Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
- litigiu funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 656
Ședința publică 02 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - - a
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii, -, G, -, -, -, a a, -, -, G, G, toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă De Avocați și -- a,. 26 a, nr. 3-5, Județul S, împotriva deciziei nr. 1541 din 20.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru contestatorii recurenți, lipsă fiind intimații Inspectoratul Județean de Poliție S, Inspectoratul General al Poliției Române B și Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, apărătorul contestatorilor arată că nu mai are alte probe de administrat.
Instanța verifică actele și lucrările dosarului, constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru contestatori, invocă dispozițiile art. 127 Cod procedură civilă privind oralitatea ședinței de judecată.
În susținere, învederează instanței că motivarea deciziei nr. 1541/20.11.2008 a Curții de Apel și a cărei anulare înțelege să o solicite, instanța de recurs nu a cercetat trei din motivele de recurs, respectiv:
Cu privire la primul motiv recurs arată că nu s-a motivat de instanța de recurs, motivul de recurs privind decizia nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național de Combatere a Discriminării în pronunțarea sentinței nr. 401 din 27 martie 2008 Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu privire la al doilea motiv de recurs nu s-a analizat motivul în drept invocat de instanța de fond, respectiv "existența unei discriminări", în sensul că instanța de recurs a omis să verifice dacă motivul în drept invocat de instanța de fond coincide cu temeiul legal al cererii.
In privința celui de-al treilea motiv de recurs și acesta a fost respins ca nefiind pertinent, astfel că instanța de recurs l-a analizat doar sumar.
Înțelege să invoce practica O, respectiv că motivarea este un elemente esențial al unei hotărâri, coroborat cu art. 261 pct.5 Cod procedură civilă.
Pune concluzii de admitere a contestației în anulare, anularea deciziei nr. 1541 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, cu consecința admiterii recursului declarat împotriva sentinței nr. 401 din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Depune și practică judiciară, respectiv decizia nr. 654/16.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați și care vizează motivul discriminării.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2007 și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, -, -, -, a a, -, -, G, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române B, Inspectoratul Județean de Poliție S și Ministerul Economiei și Finanțelor B, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.09.2002 ( când au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG 43/2002 ) - 31.03.2006 ( ziua anterioară intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 ), actualizate în raport cu coeficientul de inflație, iar pentru perioada 01.04.2006 și până în prezent, la plata diferențelor salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la, în raport de funcția îndeplinită și intervalul de timp lucrat efectiv de către fiecare reclamant, cu plata dobânzilor legale calculate pentru aceste sume de la data când drepturile erau datorate până la plata efectivă și integrală a acestora.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea, S și R să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar, anulând astfel situația creată prin discriminare, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți sumele necesare acordării drepturilor bănești solicitate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative în temeiul unor raporturi de muncă atipice, potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și a nr.OG 38/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare din ordin al Ministrului internelor și reformei administrative, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp. art. 201 al. 3 Cod procedură penală, art. 2 și 3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare. Alți colegi ai reclamanților, angajați ai, ofițeri de poliție judiciară, au fost detașați la, având aceleași atribuții - efectuarea actelor de cercetare penală conform disp. art. 2 al. 3 din Legea nr. 364/2004 sub directa supraveghere a procurorului - însă fiind salarizați diferențiat față de reclamanți. Activitățile colegilor detașați la sunt reglementate de nr.OUG 43/2002 cu modificările ulterioare, aceștia efectuând acte de cercetare penală sub supravegherea procurorilor din cadrul, situație existentă și în cazul reclamanților, conform disp. art. 218 al. 1 Cod procedură penală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar, pârâtul Saa rătat că s-a pronunțat deja în spețe similare, în care au fost invocate de petenți presupuse situații discriminatorii vizând polițiștii din cadrul / și din cadrul poliției judiciare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor fenomenelor de discriminare, republicată, între polițiștii detașați/mutați în cadrul / și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, Bai nvocat trei excepții; pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Ministerul Economiei și Finanțelor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că în prezenta cauză nu poate sta în judecată ca și pârât în calitate de reprezentant al Statului Român întrucât acesta are o răspundere directă numai pentru erorile judiciare săvârșite în procesele penale conform art. 504 Cod procedură penală și nici în nume propriu, neavând calitatea de ordonator principal de credite și nerevenindu-i decât obligația de monitorizare a cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de stat. A arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Ministerului Economiei și Finanțelor, raportul juridic dedus judecății fiind unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
A solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de această autoritate iar pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii prezentei acțiuni.
Pe fondul cauzei, a arătat că, în raport de calitatea pe care o au, salarizarea reclamanților se realizează potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002 cu modificările și completările ulterioare privind Direcția Națională Anticorupție.
La termenul de judecată din data de 14.02.2008 a fost depusă la dosar cerere de intervenție de interes propriu formulată de intervenienții, G, și, prin care au solicitat acordarea acelorași drepturi ca și reclamanții din cererea principală, motivate de aceleași considerente. Prin încheierea de ședință de la acea dată, s-a dispus introducerea în cauză a intervenienților sus - menționați.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.401 din 23 martie 2008, respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâți. Totodată a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți și de intervenienții în nume propriu pentru plata sporurilor salariale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții și intervenienții sunt lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție S, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a beneficia de sporul menționat, reclamanții trebuiau să îndeplinească cerința prevăzută de nr.OUG 43/2002 privind și anume să fie detașați în această instituție, având în vedere complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați în această instituție, în caz contrar, incident în cauză fiind OG 38/2003.
A mai reținut instanța de fond că motivul discriminării invocat de către reclamanți este irelevant, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pronunțându-se deja în spețe similare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
Referitor la excepțiile invocate de pârâți, instanța de fond a constatat, motivat, netemeinicia lor.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanți a fost respins de către Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1541 din 20 noiembrie 2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt întemeiate motivele recurenților, întrucât corect instanța de fond a avut în vedere Hotărârea nr. 219 din 1.08.2007 a D și nr.OUG 43/2002 modificată prin OUG nr. 24/2004, reținând că pentru a beneficia de sporul solicitat, reclamanții și intervenienții trebuiau să îndeplinească condiția impusă de către legiuitor și anume să fie detașați în cadrul
Totodată instanța de recurs a constatat că nici criteriul discriminării nu a putut fi reținut, diferența de salarizare neavând caracter arbitrar, fiind determinat pe baza unor criterii obiective care nu au un caracter discriminatoriu, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională s-a și pronunțat în acest sens, prin Decizia nr. 819 din 3 iulie 2008.
Împotriva acestei decizii contestatorii au formulat contestație în anulare.
În motivare, contestatorii arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la trei motive de recurs, respectiv lipsa din sentința atacată a motivelor pe care se sprijină soluția dată, a motivelor de drept, precum și aplicarea greșită a legii.
Ori, arată contestatorii, instanța de recurs nu a analizat fiecare din motivele invocate prin recursul declarat.
Examinând contestația în anulare de față,Curteaconstată că este nefondată pentru următoarele considerații:
Pentru folosirea contestației în anulare de drept comun, art. 317 Cod pr. civilă alin. 1 cere, drept condiții de admisibilitate ca hotărârea atacată să fie irevocabilă iar pe de altă parte, ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe calea apelului, respectiv pe calea recursului.
Motivele prevăzute de legiuitor pentru retractarea hotărârii irevocabile atacate, sunt reglementate prin art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
În speță contestatorii au invocat, în promovarea prezentei contestații art. 318 teza a-II-a Cod procedură civilă.
Acest text legal se referă la omisiunea cercetării unui motiv de recurs invocat în termen de către recurenți, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină.
În acest sens, trebuie făcută distincția între motivele de casare și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive.
Art. 318 teza a - II- a Cod procedură civilă, are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurenți (motive enumerate prin art. 304 pct. 1- 9 Cod procedură civilă), iar nu argumentele de fapt sau de drept arătate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare invocate.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de către recurenți în dezvoltarea unui motiv de casare pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Ori în speță, criticile contestatorilor nu pot fi reținute întrucât instanța de recurs a arătat considerentele pentru care a găsit că recursul declarat este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor recurenților respingând motivat în fapt și drept, în bloc, motivele invocate de către aceștia.
Astfel, instanța a apreciat că criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art. 1, alin. 2) lit. "e" pct. I din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu este relevant în speța dedusă judecății, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, în esență sunt total diferite raportat la nivelul structurii în care politiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care se întocmesc acte de procedură penală.
Astfel, autoritatea competentă - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, în care reclamanții au invocat presupuse situații discriminatorii referitoare la modalitatea de salarizare între polițiști din cadrul / și cei din cadrul poliției judiciare.
De asemenea, s-a apreciat că "principiul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de soluții. În speță, situația polițiștilor din structurile nu este identică cu situația polițiștilor detașați la. Diferențierea rezultă din însăși atribuțiilor specifice cazurilor anchetate Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală".
Rezultă așadar că prin contestația în anulare de față, contestatorii vizează de fapt reexaminarea fondului pricinii, ori legiuitorul, pe această cale extraordinară de atac nu a urmărit să deschidă părților, recursul la recurs care să fie soluționat de aceeași instanță.
Față de această situație, cum prezenta contestație în anulare este nefondată,Curteaurmează aor espinge ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii, -, G, -, -, -, a a, -, -, G, G, toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă De Avocați și -- a,. 26 a, nr. 3-5, Județul S, împotriva deciziei nr. 1541 din 20.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Tehnoredact.
30.04.2009/2 ex.
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
