Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 649
Ședința publică din 02 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, împotriva sentinței nr. 181 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, jud.
La apelul nominal au lipsit pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice și reclamantul intimat .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava -Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 29.12.2008, data de 29.12.2008 sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a Mun. S, anularea chitanței seria - A nr. - / 29.05.2007 și a adresei nr. 15.571/10.12.2008 emise de către DGFP - S; restituirea taxei speciale pentru autoturisme la prima înmatriculare în cuantum de 5296 lei, cu dobânda legală calculată până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 22.03.2007 a achiziționat un autoturism marca Ford Focus 1.8 Diesel, an fabricație 2002, cu contractul de vânzare-cumpărare din data sus menționată de la -, pentru care a plătit suma de 6000 Euro.
Pentru înmatricularea în România a autovehiculului second-hand a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum 5.296 lei la Trezoreria mun. S, cu chitanța seria - nr. -/29.05.2007.
Plata aceste taxe este o obligație legală derivată din dispozițiile Codului fiscal, reglementare în vigoare de la 01.01.2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, art. 90, în conformitate cu care nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mare decât, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Menționează reclamantul că la data când a achiziționat autoturismul, după ce a ajuns în țară și a făcut omologarea acestuia la s-a constatat că are motor EURO 3.
Potrivit legislației românești, taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 și se datorează statului român cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul, însă pentru autovehiculele second hand achiziționate din România, stat comunitar de la 01.01.2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încalcă dispozițiile Tratatului Comunității Europene și nu pot fi aplicabile.
Reclamantul a învederat instanței că diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, chitanța seria - nr. -/29.05.2007, adresa nr. 15571/10.12.2008 emisă de S, contractul de vânzare-cumpărare din 22.03.2003, tradus din limba germană, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare în România.
Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
La prima zi de înfățișare instanța invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, vizând anularea actelor emise de pârâtă, respectiv - nr. -/29.05.2007 și a adresei nr. 15.571/10.12.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice a mun.
Asupra acestei excepții, instanța a reținut că, pentru restituirea sumei de 5296 lei plătite cu titlu de taxă specială cu chitanța seria - A nr. -/29.05.2007 (f 10 dosar), reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S, care i-a respins solicitarea prin adresa nr.15.571/10.12.2008 (7 dosar). Așadar, această adresă a fost emisă în recursul grațios al reclamantului care reprezintă o condiție prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ.
Prima instanță a constatat că aceste act nu constituie act administrativ în accepțiunea art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
De asemenea, aceste acte nu pot fi considerate act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv de acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Ca urmare, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. -/29.05.2007 și a adresei nr. 15.571/10.12.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice ca inadmisibil.
Prin sentința nr. 181 din 5 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5296 lei reprezentând taxa specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca Ford Focus 1.8. DIESEL cu nr. de identificare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Asupra excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, invocat din oficiu la prima zi de înfățișare, prima instanță a reținut că, pentru restituirea sumei de 5296 lei plătite cu titlu de taxă specială cu chitanța seria - A nr. -/29.05.2007 (f 10 dosar), reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S, care i-a respins solicitarea prin adresa nr.15.571/10.12.2008 (7 dosar). Așadar, această adresă a fost emisă în recursul grațios al reclamantului care reprezintă o condiție prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ.
Instanța a constatat că aceste act nu constituie act administrativ în accepțiunea art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
De asemenea, aceste acte nu pot fi considerate act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv de acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Ca urmare, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. -/29.05.2007 și a adresei nr. 15.571/10.12.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susține recurenta că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Mai arată recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
În fine, menționează pârâta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului,Curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 nu sunt fondate, întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa ( hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis/ c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos /c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând excepția lipsei calității sale procesuale,Curteaconstată că este nefondat, întrucât la instanța de fond, judecata cauzei s-a făcut în contradictoriu cu pârâta Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice S, iar schimbarea denumirii acesteia în Administrația Finanțelor Publice Comunale nu poate atrage consecința casării sentinței atacate.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,-,împotriva sentinței nr. 181 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud. fond.
Tehnored.
2 ex./09.04.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
