Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 64/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.64/CA/2010 - PI
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de petenta- -cu sediul în O,--6, Județ B, în contradictoriu cu intimateleDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, județ I, sector 5, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta - - prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici B și intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin consilier juridic în baza delegațiilor din 18.01.2009 pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice B și nr.- din 12.01.2010 pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată cu suma de 10 lei achitată prin Ordinul de Plată nr.1 din 14.01.2010 plus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că petenta a depus la dosar în data de 9.02.2010 răspuns la întâmpinare, după care:
Reprezentanta petentei depune la dosar chitanța nr.- privind plata cauțiunii.
Instanța, comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare cu reprezentanta intimatelor.
Reprezentanta petentei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare. Invocă în drept prevederile art.215 Cod procedură fiscală, art.2 și 14, 15 din Legea 554/2004. Solicită admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea cererii de suspendare pentru motivele din întâmpinare, precizând că argumentele părții adverse nu fac dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 26.11.2009, legal timbrată, reclamanta - - Oas olicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției nr.78963/23.09.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr.78959/23.09.2009, întocmite de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Autoritatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală nr.2.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că, având în vedere cele arătate mai sus, a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de Nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției de măsuri Nr.78963/23.09.2009, și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 78959/23.09.2009, întocmite de - Jud. B, până la soluționarea pe cale administrativă a contestației, pentru următoarele considerente:
În mod nelegal s-a dispus înregistrarea în evidențele reclamantei contabile a diferenței de și a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite prin raportul de inspecție fiscală, în sumă totală de 1.745.399 RON. Motivele pentru care consideră că fiind vădit nelegale actele administrative atacate le-a arătat la punctele 1 și 2 de mai sus. Pentru aceste motive a și atacat cele trei acte administrative fiscale pe calea contestației.
Prin Dispoziția de masuri Nr.78963/23.09.2009 s-a dispus ca înregistrarea în evidențele sale contabile a acestei sume să se facă "imediat".
Cererea de suspendare este întemeiata pe dispozițiile art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Solicită a se observa faptul că cele arătate pe larg sus sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității celor trei acte administrative fiscale contestate, astfel încât condiția existentei cazului bine justificat este îndeplinită.
prin Decizia nr.3015/23.09.2008 a prevăzut: "Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei."
Măsura provizorie solicitată se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, detaliate mai sus, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative, astfel cum se prevede în art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004.
Totodată, este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente care ar putea să li se producă în cazul executării imediate și aceasta nu doar în considerarea debitului în sine, incontestabil foarte mare, ci și față de consecințele sociale grave care, inevitabil, s-ar produce față de clienții și furnizorii societății sale ca urmare a imposibilității onorării obligațiilor contractuale asumate, cât și față de salariații societății
executării silite împotriva societății reclamante pentru suma de 1.745.399 RON, este în măsură să determine o stare de insolvență și consecințe sociale deosebit de grave și ireversibile, ca urmare a indisponibilizării conturilor bancare, paralizând practic întreaga activitate a societății.
Producerea pagubei iminente, necesită a fi prevenită, motiv pentru care prin cerere a solicitat suspendarea executării Deciziei de Nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției Nr.78963/23.09.2009 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr.78959/23.09.2009, întocmite de - Jud. B Activitatea de Inspecție Fiscala, Serviciul de Inspecție Fiscala nr. 2.
Mai mult, consideră că admiterea cererii de suspendare a executării actelor fiscale este în acord și cu nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională în materie administrativă, potrivit căreia se arată că "executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului."
În plus, precizează faptul că societatea are un comportament fiscal corect, și că nu are taxe sau impozite neachitate.
Acest fapt rezultă din Certificatul de Fiscal al nr. 1669/04.11.2009, din care reiese foarte clar faptul că nu are nici un fel de taxe sau impozite neachitate, iar singura sancțiune aplicată societății datează din 21.04.2005.
Mai mult decât atât, corectitudinea a fost evidențiată chiar de către organul fiscal de control care în Raportul de Inspecție Fiscală nr. 78959/23.09.2009, la fila 13, Capitolul IV - Alte Constatări consemnează: "Societatea conduce registrele de contabilitate obligatorii conform prevederilor legale în vigoare.
Deconturile de TVA și declarațiile privind obligațiile față de bugetul de stat au fost depuse la termen la organul fiscal teritorial."
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea cererii și dispunerea suspendării executării Deciziei de Nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției Nr. 78963/23.09.2009 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 78959/23.09.2009, întocmite de - Jud. B Activitatea de Inspecție Fiscala, Serviciul de Inspecție Fiscala nr. 2, până la soluționarea definitivă pe cale administrativă a contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 si art. 15 din Legea nr.554/2004 și art. 215 din Codul d e Procedură Fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Bas olicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că prin cererea ce face obiectul dosarului reclamanta - - O solicită Instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- suspendarea executării deciziei de impunere nr.1424/24.09.2009, a dispoziției nr.78963/23.09.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr.78959/23.09.2009 până la soluționarea definitivă, pe cale administrativă, a contestației formulată de aceasta.
Solicită respingerea cererii ca nefondată, având în vedere următoarele:
Conform dispozițiilor legale sus menționate suspendarea executării unui act administrativ fiscal poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate;
- existența unui caz bine justificat;
- prevenirea unei pagube iminente.
1. Prin urmare, legea specială aplicabilă în speță prevede depunerea unei cauțiuni, ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare administrative fiscale.
În situația în care reclamanta nu va face dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art.215 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă.
În măsura în care reclamanta va îndeplini această primă condiție prin depunerea unei cauțiuni în cuantumul prevăzut de lege solicită respingerea cererii având în vedere că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art.14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Consideră că cererea este neîntemeiata, în speța nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr.257/14.03.2006, Curtea Constituțională a reținut faptul că "suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate."
2. In ceea ce privește existenta unui caz bine justificat, consideră că reclamanta, deși susține că există condiții pentru acordarea suspendării executării actului administrativ, nu a făcut dovada că această primă condiție, prevăzută de lege, este îndeplinită.
Apreciază că susținerile reclamantei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite sub pretextul ca se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât cauza nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal.
Până la anularea de către o instanța judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art.14 din Lega a nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.5191/27.10.2009, care a reținut că: "prezumția de nelegalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate."
Totodată, prin Decizia nr.287/14.03.2006 Curtea Constituțională a reținut că "suspendarea actelor administrative reprezintă tot o situație de excepție, întrucât acestea se bucura de prezumția de legalitate."
Întrucât, până la o eventuală anulare de către o instanță judecătoreasca actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezintă creanțe certe lichide și exigibile.
3. În ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Susținerile reclamantei potrivit cărora prin executarea actului administrativ i s-ar provoca o perturbare a activității și producerea unui prejudiciu material în sensul că: "această situație va conduce negreșit la imposibilitatea achitării datoriilor curente anterior achitării sumelor stabilite prin somație,
în faza de executare silită se poate merge și la sechestrarea bunurilor din patrimoniul societății noastre, bunuri afectate desfășurării activității noastre curente și care vor fi vândute sub valoarea de piață sau la poprirea conturilor bancare pe care societatea noastră le are deschise, măsuri ce ar afecta grav desfășurarea activității societății noastre", nu pot fi reținute, în primul rând, că nu există o astfel de tulburare nici pagubă dovedită, pe cifra de afaceri mare contribuabil și, pe de alta parte, nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili.
Consideră că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiții prevăzută de legea specială.
În acest sens, s-a pronunțat și ICCJ, Secția Contencios Fiscal, în dosarul nr-, în care, prin Decizia civilă a statuat că, perturbarea gravă a activității unei societăți prin executarea sumei impuse nu conduce implicit și automat la concluzia îndeplinirii cerinței pagubei iminente.
Astfel, argumentele reclamantei, aduse în susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natura să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de lege, acestea neputând fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei.
În plus, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul celor susținute de aceasta, respectiv că, pentru a se dispune si suspendarea actului administrativ atacat, trebuie sa se facă dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Solicită instanței sa verifice îndeplinirea cumulativa a celor doua condiții, întrucât simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care sa probeze cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Examinând cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției nr.78963/23.09.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr.78959/23.09.2009, întocmite de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Autoritatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală nr.2, formulată de reclamanta - -, instanța apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din Legea 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond"
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit.s din Legea 554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în executarea sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Instanța consideră că în speță sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă în condițiile în care reclamanta contestă decizia de impunere nr.1429/24.09.2009 și celelalte acte administrative, invocând că în mod nelegal s-a dispus înregistrarea în evidențele contabile a societății a diferenței de TVA și a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite prin raportul de inspecție fiscală, în sumă totală de 1.745.399 lei. Reclamanta a motivat că era îndreptățită să deducă TVA-ul aferent tranzacțiilor efectuate cu - Agricol SRL C, - Business SRL P și - Comerț SRL I, deoarece facturile celor 3 firme au fost întocmite conform dispozițiilor legale, iar achizițiile au fost efectuate în scopul efectuării de operațiuni taxabile. Acest lucru implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative contestate, iar, pe de altă parte. având în vedere valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina societății reclamante, prejudiciul suferit de reclamantă, prin indisponibilizarea unor sume bănești considerabile ar fi evident, ceea ce ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare a activității societății.
În consecință, în baza considerentelor expuse, constatându-se și achitarea cauțiunii de 10.000 lei stabilită de instanță, în temeiul prev. art.14 alin.1 din Legea 554/2004 cu raportare la prevederile art.215 alin.2 din OUG 92/2003 priind Codul d e procedură fiscală, instanța va admite ca fondată cererea reclamantei de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției nr.78963/23.09.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr.78959/23.09.2009, întocmite de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Autoritatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală nr.2, până la soluționarea definitivă pe cale administrativă a contestației.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
ADMITEcererea formulată de reclamanta - - cu sediul în O,--6, Județ B, în contradictoriu cu pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal - șiAgenția Națională de Administrare Fiscalăcu sediul în B,-, județ I, sector 5.
Dispunesuspendarea executării Deciziei de impunere nr.1424/24.09.2009, a Dispoziției nr.78963/23.09.2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr.78959/23.09.2009, întocmite de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Autoritatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală nr.2, până la soluționarea definitivă pe cale administrativă a contestației.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - - -
Red.sent. în concept: 16.02.2010
Dact.
5 exemplare/ 18 februarie 2010
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:18 februarie 2010.
- - - - O,--6, Județ
- Direcția Generală a Finanțelor Publice - O, str.- nr.2 B, județ
- Agenția Națională de Administrare Fiscală - B,-, județ I,
sector 5
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
