Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 05.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimații, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul declarat de C nu este timbrat, lipsind 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 04.01.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului din partea prin care a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței recurate și rejudecând respingerea acțiunii reclamanților.
Reprezentanta intimaților a învederat instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursurilor promovate în cauză reprezentantei intimaților.
Reprezentanta intimaților a solicitat respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.975 din 05.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins excepția lipsei calității pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, AUTORITATEA PENTRU, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C și pârâtul - chemat în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și, în consecință, pârâtul Inspectoratul de Poliție Caf ost obligat să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate prev. de art. 6 din nr.OG 38/2003 pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației începând cu data plății.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Județean de Poliție C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Autoritatea pentru, în calitate de ordonatori principali și secundari de credite să cuprindă în bugezul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate, iar pârâtul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați să includă aceste sume în bugetul de stat și să le vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul C și au solicitat obligarea, Autoritatea pentru, C și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale constând în sporul de fidelitate pe anul 2005 prev. de art. 6 din nr.OG 38/2003, actualizate și cu penalități de întârziere și că trebuiau să beneficieze de dispozițiile actului normativ menționat, însă acest drept a fost suspendat prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004.
Cât privește calitatea procesuală pasivă invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a apreciat că acesta are calitate întrucât este instituția care răspunde de conceperea și întocmirea bugetului și proiectului de rectificare al acestuia conform art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Pârâtul Caf ost de asemenea obligat să plătească reclamanților drepturile salariale, pe aceleași motive pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a
În final, instanța de fond a făcut aplicare prev. art. 998 - 999 Cod civ, reclamanții fiind îndreptățiți la actualizarea sumelor datorate de ordonatorii de credit și a fost respinsă cererea cu privire la penalitățile de întârziere pe motiv de prematuritate, în temeiul disp. art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN
Recurentul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților, precum și a cererilor de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei, deoarece nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
De asemenea, apreciază nelegală hotărârea atacată întrucât Ministerului Finantelor Publice nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Administrației și Internelor nu a corectat periodic drepturile reclamanților, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În susținerea recursului au fost invocate disp. art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 500/2002 și art. 15 alin. 1 și 3 din același act normativ, precum și prev. art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, relevându-se faptul că Ministerul Administrației și Internelor, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție este inadmisibilă.
Din cele arătate mai sus, arată chematul în garanție, rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Finantelor Publice nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Administrației și Internelor și nicidecum din cel al Ministerului Finanțelor Publice.
Recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, iar în caz contrar, să se mențină obligarea să includă în rectificarea bugetară pe anul 2007 si să vireze fondurile necesare achitării sporului de fidelitate pe anul 2005, invocând prev. art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că dreptul la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 actualizat cu rata inflației la data plății pretins de reclamanți a fost suspendat, câtă vreme în disp. art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 și în această situație, în bugetul C pe anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, iar disp. art. 57 din nr.OG 38/2003 prevăd că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face in limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Analizând recursurile declarate de către chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin C și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1. Alegațiile referitoare la lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, raportat la faptul că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, raportul dintre pârât și chematul în garanție nefiind unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere, astfel încât între Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există o obligație de garanție nu pot fi primite având în vedere că instituția chematului în garanție nu este una specifică dreptului muncii iar raporturile dintre partea care consideră că poate cădea în pretenții și partea care poate fi obligată în această ipoteză este una de drept comun și își are sorgintea în raporturile generate de sistemul bugetar.
Cât privește critica chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR privind modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garanție a acestuia se poate observa că obiectul cererii viza doar asigurarea întocmirii proiectului de buget și alocarea de fonduri necesare plății sumelor de bani cu titlu de drepturi salariale reprezentând sporul de fidelitate pentru ipoteza că pârâtul principal va cădea la rândul lui în pretenții.
Deși instanța de fond a respins cererea pentru alte considerente, Curtea apreciază că aceasta nu era necesară deoarece dacă, prin ipoteză, pârâții ca instituții bugetare vor fi ținuți la plata drepturilor bănești către reclamanți, aceștia vor apela la Trezoreria Statului gestionată de chematul în garanție care va trebui să execute hotărârea justiției. A admite în sens contrar ar însemna să fie expuși reclamanții unui arbitrariu în ceea ce privește caracterul executoriu al hotărârilor instanței și să se rețină culpa instituțiilor statului care nu au făcut tot posibilul pentru a pune în valoare aceste hotărâri cu grave consecințe pe terenul art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Totodată, este semnificativ faptul că potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuțiile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, având îndrituirea legală să aprobe, blocheze sau să reducă utilizarea unor credite bugetare ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite, ori este bine cunoscut că disp. art. 57 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare prevăd că acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ se face în limitele fondurilor bugetare aprobate anual.
În consecință, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost soluționată în mod corect, astfel încât acest motiv de recurs nu este întemeiat și nici să conducă la reformarea hotărârii.
2. În privința recursului declarat de pârâtul C, Curtea arată că în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei noi, iar în conformitate cu art. 1 din nr.OG 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei noi.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurenta a fost înștiințată să achite în contul Consiliului local al municipiului C-N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 11.12.2007 ( 10 ), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursul formulat de C ca netimbrat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de chematul în garanție ca fiind nefundat, iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată, urmând ca recursul pârâtului C să fie anulat ca netimbrat, așa după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C-N, P-ța -, nr. 19, jud. C împotriva sentinței civile nr. 1.975 din 5 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
2. anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, cu sediul în C-N,-, jud. C împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este definitivă
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
G - - - - - - -
Red. Gh.
Dact /2 ex./24.01.2008
Jud.fond.;.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
