și a excepției netimbrării cererii de chemare în judecată taxa de timbru aferentă acesteia fiind achitată conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.
Prin art. 3 alin. 1 din OUG nr. 337/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele administrației judecătorești, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, aplicarea prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 33 alin. 2 în forma inițială au fost suspendate consecutiv până la data de 31 decembrie a anului bugetar pentru care s-a adoptat respectivul act normativ).
Din analiza acestor acte normative, instanța a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la prima de concediu cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța a constatat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată (pentru anul în curs în care a avut loc suspendarea exercițiului dreptului), iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiului dreptului funcționarilor publici la prima de vacanță prevăzută de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate. Astfel, OUG nr. 33/2001, și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2002, Legea nr. 631/2002 la data de 31 decembrie 2003, Legea nr. 507/2003 la 31 decembrie 2004, iar Legea nr. 511/2004 la data de 31 decembrie 2005. Ca urmare, dreptul funcționarilor publici de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului 2001 încetat a mai fi suspendat, iar dreptul la acțiune al acestora s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2002, cel aferent anului 2002 încetat a mai fi suspendat începând cu data de 01 ianuarie 2003, pentru cel aferent anului 2003 la data de 01 ianuarie 2004, pentru cel aferent anului 2004 la 01 ianuarie 2005, respectiv cel aferent anului 2005 la 01 ianuarie 2006.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 3 din același act normativ "termenul prescripției este 3 ani".
Constatând că pentru obligarea pârâților la plata primei de vacantă aferentă anilor 2001 și 2002, reclamanții și-au exercitat dreptul la acțiune în anul 2007, cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție pe care a admis-o și, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 91 din Legea nr. 188/1999 și a textelor de lege amintite, a respins acțiunea reclamanților pentru acest motiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au formulat recurs funcționarii publici, și, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile Legii nr.188/1999, recurenții critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, arată recurenții, cu greșita aplicare a prevederilor Decretului nr.167/1958, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat cu aceea că dreptul funcționarilor publici de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului 2001 s-a născut începând cu 1 ianuarie 2002, cel aferent anului 2002 încetat a mai fi suspendat începând cu 1 ianuarie 2003, iar cel aferent anului 2003 la 1 ianuarie 2004, precum și cel aferent anului 2004 la 1 ianuarie 2005, respectiv cel aferent anului 2005 la 1 ianuarie 2006.
În același sens, instanța în mod greșit a constatat că dreptul la acțiune pentru plata primelor de vacanță aferentă anilor 2001 și 2002, este prescris, întrucât reclamanții și-au exercitat acest drept în anul 2007, cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Aceasta, deoarece chiar dacă dreptul s-a născut în anul 2001, el a fost suspendat, până la data de 31 decembrie 2005. În aceste condiții, apreciază recurenții că sunt în termenul legal de 3 ani, care ar expira la 31 decembrie 2008, deoarece dreptul deși s-a născut în anul 2001, nu a putut fi solicitat decât după terminarea suspendărilor succesive, adică după 31 decembrie 2005.
Intimata Direcția Județeană de Statistică SMa formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2001 - 2002, fost corect soluționată de instanța de fond, întrucât suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturile salariale, reprezentând prima de vacanță a fost dispusă pe perioadă determinată (pentru anii bugetari respectivi).
Cum reclamanții au acționat în judecată după 1 ianuarie 2006, este evident că termenul de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 fusese deja depășit.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.312 (5) Cod procedură civilă a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești reprezentând primele pentru concediile de odihnă aferente anilor 2001 și 2002, sume actualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă.
Pârâta a invocat mai multe excepții, printre care și excepția prescripției dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Instanța de fond prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs a admis această excepție și a respins acțiunea în întregime.
Modul de soluționare de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune, constituie motivul de recurs invocat de recurenți, pe care instanța l-a apreciat ca fondat, în conformitate cu dispozițiile art.15 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit dispoziției legale mai sus arătate, pe perioada suspendării drepturilor patrimoniale, dreptul la acțiune nu curge, prescripția fiind tot suspendată. După încetarea suspendării dispusă prin actele normative succesive, cursul prescripției este reluat socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.
Atâta timp cât drepturile salariale au fost suspendate, reclamanții nu aveau calea deschisă pentru exercitarea acestui drept, care s-a născut abia la încetarea suspendărilor, astfel că urmează să fie casată sentința și trimisă cauza la aceeași instanță pentru cercetarea fondului.
Cu ocazia rejudecării, instanța se va pronunța și asupra cererii de chemare în garanție, aflată la fila 78 din dosarul de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de, șiîmpotriva sentinței nr.272/CA din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare laaceeași instanță,ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - - 2 ex.
- 16.01.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
