Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 614/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 614/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 175/CA din 22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 175/CA din 22.06.2009, Tribunalul Vaslui, respingând excepția de lipsă de calitate procesuală pasivă invocate de Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată de petenta, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A reținut instanța de fond că reclamanta a chemat în judecată pe pârâții DGFP V și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligați la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2004-2009 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu rata inflației de la data plății.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul, examinând cu prioritate excepția invocată, constată că nu este fondată, cu următoarea motivare: Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite și conform actelor normative ce reglementează funcționarea acestuia, întocmește proiectele de buget.
Pe fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 29 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, devenit art. 31 prin republicare în 2006, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Conform prevederilor art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OUG nr. 2/2006, acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006. Dispozițiile art.29, devenit 31 prin republicare, au reintrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 conform art. 13 din Legea nr. 251/2006.
Tot prin această lege s-a modificat art. 29 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 188/1999, în sensul că "suplimentul gradului" a fost înlocuit cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Reclamanta nu a beneficiat de aceste sporuri deși în art. 41 din OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici s-a stipulat dreptul funcționarilor publici la plata sporurilor și a altor drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În anexa la OG nr. 6/2007 la pct. "D" denumit sporuri specifice s-a prevăzut că personalul menționat în anexă beneficiază și de drepturile prevăzute în dispozițiile legale în vigoare, deci și de sporurile pretinse de reclamantă prin cererea formulată.
Deși dreptul reclamantei la plata sporurilor solicitate este prevăzut de Legea nr. 188/1999, pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și care a devenit art. 31 prin republicare, atribuție ce revine legiuitorului în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și suplimentului gradului, nici instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
de către instanță în raport de alte criterii ar reprezenta și o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că " instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste motive prima instanță a respins cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților DGFP V și MEF.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta, în motivarea căreia arată, în esență, faptul că soluția primei instanțe vine în contradicție cu principiile instituite de Constituție, Codul muncii, precum și în reglementările europene, respectiv în Titlul III al Cartei, ce interzic orice discriminare, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 6, 17, 18 și 60 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Considerându-se discriminată, raportat reglementărilor de mai sus, solicită, admiterea recursului, iar în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este de asemenea necontestat faptul că, prin alin. 3 al normei legale menționate, s-a prevăzut că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Întrucât legea pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu era adoptată la data pronunțării hotărârii atacate, în mod justificat prima instanță a reținut că nu se poate substitui puterii legiuitoare și institui norme create pe cale judiciară, prin raportare la prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării evocate, din moment ce nici cuantumul suplimentelor solicitate prin acțiune și nici condițiile de acordare a acestora nu au fost stabilite prin Legea nr. 188/1999, iar în legile anuale privitoare la salarizarea personalului bugetar aceste suplimente nu se regăsesc.
Această soluție și-a găsit de altfel confirmarea prin decizia nr. 20/21.09.2009 adoptată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, admițând recursul în interesul legii, promovat de procurorul general, au stabilit că este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, "în lipsa unei cuantificări legale".
Dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 329(3), dezlegarea dată problemei interpretării și aplicării prevederilor art. 31 alin. 1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este obligatorie pentru instanțe, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantei, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât nicio instanță judecătorească nu poate institui ea însăși norme juridice acolo unde puterea legiuitoare nu a finalizat procesul de legiferare decurgând din introducerea în legea cadru privitoare la statutul funcționarilor publici a celor două suplimente, ca și componente a sistemului de salarizare a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 175//22.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.11.2009
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
