Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.63/CA/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Murg Florian
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M, cu sediul în S M,- în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, Negre, cu domiciliul ales în S M,- împotriva Sentinței nr.265 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect Legea 188/1999.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimații au depus la dosar întâmpinare, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentința nr.265 din 13.09.2007 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamanților, A, G, Negre, împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M și-n consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2004-2006, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății, respingând restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.34 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată (art.33 alin.2 în forma inițială a legii): " funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Potrivit art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele administrației judecătorești, art.10 alin.3 din Legea 631/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, art.8 alin.7 din Legea 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 aplicarea prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate consecutiv până la data de 31 decembrie a anului bugetar pentru care s-a adoptat respectivul act normativ.
Din analiza acestor acte normative instanța de fond a constatat că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la prima de concediu cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contraveni atât prevederilor art.53 din Constituția României privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art.62 din Legea 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozițiiexprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța de fond a consttat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative pe o perioadă determinată (pentru anul în curs în care a avut loc suspendarea exercițiului dreptului), iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a stabilit din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art.62 alin.2 din Legea 24/2000 la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiului dreptului funcționarilor publici la prima de vacanță prevăzută de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate, datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Astfel, Legea 631/2002 și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2003, Legea nr.507/2003 la data de 31 decembrie 2004 și Legea 511/2004 la data de 31 decembrie 2005. Ca urmare dreptul funcționarilor publici de a beneficia de prima de concediu aferentă anului 2004-2006 încetat să mai fie suspendat la sfârșitul anului în care ar fi trebuit plătit dreptul.
Pentru ca un drept prevăzut să nu devină lipsit de conținut, vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, în condițiile în care dreptul respectiv nu a fost abrogat, se impune ca acesta să se realizeze în spiritul și litera legii care a prevăzut existența acestuia. De asemenea, în condițiile în care efectele de suspendare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ temporar respectiv (altfel s-ar prelungi valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea dispoziției de suspendare, ceea ce ar contraveni principiului neretroactivității unei legi după abrogarea sa dedus din art.15 din Constituția României) instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dreptul pretins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M, care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de către instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare recurentul arată că a respectat prevederile actelor normative în vigoare:
- art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea 743/2001, termenele prevăzute la art.3 din OUG nr.33/2001, prevederile art.10 alin.3 din Legea 631/2002, termenele prevăzute de art. 3 din OUG nr.33/2001 aprobată și modificată prin Legea nr.386/2001 cu modificările ulterioare, art. 9 alin.7 din Legea 507/2003, art. 32 alin.2 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art.8 alin.7 din Legea 511/2004 art. 5 alin.5 din Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, cu precizarea că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu se suspendă până la data de 31.12.2006 și deci nu are nici o culpă pentru neacordarea acestor drepturi.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de către intimați, aceștia solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, dreptul la prima de concediu fiind un drept legal, fiind numai suspendat pe o anumită perioadă, respectiv până la 31.12.2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu în baza prevederilor art. 3041Cod procedură civilă curtea a apreciat soluția dată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală și în baza prevederilor art.312 (1) Cod procedură civilă o menține în totalitate, cu respingerea recursului ca neîntemeiat.
Este adevărat că prevederea legală privind acordarea primelor de concediu ce se cuvin funcționarilor publici a fost suspendată succesiv prin art.3 alin.1 din OUG 33/2001, art. 12 alin.4 din Legea 743/2001, art.10 alin.3 din Legea 631/2002, art. 9 alin.7 din Legea 507/2003, art.8 alin.1 din Legea 511/2004 precum și prin art. 5 alin.5 din Legea 379/2005, dar la expirarea duratei suspendării dispoziția afectată de suspendare a reintrat de drept în vigoare, conform art. 64 (2) din Legea 24/2000.
Faptul că prin bugetele anuale nu au fost prevăzute și repartizate sume în acest scop și că recurenta este numai ordonator terțiar de credite nu sunt motive care să atragă modificarea sentinței, având în vedere că ea în această calitate avea obligația de a acorda reclamantului prima de concediu la data când a devenit scadentă, respectiv la 01.01.2004 pentru anul 2003 și de a solicita sumele necesare plății acestei prime.
Față de toate aceste considerente în baza art.312 raportat la art. 316 Cod procedură civilă instanța urmează a respinge ca nefondat recursul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă S M, cu sediul în S M,- în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, G, Negre, cu domiciliul ales în S M,- împotriva Sentinței nr.265 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
În concept la 15.02.2008
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
18.02.2008
Președinte:Murg FlorianJudecători:Murg Florian, Băltărete Savina, Toros Vig
