Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 613/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 613/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 174/ din 22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 174/ din 22.06.2009 a Tribunalului Vasluia respins acțiunea în pretenții formulată de în contradictor cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, reținându-se că, atâta timp cât drepturile salariale solicitate nu au fost cuantificate și nici nu s-au stabilit condițiile acordării lor, instanța nu se poate substitui puterii legiuitoare.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a avut în vedere că dreptul solicitat constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și că s-a ignorat faptul că nici o lege nu poate îngrădi exercițiul acestui drept, pentru muncă egală trebuind să se acorde remunerație egală, precum și faptul că are dreptul la repararea pierderii suferite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este de asemenea necontestat faptul că, prin alin. 3 al articolului menționat, s-a prevăzut că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Întrucât legea pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu era adoptată la data pronunțării hotărârii atacate, în mod justificat prima instanță a reținut că nu se poate substitui puterii legiuitoare și institui ea norme create pe cale judiciară, prin raportare la prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării evocate, cu atât mai mult cu cât cuantumul suplimentelor solicitate prin acțiune și condițiile de acordare a acestora nu au fost stabilite prin Legea nr. 188/1999, iar în legile speciale privitoare la salarizarea personalului bugetar aceste suplimente nu se regăsesc.
Soluția adoptată de instanța de fond și-a găsit de altfel confirmarea prin decizia adoptată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că, admițându-se recursul în interesul legii promovat de procurorul general, s-a stabilit ca fiind neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
Dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 329 (3), dezlegarea dată problemei interpretării și aplicării prevederilor art. 31 alin. 1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este obligatorie pentru instanțe, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul introdus de către reclamantă, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât nicio instanță judecătorească nu poate institui norme juridice acolo unde puterea legiuitoare nu a finalizat procesul de legiferare derivând din faptul introducerii în legea cadru privitoare la statutul funcționarilor publici a celor două suplimente, ca elemente componente a sistemului de salarizare a acestei categorii de personal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 174//22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2009
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
