Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 631/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 631
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, str. - - 14. 3. 14 județul B, împotriva sentinței nr. 41 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B,- județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Buzău potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat în calitate de apărător ales al recurentei reclamante depune la dosar relații obținute de la intimata pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, pentru care a fost abilitată prin încheierea anterioară cu privire la plata către anumiți reclamanți a sumelor reprezentând suplimentul postului și sumelor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prin admiterea acțiunilor formulate în instanță.
Și față de această ultimă probă administrată în susținerea recursului formulat solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin cererea introdusă la ribunalul Buzău la data de 5 decembrie 2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta,cu domiciliul în municipiul B,Bulevardul -- 14,etaj 3,.14,județul B,în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului,decedat la data de 22 mai 2008,a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B,cu sediul în municipiul B,strada - nr.1,județul B, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului,în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,în procent de 25 % din salariul de bază,pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 mai 2008,actualizate la zi în raport cu indicele de inflație,în conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În motivarea cererii sale,reclamanta a arătat că,în fapt,în perioada menționată,deși a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B,soțul său,nu a beneficiat de un drept legal și imperativ dispus prin lege,și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază. Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999,pentru activitatea desfășurată,funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a).salariul de bază;b).sporul pentru vechime în muncă;c),suplimentul postului și c).suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Până în prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public,întrucât aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată succesiv,începând cu anul 2005,prin art.44 din OG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Examinând textul art.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă,deoarece dreptul la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns,ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
Această suspendare contravine și dispozițiilor art.18,art.38 și art.39 alin.(1) lit.a) și d) din Legea nr.53/2003- Codul Muncii,care prevăd în mod imperativ faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege,iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate,salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
Pe de altă parte,suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de creanță cert,lichid și exigibil și prin urmare constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ormulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința 41 din 23 ianuarie 2009 Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului,decedat la data de 22 mai 2008.Până la data decesului,soțul reclamantei a avut calitatea de funcționar public în cadrul DADR
Așa cum rezultă din dispozițiile art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază,sporul pentru vechime în muncă,suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003.
În perioada 23 noiembrie 2004-1 ianuarie 2007 prevederile referitoare la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006
Tribunalul a mai reținut că această suspendare nu echivalează cu desființarea dreptului la acordarea celor două sporuri,astfel încât nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
Potrivit dispozițiilor art.3 din OG nr.6/2007,cu modificările și completările ulterioare,gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite,cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Reclamanta a solicitat acordarea celor două suplimente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 %,fiecare,din salariul de bază al soțului său,deși nu există baza legală pentru cuantificarea și acordarea acestui procent.
Prin dispozițiile art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 se recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două suplimente,fără a se stabili însă cuantumul acestora,nici în sumă fixă și nici în cotă procentuală raportată la salariul de bază
Ori,una dintre condițiile de fond ale raportului juridic o constituie existența unui obiect al raportului juridic care să fie determinat sau determinabil.
În cazul de față,obiectul raportului juridic dintre funcționarul public și autoritatea publică îl reprezintă dreptul funcționarului la acordarea celor două sporuri și respectiv obligația autorității de a acorda aceste sporuri.
Acest obiect nu este însă nici determinat și nici determinabil,deoarece nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri,iar autoritatea publică nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare,ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.Această atribuție revine fie legiuitorului,în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege,fie Guvernului,în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din lege.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune,pe de o parte,obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat.
Pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță a acestor suplimente în raport cu diverse criterii,reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008,în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, Tribunalul a reținut că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege,dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă și de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale,deoarece s-ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrat în art.1 alin.(4) din Constituția României.
Împotriva sentinței pronunțată a formulat recurs reclamanta care critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că sentința atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că deși instanța de fond recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două suplimente în mod contradictoriu concluzionează că autoritatea nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Recurenta consideră în susținerea recursului că aceste drepturi salariale, fiind prevăzute de acte normative, trebuie calculate în baza acestora de către ordonatorul de credite.
Consideră de asemenea că în mod injust instanța de fond a apreciat că este necesară promovarea unor alte acte normative pentru acordarea drepturilor respective, deși cadrul legislativ exista, putând fi aplicat.
O altă critică adusă sentinței instanței de fond este aceea că la soluționarea acțiunii prin respingerea ei nu s-a avut în vedere principiul interpretării și aplicării unitare a legislației pe întreg teritoriul României.
Solicită față de motivele învederate admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de - gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare-. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În aceste condiții, se constată nefondat motivul de recurs privind acordarea suplimentului postului, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin deciziile nr. 818/3.07.2008, 819/3.07.2008, 820/3.07.2008 și 821/3.07.2008 a reținut că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței (OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
S-a mai arătat că, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B, str. - - 14. 3. 14 județul B, împotriva sentinței nr. 41 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI, cu sediul în B,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
2 e /04.05.2009
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
