Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 653/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 653/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr.460/CA din 2.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică,la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de14 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 460/CA/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, in contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ B și, in consecință:
A obligat pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară începând cu data de 10.01.2006 și in continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau intervenirea unor dispoziții contrare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății.
A fost obligată pârâta să consemneze in carnetul de muncă al reclamantului indemnizația de dispozitiv începând cu data de 10.01.2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, reclamantul este funcționar public în Direcției Fiscale B, aspect necontestat de către pârâta.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI,la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1,se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prev. în. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice,tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamantului a fost admisă.
A fost obligată pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamantului sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv începând cu data arătată in dispozitivul prezentei sentințe și in continuare până la încetarea raportului de serviciu, sau intervenirea unor dispoziții contrare, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
A fost obligată pârâta să consemneze in carnetul de muncă al reclamantului indemnizația de dispozitiv începând cu 10.01.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Fiscală B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că Legea nr. 138/1999 precum și Ordinul 496/2003 dispun într-adevăr că angajații, funcționarii publici, fie ei cu statut civil sau militarizat să beneficieze de plata indemnizației de dispozitiv, dar referirea vizează doar o anumită categorie de angajați, și anume cei care sunt încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publică, dar nu și pe cel angrenați în aparatul administrației publice locale, cum este cazul de față.
Având în vedere aceste aspecte a invocat în fața instanței de fond excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție ce a fost respinsă în mod abuziv și netemeinic de către instanță.
Legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit prevederilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de-o parte iar pe de altă iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta, ori în lipsa unei prevederi speciale care să indice posibilitatea efectuării acestei cheltuieli din fonduri publice, recurenta a considerat că această indemnizație nu poate fi acordată funcționarilor publici din aparatul administrației publice locale.
IntimatulGa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus la dosar practică judiciară în susținerea acțiunii promovate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 445/CA/28 mai 2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimatul reclamant, funcționar public în cadrul administrației publice locale este îndreptăt în temeiul art. 13 din legea nr. 138/1999 coroborat cu art. 9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003 să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
Susținerile recurentei, potrivit cărora prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului MAI nr. 496/2003 vizează doar angajații încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publică sunt neîntemeiate având în vedere că art. 9.2 din ordinul MAI nr. 496/2003 statuează că " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ".
Aceste prevederi legale nu fac distincția pe care o susține recurenta, astfel că potrivit principiului " ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus " această interpretare este nefondată.
Nici faptul că în legile bugetului de stat nu au fost prevăzute sume pentru acordarea indemnizației de dispozitiv nu reprezintă un motiv pentru ca intimatul să nu beneficieze de această indemnizație. Recurenta este cea care trebuie să depună diligențele necesare pentru alocarea unor sume în vedere acordării indemnizației de dispozitiv, or este cunoscut faptul că "nemo auditur proriam turpitudinem allegams ( nimeni nu își poate invoca propria culpă ).
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs sunt nefondate, va respinge, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 469/CA/2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală Bcu sediul în B-,împotriva sentinței civile nr. 460/CA/2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 octombrie 2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /13.11.2008
Dact./03.12.2008/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
