Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 64/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.64/CA/2008-
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Murg Florian
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant SINDICATUL LIBER din cadrul S M cu sediul în SMs tr. - nr.8 în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ SMs tr. - nr.8 împotriva Sentinței nr.324/CA din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect Legea 188/1999.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin SC nr.324/CA/10.10.2007 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber "" din cadrul S M în reprezentarea membrilor de sindicat în contradictoriu cu pârâta SMp entru acordarea drepturilor de spor de confidențialitate, spor de stabilitate, fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică și stres pe ultimii 3 ani și în viitor până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că drepturile salariale solicitate nu au suport legal pentru acordare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber "" din cadrul S M în reprezentarea funcționarilor publici din cadrul pârâtei, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului său, reclamantul arată că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 38 din Codul muncii, art. 41 și 53 alin.1 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în 1950, prevederi care sunt baza legală pentru a beneficia de sporurile solicitate.
Acordarea sporurilor solicitate este necesară întrucât reprezintă o formă de protecție socială a tuturor salariaților bugetari, iar neacordarea lor reprezintă o gravă discriminare din pcunt de vedere al exercitării dreptului la protecție socială.
Mai arată că acordarea acestor sporuri în funcție de voința angajatorului prin includerea sau nu a sumelor respective în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se impune în condițiile în care nu se dovedește necesitatea ei într-o societate democratică.
Apreciază că și funcționarilor publici li se aplică legislația muncii.
Contrar susținerilor instanței de fond prevederile art. 38 din Codul muncii trebuie coroborate cu prevederile art. 53 alin.1 din Constituția României, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune și dacă este necesar într-o societate democratică.
În drept au fost invocate: Legea 188/1999, Constituția României, Codul muncii, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 299 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu conform art. 304 raportat la art.3041și 306 Cod procedură civilă se constată că acestea sunt neîntemeiate.
Sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază se acordă potrivit art.15 din OG nr.2/2006 funcționarilor publici din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Consiliului Legislativ și direcțiilor subordonate Ministrului delegat pentru Comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, instituții între care nu se regăsește și intimata pârâtă.
În ce privesc celelalte sporuri de stabilitate, fidelitate și de suprasolicitare neuropsihică și stres, acestea nu sunt reglementate de actele normative (OG 2/2006, Legea 188/1999 și HG 381/2007) și celelalte acte invocate ca temei legal de reclamant și nici în alte acte normative.
Faptul că legiuitorul a acordat aceste sporuri altor categorii de funcționari publici din alte sectoare de activitate raportat la specificul muncii și condițiile de muncă din instituțiile respective nu poate fi echivalat cu discriminarea recurenților față de acești funcționari publici și nici cu restrângerea exercițiului unor drepturi, câtă vreme nu toți funcționarii publici își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu toți desfășoară aceeași activitate pentru a beneficia de aceleași sporuri.
Chiar recurentul în recursul său a invocat prevederile art. 31 alin.2 din Legea 188/1999, potrivit cărora funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Or, legea nu prevede sporurile solicitate pentru funcționarii publici încadrați la intimată și ca atare aceasta nu le poate acorda, nefiind lăsată la latitudinea angajatorului acordarea lor, cum greșit susține recurentul, ci la cea a legiuitorului, astfel cum rezultă din textul de lege enunțat.
Potrivit art. 53(1) din Constituția României exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății, ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției publice; prevenirea consecințelor unei calamități naturale ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Salariații, potrivit art. 41 (2) din aceeași Constituție au dreptul la măsuri de protecție socială, ce privesc securitatea și sănătatea lor, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
Codul muncii în art.38 prevede că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților, sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alta opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Față de toate aceste considerente și conținutul textelor de lege enunțate curtea apreciază că instanța de fond n-a nesocotit prevederile art. 41 și 53 alin.1 din Constituția României și nici ale art.38 din Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință în baza art. 312 raportat la art.316 Cod procedură civilă instanța urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL LIBER "" din cadrul S M cu sediul în SMs tr. - nr.8 în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ SMs tr. - nr.8 împotriva Sentinței nr.324/CA din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
eliberat din funcție
prin pensionare
Semnează
Președintele instanței
Red.dec.
În concept la 25.02.2008
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
25.02.2008
Președinte:Murg FlorianJudecători:Murg Florian, Băltărete Savina, Toros Vig
