Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 63/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.63/CA/2010 - PI
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantul domiciliat în O, Bulevardul C M, nr.81, -.30,.5,.15, Județ B, în contradictoriu cu pârâțiiInspectoratul Județean al Poliției de Frontierăcu sediul în O, Calea, nr.1, Județ B șiMinisterul Administrației și Internelor-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilorcu sediul în B, nr.1A, sector 1, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului - lipsă, în baza împuternicirii de reprezentare din 17.01.2010 și pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor B prin consilier juridic - fără delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată cu suma de 4 lei achitată prin chitanța nr.- din 14.05.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar în data de 27.01.2010 o adresă prin care precizează că nu poate da curs solicitării instanței de a depune întreg dosarul de personal al reclamantului, deoarece acesta conține documente cu caracter Secret de Stat, precum și faptul că Tribunalul Bihora înaintat dosarul nr- în vederea conexării la prezentul dosar, după care:
Reprezentantul pârâților precizează că nu poate fi depus dosarul de personal al reclamantului conținând documente privind secrete de serviciu și secrete de stat, acest lucru putându-l face doar în cazul în care în cadrul Curții de Apel Oradea există un funcționar de securitate.
Reprezentantul reclamantului insistă în această probă, respectiv în depunerea dosarului de personal.
Instanța, revine asupra adresei de comunicare a dosarului de personal al reclamantului, constatând că în cadrul Curții de Apel Oradea nu există nici un funcționar de securitate, iar cu privire la dosarul nr- al Tribunalului Bihor, în temeiul art.163 Cod procedură civilă, admite excepția de litispendență și dispune conexarea dosarului Tribunalului Bihor la prezentul dosar.
Reprezentantul reclamantului precizează că această decizie de imputare ce este atacată cu prezenta acțiune, înaintată netemeinic la finanțe, a atacată și la udecătoria Oradea, formându-se un dosar având același obiect cu prezentul dosar. În cadrul dosarului judecătoriei a solicitat suspendarea acestuia până la soluționarea prezentului dosar, lucru ce i-a fost soluționat favorabil de instanță. Consideră că ar exista și în această situație cazul litispendenței.
Reprezentantul pârâților precizează că nu au primit nici o citație în acel dosar, astfel nu cunoaște nimic de existența lui. Depune la dosar și comunică cu reprezentantul reclamantului întâmpinare.
Instanța, având în vedere că doar la acest termen s-a depus întâmpinarea, o califică ca fiind concluzii scrise, ținând cont de faptul că în dosarul Judecătoriei Oradea la care face referire reprezentantul reclamantului s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea prezentei acțiuni, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantului precizează că decizia de imputare este un efect al unor măsuri de constrângere psihică asupra reclamantului a instituției. S-a creat o atmosferă greu de suportat. Demisia a fost făcută sub presiune psihică. Reclamantul a solicitat drepturile neîncasate și despăgubiri pe plan moral. Acesta și-a exercitat profesia 8 ni de zile după absolvirea Academiei. Dosarul de personal solicitat a fi depus la prezentul probează toate încercările instituției de limitare și de sancționare și discreditare a reclamantului. Reclamantul, sub presiune, a crezut că demisia ar fi modul de salvare a onoarei. Concomitent cu acțiunea a făcut raport la Ministrul de Interne. de bază ale reclamantului au fost afirmarea în cadrul sistemului și onorarea contractului. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea acțiunii reclamantului conform întâmpinării. Reclamantul, în data de 1.09.2008, la sfârșitul programului de lucru, a chemat toți colegii cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, a cerut un moment de liniște și a prezentat raportul de solicitare a demisiei din motive personale. Drept urmare s-a dispus cercetarea administrativă a acestuia. Reclamantul, deși susține că s-au efectuat presiuni psihice asupra sa, acesta, în funcție de situație, a fost remunerat sau sancționat ca atare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la instanță la data de 21.10.2008 (declinare de competență - sentința nr.580/CA/8.10.2009 a Tribunalului Bihor ), reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B, Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, solicitând să se dispună:
1. Anularea Deciziei de imputare nr.1.633.049/15.12.2008 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B, pentru suma de 8.699,91 lei, (atacată cu plângere la și cu contestație la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor - respinse cu hotărârea nr. 25 din 24.03.2009 și aduse la cunoștință la 22.04.2009) și anularea Hotărârii nr. 25 din 24.03.2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă MAI, ca netemeinice și nelegale fiind urmare a demisiei date sub presiune și
2. anularea demisiei mele pe motiv că demisia a fost dată sub presiune, în urma hărțuirii instituționale și violenței psihice comise asupra mea în mod nejustificat de către factori de conducere din B, hărțuire și violență psihică de nesuportat și pe care o să le probez în fața instanței;
3. repunerea în funcția de ofițer cu cercetarea penală la cu gradul profesional avut de inspector principal, funcție de pe care am fost determinat să demisionez,
4. plata drepturilor bănești care mi-ar fi revenit în funcția pe care o dețineam la data demisiei, cuvenite pentru perioada de la data încetării muncii, 01.10.2008 până la data reluării muncii în funcție - dată hotărâtă de instanță, la data depunerii cererii în sumă de 25.000 lei net precum și
5. plata unor daune provocate de demisia forțată față de unele angajamente contractuale ce le aveam în derulare prin B - overdraft - purtătoare de dobânzi suplimentare până la data plății lor, în cuantumul determinat probat în instanță, la data depunerii cererii în sumă de 24.000 lei net, sume generate din cauza demisiei forțate în contextului economic generat de criza actuală precum și
6. plata unor daune morale pentru prejudicierea imaginii mele în instituția MAI în care am lucrat și în societate, într-un cuantum egal cu drepturile bănești ce mi-ar fi fost cuvenite pentru perioada nelucrată din cauza demisiei sub presiune, în sumă, la data depunerii cererii, de 25.000 lei net.
De asemenea, reclamantul a solicitat și anularea Hotărârii prin care s-a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii nr.-/5.02.2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și pe cale de consecință anularea dispozițiilor cuprinse în Hotărârea nr.25/24.03.2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și implicit ale Deciziei de nr.-/15.12.2008 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru suma de 8.699,91 lei în calitate de angajator.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că fiind absolvent al Academiei de Poliție " " din B, promoția 2001, după patru ani de facultate - licențiat în științe juridice, a fost repartizat la unde s-a străduit să facă carieră. A avut rezultate foarte bune timp de șapte ani și a fost avansat în grad profesional înainte de termen. A obținut licența și masterat în științe economice precum și studii postuniversitare în științe juridice, pentru accederea mai rapidă la funcții de conducere, pentru o mai bună afirmare. De pe funcția de ofițer cu cercetarea penală, din care a soluționat foarte bine sute de dosare, a încercat, în anul 2008 îndeosebi, să candideze la unele funcții de conducere cu scopul declarat de a impune o nouă calitate și mai multă corectitudine, precum și a impune generația mai tânără și din acel moment a fost obstrucționat sistematic de factorii de conducere ai în scris pentru promovare, i s-au adus acuze publice neîntemeiate și s-a provocat cercetare administrativă față de acesta pentru motive neîntemeiate, acte și fapte care i-au făcut în cadrul instituției o atmosferă degradantă inacceptabilă și o presiune psihică care a urmărit și a reușit să-i determine forțat demisia, cu consecințele arătate.
În drept a invocat prevederile Codului Civil, art.79, art.283, c; art.285; Legea 554/2004 art.1; Legea 360/2002 art.69 lit.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și mai au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul, la data de 01.09.2008, la sfârșitul programului de muncă, a invitat cu ocazia zilei sale de naștere, mai mulți colegi care își desfășurau activitatea în cadrul B în sala de ședință, unde după ce a fost felicitat de către aceștia, a solicitat un moment de liniște și a citit un raport prin care îi solicită șefului B încetarea raporturilor sale de serviciu prin demisie, începând cu data de 15.09.2008, din motive personale. Ca urmare a solicitării sale, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu, în conformitate cu prevederile art.69, alin.1, lit.f, din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora "polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului Administrației și Internelor și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 (zece) ani de activitate din motive imputabile lui, este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 (zece) ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens."
Reclamantul, a fost absolvent al Academiei de Poliție " " promoția 2001, iar conform angajamentului semnat de către acesta și înregistrat la Academia de Poliție "Al. " sub nr. 4365/22.09.1997, s-a obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul școlarizării cu acesta de către, dacă nu va respecta obligația de îndeplinire a serviciului de minimum ani, în unitățile și garnizoanele încadrat sau mutat, în raport cu nevoile.
Fiind încadrat la. B la data de 25.07.2001, acest angajament producea efecte juridice minimum până la data de 25.07.2011, iar datorită încălcării obligației asumate, în perioada 30.09.2008 - 27.11.2008, s-a efectuat cercetarea administrativă cu privire la recuperarea cheltuielilor efectuate cu pregătirea, a cotei parte din prima de vacanță necuvenită pentru perioada nelucrată, a normei de hrană necuvenite și a contravalorii concediului de odihnă efectuat în plus, în conformitate cu prevederile I nr. 1/05.01.2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor, programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu își respectă angajamentele încheiate.
În vederea recuperării pagubei constatate, în procesul verbal nr. -/27.11.2001, Comisia de Cercetare Administrativă din cadrul Bae mis pe numele fostului polițist, Decizia de nr. -/15.12.2008, pentru suma de 8.699,91 lei cu titlu de cheltuieli de școlarizare proporțional cu perioada rămasă, potrivit angajamentului de îndeplinire a serviciului timp de minim 10 ani, de la data încadrării în unitățile, precum și cheltuieli reprezentând drepturi bănești necuvenite.
Împotriva Deciziei de nr. -/15.12.2008, emisă de B în urma cercetării administrative, reclamantul a formulat contestație care însă a fost respinsă prin Hotărârea nr. -/05.02.2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor constituită la nivelul
Hotărârea nr.-/05.02.2009 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor a fost de asemenea contestată de către reclamant, însă prin Hotărârea nr.25/24.03.2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul, s-a respins petiția acestuia, menținându-se dispozițiile Deciziei de nr. -/15.12.2008.
Totodată, potrivit art.102 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare, "funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică".
Potrivit art. 79, alin. 1, din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, prin demisie se înțelege ca fiind "actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz". Raportând conținutul acestor prevederi legale susmenționate, la cererea reclamantului privind "anularea demisiei", se constată faptul că actul de demisie are ca efect încetarea definitivă a raporturilor de serviciu dintre angajat și angajator, ceea ce presupune că aceste raporturi nu pot fi reluate ulterior la inițiativa unilaterală a părții renunțătoare și pe cale de consecință demisia odată ce a produs efecte juridice, nu mai poate fi retractată sau anulată în vederea repunerii părților în situația anterioară.
Totodată, se constată faptul că solicitarea reclamantului referitoare la "anularea demisiei" este inadmisibilă în cadrul procesual reglementat de Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, deoarece obiectul acestui act normativ este reprezentat de anularea actelor administrative si nu a manifestărilor unilaterale de voință.
Cu privire la susținerea potrivit căreia "demisia a fost dată sub presiune în urma hărțuirii instituționale și violenței psihice comise asupra mea în mod nejustificat de către factorii de conducere din B", se înțelege că reclamantul sugerează faptul că, la momentul întocmirii și depunerii demisiei, voința sa ar fi fost viciată prin violență psihică, fiind constrâns la acest act, însă fără să arate în mod concret actele sau faptele culpabile instituției din care a făcut parte, care l-ar fi determinat să demisioneze sau să indice punctual persoanele care s-ar face vinovate de acestea, ori din modul în care reclamantul a înțeles să formuleze actul de demisie în conținutul căreia acesta folosește sintagma " interveniți. în vederea încetării raporturilor mele de serviciu prin DEMISIE" se înțelege să invoce în acest sens motive personale, deși avea dreptul de a nu motiva demisia. Fără a mai face alte precizări referitoare la presupusele "hărțuiri instituționale și violențe psihice", rezultă fără echivoc faptul că privitor la hotărârea de a demisiona, reclamantul și-a manifestat în mod valabil voința, fără ca aceasta să fie afectată prin constrângeri din partea instituției din care a făcut parte.
Totodată, nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora "s-a provocat cercetarea administrativă față de mine pentru motive neîntemeiate, acte și fapte care mi-au făcut în cadrul instituției o atmosferă degradantă inacceptabilă și o presiune psihică care a urmărit și a reușit să-mi determine forțat demisia", întrucât cercetarea administrativă la care face referire reclamantul a fost desfășurată de către B ulterior prezentării demisiei și ca urmare a acestui fapt.
Privitor la capetele de cerere referitoare la daunele materiale și morale solicitate de către reclamant, acestea nu pot fi reținute de către instanță, având în vedere faptul că sunt subsecvente unor cereri neîntemeiate.
Mai mult, admiterea pretențiilor reclamantului privitoare la "plata drepturilor bănești care i-ar fi revenit în funcția pe care o dețineam" și la "plata unor daune provocate de demisia forțată, față de unele angajamente contractuale ce le aveam în desfășurare", ar presupune în sarcina B și implicit, plata lucrului nedatorat (achitarea unor drepturi salariale pentru contraprestația neefectuată), respectiv plata unor angajamente asumate de către acesta în interes personal, independent de drepturile și obligațiile pe care acesta le avea în cadrul instituției, fapt care ar duce la o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul reclamantului.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că reclamantul nu a înțeles să producă minimum de dovezi, conform art. 1169 din Cod Civil, în sensul că suma solicitată cu titlu de daune morale i s-ar cuveni ca urmare a prejudiciului moral care ar fi fost suferit prin emiterea unui act administrativ, instanța nu poate admite nici pretenția reclamantului referitoare la "plata unor daune morale pentru prejudicierea imaginii mele în instituția în care am lucrat și în societate".
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev. art.18 din Legea 554/2004, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGEacțiunea formulată de reclamantul domiciliat în O, Bulevardul C M, nr.81, -.30,.5,.15, Județ B, împotriva pârâțilorInspectoratul Județean al Poliției de Frontierăcu sediul în O, Calea, nr.1, Județ B și Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor cu sediul în B, nr.1A, sector 1,ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - - -
Red.sent. în concept: 17.02.2010
Dact.
5 exemplare/ 19 februarie 2010
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:19 februarie 2010.
- - O, Bulevardul C M, nr.81, -.30,.5,
.15, Județ
- Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră - O, Calea, nr. 1,
Județ B
- Ministerul Administrației și Internelor-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor -
B, nr.1A, sector 1
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
