Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 68/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Dosar nr.-

DECIZIA NR.68/CA/2008 -

Ședința publică din 14 februarie 2008

PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Florian Murg

JUDECĂTOR 3: Ovidiu

JUDECĂTOR: -

GREFIER:

Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de pârâțiiMinisterul Mediului și Dezvoltării Durabilecu sediul în B, Bulevardul, nr.12, sector 5 șiAgenția Națională pentru Protecția Mediuluicu sediul în B, nr.294, sector 6, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului cu sediul în S M,-/B, Județ S M și intimații reclamanți, -, G,și toți cu domiciliul în S M,-/B, Județ S, împotriva sentinței nr.313/CA din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici - Legea Nr.188/1999.

La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimații reclamanți au depus la dosar în data de 4.02.2008 întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:

Instanța, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă și considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.313/CA din 4.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanții, -, -, G, și, împotriva pârâților Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, și Agenția pentru Protecția Mediului S M și în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru anul 2006, actualizată în raport cu rata inflației până la data plății.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și-a păstrat calitatea de ordonator principal de credite pentru structurile aparținând Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și celor din subordinea sa. La rândul său Agenția Națională pentru Protecția Mediului se situează în postura de ordonator secundar, în cadrul organizării ierarhice și în consecință are obligații conjuncte și similare în legătură cu folosirea fondurilor destinate retribuirii funcționarilor publici din cadrul structurilor regionale și județene ce-i sunt în responsabilitate și subordonare.

Pe fondul pricinii s-a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar conform art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată și actualizată, aceștia au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

De asemenea art. 23 alin. 5 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 prevede "funcționarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediului de odihnă la care sunt îndreptățiți conform legii, de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază și sporurile de care beneficiază potrivit legii".

Acordarea primei de concediu cuvenită în anul 2006 respectiv reglementările în vigoare au fost suspendate în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/15.12I.2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, până la data de 31.12.2006.

Suspendarea aplicării normei juridice este prin excelentă temporară și la data expirării termenului suspendării, dreptul redevine plenar. Tribunalul mai reține și incidența disp. art. 64 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în conformitate cu care, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea și durata ei determinată, precum și de disp. alin. 2, potrivit cărora, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.

Obligația pârâților de a acorda reclamanților prima de concediu aflați în litigiu a devenit scadentă începând cu data de 01.01.2007.

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen recurenta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată în cazul în care nu se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin hotărârea recurată a fost obligată la plata către reclamanți a primelor de concediu pe anul 2006 actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă. Consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică deoarece prevederile legale invocate, respectiv art.34 alin.2 din Legea 188/1999 au fost suspendate prin acte normative succesive din anul 2001 și până în prezent, situație în care aceste prevederi nu au făcut parte din ordinea de drept, iar acordarea prin hotărâre a drepturilor suspendate nu poate fi privită decât ca fiind făcută în absența oricărui temei legal, sens în care sunt și prevederile deciziei XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, ca urmare a soluționării recursului în interesul legii care au concluzionat că drepturile pot fi suspendate printr-un act juridic cu valoare egală celui prin care au fost create, că pe perioada suspendării ele nu se acordă dar există, că suspendarea întrerupe cursul prescripției și că de la data încetării suspendării se naște dreptul la acțiune. Consideră că prima de concediu nu reprezintă un drept constituțional fundamental, prev. art.53 Constituție nefiind incidente, neputându-se vorbi de o anulare ilegală a dreptului atâta vreme cât exercițiul dreptului a fost doar suspendat și nu înlăturat.

În drept au fost invocate prev. art.299 și urm. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, și recurentul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în principal în sensul respingerii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B nu are calitate procesual pasivă deoarece între minister și reclamanți nu există raporturi de serviciu, acestea încheindu-se cu Agenția pentru Protecția Mediului SMc are se află, potrivit art.2 alin.3 din HG 459/2004, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular de drept ori obligații, în lipsa lor neexistând calitate procesuală. Pe fondul cauzei arată că drepturile reclamanților funcționari publici la prima de concediu anuală au fost suspendate prin legile bugetare anuale până în anul 2006, situație în care reclamanții nu erau îndreptățiți la acordarea lor. Consideră că în speță norma specială cuprinsă în Legea 188/1999 are prioritate față de norma generală cuprinsă în Legea 53/2003, salarizarea funcționarilor publici făcându-se conform normelor speciale cuprinse în legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea arată că în mod corect Curtea Constituțională a statuat că beneficiul unor drepturi suplimentar cum este și prima de concediu nu constituie un drept fundamental, iar prev. art.53 din Constituție nu sunt incidente, dreptul la un concediu plătit neconfundându-se cu prima de concediu, neputându-se reține nici incidența art.41 alin.2 din Constituție.

În drept au fost invocate prev. art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.

Intimații reclamanți, legal citați în cauză, prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.

Instanța de recurs, analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că sunt nefondate, urmând să dispună în baza prev. art.312 Cod procedură civilă respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B referitor la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, se reține că sunt nefondate, deoarece, astfel cum a reținut și prima instanță, recurentul pârât are calitate de ordonator principal de credite, în subordinea sa aflându-se, potrivit art.1 alin.1 din HG 459/2005, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, în subordinea căreia se află agenția pentru protecția mediului în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții intimați. Într-adevăr raporturile de serviciu dintre părți nu s-au încheiat direct cu ministerul recurent ci cu organele aflate în subordinea sa, situație în care datorită raporturilor de subordonare dintre aceștia și minister, acesta dobândește calitate procesual pasivă în cauză, astfel cum a reținut și prima instanță.

Referitor la motivele de recurs invocate de recurente privind fondul cauzei deduse judecății se constată că și aceste motive sunt nefondate, prima instanță aplicând corect dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, cum în mod judicios s-a reținut, reclamanții în calitate de funcționari publici sunt îndreptățiți a solicita și încasa prima de concediu aferentă anului 2006 prevăzută de art.34 alin.2din Legea 188/1999.

Dreptul la acțiune al acestora s-a născut la momentul încetării suspendării exercițiului dreptului prevăzut prin legile bugetare anuale, respectiv la 31.12.2006, dată după care nu s-a mai disjuns suspendarea exercițiului dreptului și nici nu s-a dispus abrogarea dreptului la prima de concediu. În această situație la momentul sesizării instanței 18.06.2007 suspendarea exercițiului dreptului încetase, reclamanții intimați fiind îndreptățiți să solicite achitarea primei de concediu aferentă anului 2006, obligația pârâților de a acorda prima fiind scadentă începând cu data de 1.01.2007. Aceste rețineri ale primei instanțe sunt în concordanță cu decizia în interesul legii nr.XXIII/2005 invocată de recurenți, decizie care arată că dreptul de a obține drepturile salariale suspendate temporar se naște la momentul încetării suspendării, drepturi care pe perioada suspendării nu au încetat să existe, atâta vreme cât nu s-a dispus abrogarea lor. Într-adevăr măsura suspendării unui act normativ ori a unei dispoziții legale nu poate fi ignorată, însă după încetarea perioadei de suspendare beneficiarii dispoziției sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor de care temporar au fost lipsiți datorită suspendării exercițiului dreptului. Se reține, de asemenea, că nu au făcut obiectul analizei primei instanțe compatibilitatea sau nu a prevederilor cuprinse în legislația muncii Legea 53/2003 cu cele speciale ale funcționarilor publici și nici contradicția dintre normele ce au prevăzut suspendarea drepturilor cu normele constituționale ori caracterul de drept fundamental constituțional sau nu a primei de concediu, astfel că, instanța de recurs nu va mai analiza aceste aspecte invocate de recurenți, atâta vreme cât aceste argumente, chiar dacă ar fi fost invocate de reclamanți, nu au constituit temeiul în baza căruia a fost pronunțată sentința recurată.

În consecință, instanța de recurs, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, prima instanță, aplicând corect dispozițiile legale incidente speței deduse judecății, stabilind că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la plata primei de concediu aferente anului 2006, urmează să dispună respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenții pârâți Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile cu sediul în B, Bulevardul, nr.12, sector 5 șiAgenția Națională pentru Protecția Mediuluicu sediul în B, nr.294, sector 6, în contradictoriu cu intimata pârâtăAgenția pentru Protecția Mediuluicu sediul în S M,-/B, Județ S M și intimații reclamanți, -, G, și toți cu domiciliul în S M,-/B, Județ S, împotriva sentinței nr.313/CA din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 14.02.2008.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:

- - -pentru - - -

plecat din instanță prin pensionare

semnează președintele instanței

G

Red.dec.jud. în concept. 22.02.2008

Jud.fond

Dact.

2 exemplare/ 26 februarie 2008

Președinte:Ioana Dina Tătar
Judecători:Ioana Dina Tătar, Florian Murg, Ovidiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 68/2008. Curtea de Apel Oradea